Mulți nostalgici ai comunismului spun că Ceaușescu sau comunismul le-au dat case – apartamente în care să locuiască, să facă copii și să ducă mai departe pe culmi nebănuite de progres socialismul Epocii de Aur. Plimbându-te prin București remarci adesea culoarea gri a construcțiilor comuniste, dar rupturile dintre zonele de case, construite cu mult suflet și cele făcute la normă, aglomerate și total impersonale.
Povestea această poartă numele de sistematizare și era proiectul ambiţios, menit să transforme radical Bucureştiul, să-l modernizeze, cum declara atunci Ceauşescu, la început la sfârşitul anilor 70. Ruinele lăsate în urmă de cutremurul din 1977 au fost un bun pretext pentru demolarea multor clădiri vechi, declarate nesigure.
Pe lângă mahalale, au fost demolate cartiere pitoreşti şi case care puteau fi considerate monumente istorice, dar şi biserici, cum este Biserica Enei sau Mănăstirile Văcăreşti, Mihai Vodă şi Pantelimon.
În locul caselor vechi şi al străzilor înguste, pavate cu piatră cubică, au apărut cartiere de blocuri înalte, înghesuite, construcţii tip, concepute la comandă, pentru eficienţă, fără prea mare interes pentru aspectul estetic.
Totuși ne-ar fi greu să vorbim de toate modificările din oraș și din acest motiv ne vom opri asupra celui mai ambiţios proiect care a demolat una dintre cele mai frumoase zone ale orașului pentru a face loc Casei Poporului şi Bulevardul Victoria Socialismului (numit acum Bulevardul Libertăţii). Vom încerca să argumentăm povestea noastră cu imagini, care surprind ultimele zile ale caselor cu suflet înaintea „bombei de la Hiroshima”, pe stil românesc.
Tot aici mai exista un deal, colina Mihai Vodă, care a fost pur şi simplu pusă la pământ, pentru a se face loc unui uriaş lac artificial care ar fi trebuit construit aici din ordinul lui Ceauşescu. Proiectul a fost ulterior abandonat, fiind prea dificil de realizat.
Casele vechi, construite în pantă, cu câinii lor maidanezi, vă sunt probabil cunoscute din scrierile clasicilor, în special din piesa lui Caragiale, care relata cu atâta umor cum „junele” Rică Venturiano, „studinte în drept şi publicist”, a fost atacat într-o noapte de o haită de maidanezi, în zona Arsenalului.
Pe lângă vile boiereşti şi case vechi, modeste, au fost demolate în cartierul Uranus trei biserici: Alba-Postăvari, Spirea Veche şi Izvorul Tămăduirii, iar alte două au fost mutate în altă parte – biserica Schitul Maicilor şi Mihai Vodă. Aceste lăcaşe de cult au fost ascunse, alături de altele care au avut aceeaşi soartă, printre blocuri înghesuite, ca să fie cât mai puţin vizibile.
Tot atunci au fost puse la pământ şi alte monumente istorice de mare valoare din cartierul Uranus: Muzeul Militar, vechiul Arsenal, Spitalul Brâncovenesc, clădirea Operetei, stadionul Republicii (construit în stil art deco), Casa Demetriade, Fântâna Lahovary, ansamblul de chilii din jurul Bisericii Schitul Maicilor, ansamblul Mânăstirii Mihai Vodă (unde se aflau Arhivele Naţionale) – fiind mutate doar biserica şi clopotniţa. Toate documentele din Arhivele Naţionale au fost mutate de soldaţi într-o singură noapte, printr-un ordin emis urgent, astfel încât demolarea clădirii să aibă loc cât mai repede posibil.
Ce a rămas în urmă sunt doar amintiri și povești despre un București altfel. Privești imagini de pe străzi precum Cazărmii, Brutus, Bateriilor, Vităneşti, Puţul cu Apă Rece, Vânători, Sapienţei, Apolodor, Meteorilor, Antim, Puişor, Crăiţelor, Aleea Trandafirilor, Militari, Schitul Maicilor, Banul Mihalcea, Meteorilor, Minotaurului și îți dai seama că îți este greu să le vezi azi, dacă nu ar fi fost demolate, și să îți dorești să te muți acolo. Mai sunt câteva bucăți dispersate prin tot orașul cu zone de case la care nu a ajuns Ceaușescu, iar sentimentul pe care îl încerci este complet diferit de tumultul cartierelor mari precum Pantelimon, Militari, Drumul Taberei sau altele.
Din zona Uranus au mai rămas câteva locuri neatinse de boala lui Ceaușescu, spre Piaţa Coşbuc, pe străzile Sabinelor, Sirenelor şi Săpunari, care au scăpat ca prin minune sistematizării.
Bravo, Dane, pentru pozele tale inspirate ! Colegii de la Școala Poenărescu și Liceul Eminescu, izgoniți din casele lor, îți rămân veșnic recunoscători !
Ce vremuri frumoase ! Am locuit pe Antim colt cu Ecoului !
Salut! Nu la acea intersectie erau cele 3 blocuri de 4 etaje? Acolo locuiau bunicii mei dar nu sunt sigur de localizare. Aveau o curte interioara prin care treceai din Antim in Rahovei.
Numai si pentru atat ceausescu si tot neamul lui trebuiau exterminati…Taranul dracului se credea stapanul tarii…. si cand te gandesti ca sunt mii de idioti care il regreta !!!
taran auzi la iepure… tu cacatule trotineta de bunata de unde vine ? voi penali inculti androizi usor de programat sunteti de vina …. ati fost setati si resoftati .. Taranu ii neamu tau care in timp o ajuns sa fie o prorecla urata … copii in fata blocului se jignessc intre ei cu asta ” tarane” vaiiii vaiii!!!!
