Capitala este plină de statui și ansambluri statuare unele pline de simbolistică alte nascute din vanitatea unor oameni politici sau pentru a servi orgoliilor de moment ale unor personaje importate din diverse vremuri. Printre monumentele uitate și complet ignorate este unul extraordinar de important și încărcat de simbolistică – Ultimul Strajer al Capitalei, monument ridicat in 1921. Am ales pentru descrierea acestei statui prezentarea pe care am regăsit-o în lucrarea Poveşti cu statui şi fântâni din Bucureşti, apărută la editura Vremea.

„La ieșirea din București, cu puțin înainte de aeroportul Băneasa, pe dreapta, la intersecția DN1 cu Bulevardul Aerogării, un obelisc din piatră străjuia parcă dintotdeauna locul. Pe plăcuța din bronz fixată deasupra stilobatului masiv, sunt încrustate câteva cuvinte care, pe când le citeam, în copilărie, mi se păreau sfâșietoare șI de neînțeles:

Utimul străjer

al capitalei

1916

Blocul acela de piatră era o bornă de hotar, dincol de care începea neantul. Cum, Bucureștii nu mai aveau niciun paznic? Apoi mi s-a explicat că ultimul străjer a fost cel din urmă ostaș român care a murit apărând Bucureștii, la 21 noiembrie/4 decembrie 1916, cu puțin înainte ca orașul să fie invadat de armata germană, la 23 noiembrie.

Cu prilejul lucrărilor de pe DN1, în mai 2007 monumentul a trebuit să fie mutat din vechiul loc și astfel s-a descoperit că obeliscul era, de fapt, o piatră de mormânt, iar cel reîngropat, ca un suprem omagiu, sub monument în anul 1921, avea o identitate precisă. Ultimul căzut în luptele de apărare a capitalei se numea Nicolae Păianu și avea gradul de sergent. Numele eroului regăsit a fost trecut pe o placă de marmură așezată pe treptele de la baza monumentului strămutat la intrarea în aeroportul Băneasa.

Lucrarea a fost dintre primele în seria de memoriale înălțate prin grija Societății Cultul Eroilor în toată țara, după Primul Război Mondial. Cioplit în piatră de Câmpulung, sobru, a fost proiectat de arhitectul Ernest Doneaud (1879-1959), autor, în București, al hotelului Lido, colaborator la realizarea interioarelor Cercului Militar și la proiectul palatului CFR.

Postamentul este ornamentat discret cu simbolurile gloriei ostășești, săbii, scuturi, căști, ghirlande din frunze de stejar și de laur.”

Pentru cine mai dorește să citească despre istoria statuilor bucureștene va găsi cartea de la editura Vreamea, Poveştile cu statui şi fântâni din Bucureşti, fermecătoare şi captivantă.