Prestigioasa publicație The New York Times scria, în aprilie 1928, că renumita Calea Victoriei este ca „un magnet invizibil‟ pentru toți vizitatorii. Tot ce era important în București se găsea aici, iar oamenii ferchezuiți se înghesuiau pe trotuarele de promenadă.
La începutul secolului al XX-lea, ziarul american The New York Times titra „Și Bucureștiul are o stradă principală‟ relatând că este tipică vieții din capitala pitorească a României, care poate fi admirată de-a lungul serpentinelor de pe Calea Victoriei.
Banca Moldova, Socec, Desfacerea Stofelor Avantul
„Bucureștiul, capitala României, are o stradă principală demnă de laudă. Se numește Calea Victoriei, după triumful trupelor române care au mers în ajutorul rușilor în războiul ruso-turc din 1877 – 1878‟, se artăta în articolul prestigioasei publicații.
Articolul The New York Times din 1928
The New York Times mai scria că strada urmează cursul unor serpentine, chiar în inima orașului. În plus, indiferent de zona de promenadă pe care ar fi ales-o un vizitator al Bucureștiul, piciorele îl vor duce inevitabil către Calea Victoriei, ca și cum ar avea un fel de magnet invizibil sub trotuare, care ademenește turiștii.
Magazine dichisite, cafenele și restaurante
„Aproape tot ce este important în București se poată găsi pe Calea Victoriei. Pe o partea și pe cealaltă se află Palatul Regal, Cercul Militar, sediul central al poștei, cele mai dichisite magazine din București, dar și cafenele și restaurante din belșug‟, povestea reporterul.
Jurnalistul mai observase că, de două ori pe zi, la orele de vârf ale promenadei, înaintea prânzului și înaintea cinei, trotuarele erau atât de pline de bucureșteni plimbându-se în sus sau în jos învăluiți în veselie, încât mulți dintre ei erau nevoiți să coboare de pe trotuare în stradă, cu riscul de a fi loviți de numeroasele automobile care circulau imprudent și cu viteză.
„De remarcat printre cei care frecventează Calea Victoriei sunt ofițerii români, în tot felul de uniforme nou-nouțe, care obișnuiesc să-și salute camarazii de arme, dar și prietenii civili, cu o politețe ieșită din comun. De asemenea, este plin de fete frumoase. Nu-i de mirare că vizitatorii străini nu pot sta departe de Calea Victoriei‟, se mai arăta în reportajul din 1928.
Articolul The New York Times din 1928
Trăsurile, farmecul orașului
Totodată, jurnalistul a mai scris despre farmecul trăsurilor din Capitală. Considera că îi dau orașului o nuanță împrumutată din Rusia, cu atât mai mult cu cât trăsurile deschise trase de cai puteau fi găsite pretutindeni în București. „Tarifele sunt foarte mici. Poți merge o distanță considerabilă , într-o trăsură îngrijită cu doi cai, pentru mai puțin de 40 de cenți, incluzând bacșișul pentru conducător‟, remarca reporterul The New York Times.
Mai mult, în articol apare și celebra mămăligă, „o mâncare din mălai, un fel de budincă făcută în grabă‟. „Este consumată în orece oră din zi – simplă sau cu ouă, sau amestecată cu brânză. Indiferent de cum este servită, are un gust bun pentru vizitatorii occidentali‟, mărturisea turistul American. Americanii cred despre limba română că este una ciudată. Ei susțin că „sună ca spaniola sau o limbă esperanto cu influențe din gramatica limbii ruse, presărată cu puțin ajutor din partea unui dicționar italian‟.