Daca aceste cartiere nu ar fi fost demolate de ceausescu ,le-ar fi demolat vremea.priveste asa zisul cartier istoric.se darama singur,.asa s-ar fi intamplat si in aceasta zona.proprietarii , multi dintre ei fara puterea economica pentru a intretine o astfel de locuinta,copii sau nepotii lor plecati prin lume,lipsa de interes a autoritatilor etc.etc.tot la disparitie s-ar fi ajuns. Acum,cel putin….cate monumente istorice se darama voit si in locul lor apar cladiri administrative?
Fii destept triciclete,fii destept.
Centrul istoric arata aproximativ că azi și atunci. Locuințele din Uranus, Cazărmii, Bateriilor, Justiției, Antim erau cu mult mai zdravene și întreținute corect, arătau bine și rezistaseră majoritatea cutremurului din ’77… Foarte puține locații au fostavariate dar nu erau la faza la care sa fie demolate, nu se comparau cu cele de atunci din centrul istoric.
Asa este, din pacate. Dar, te gandesti cat de jos poti sa fii ca sa regreti timpurile in care cizmarul conducea… nu stiu, daca sa simt mila sau scarba pentru cei care inca il regreta…
Da asa este. Nu numai zona asta dar toata tara distrusa. Cind aud acesti indivizi spunind ca tara era fara datorii si-si declara in public suspinurile pt Ceausescu….mi se face rau.
Mama mea a copilarit in zona aceasta superba iar eu am avut noroc s-o prind spre sfirsitul existentei.
Daca exista poze luate pe St Doctor Clinciu m-as bucura sa le vad.
Pentru ce a daramat si distrus si-a meritat soarta de a fi impuscat. Pentru ce a realizat economic, industrial, trebuie recunoscut meritul
Exista ceva ce se poate numi “realizare economica, industriala”? Colosi industriali claditi pe baza economiei socialiste, fara a avea nimic in comun cu economia de piata, cu performanta, ci doar cu obsesia unei perechi de semianalfabeti comunisti de a izola tara intr-o cvasi-autosuficienta, cu un popor intreg legat de glie si inrobit sa traga “carul alegoric” al faraonului, sa construiasca Casa Poporului (proiect copiat din Coreea lui Kim Ir Sen) sau alte bazaconii inventate doar din megalomanie, in timp ce acesti sclavi flamanzeau si dardaiau de frig in cubuletele lor de beton
amice, esti idiot! apud Caragiale
Ce a realizat economic? Adica, concret! Totul a fost facut pe spinarea poporului care a fost lipsit de hrana, de caldura, de lumina. Nu stiu ce generatie sunteti, dar sigur nu ati trait acele vremuri cand Ceausescu incerca sa plateasca datoriile facute de el, dar platea pe spinarea oamenilor.
Felicitari ptr articom. Aveti cumva poze si cu str. Sfintii Apostoli, zona restaurantului Columbina ? Cu stima.
Am copilarit din 1956 pana in 1969 pe str.Izvor 33. Merci de amintiri.
M-am născut și am trăit pana la 23 de ani pe str. Cazărmi colt cu Miracolelor făcând parte dintr-o familie numeroasa având multe amintiri din acea perioada .cei ce vor sa afle mai multe ma pot contracta. mai ales cei ce au învățat ciclul primar 1-4 la școală primara 126 de pe str.Salvator.iar scoala generala 5-8 la școală 128 de pe 13 Septembrie.
Cu regret o spun că oricum, mai devreme sau mai târziu aceste cartiere se demolau… de la sine. Multe dintre casele demolate erau în grija ICRAL-ului și nu se îngrijea nimeni de ele. Știu pentru că mi-am petrecut câțiva ani pe acolo…Antim, Apolodor, Cazărmii, etc. Erau câteva care arătau mai bine, dar și acelea erau vechi și la primul cutremur mai mare cădeau. Nu ridic aici un elogiu lui Ceaușescu, dar mulți au zis “Doamne Ajută” când a venit cu demolarea. Erau cartiere vechi, cu case construite pe la 1800-1850, cu normele de atunci. Uitați-va la ce a rămas pe la Coșbuc, Uranus, Fabrica de bere ca să vă faceți o idee. Este adevărat că s-a demolat de-a valma și că unele puteai fi salvate, dar și acelea trebuiau consolidate. Pe strada Apolodor era un loc viran in care fusese un bloc vechi și care căzuse la cutremur la fel și pe str. Artei. In urma unor expertize s-a făcut acest lucru, adică s-a demolat și s-a construit altceva pentru că experții de atunci au dat această soluție. Și spitalul Brâncovenesc la fel, era praf după cutremurul din ’77, știu că am fost acolo la doctor și era plin de crăpături. Multe familii s-au mutat în alte case, blocuri mai înainte de a incepe demolarea, tocmai pentru că cele în care stăteau din cartierele cu pricina, nu mai erau sigure.
Foarte adevarat. Ete de inteles cind cineva iti demoleaza proprietatea insa Bucurestiul avea sa fie “updatat” mai devreme sau mai tirzit.
Multe case de prin zona erau simple MAGHERNITE care la un vint mai puternic riscau sa cada.
Hai sa fim realisti totusi…
In ce zona ati locuit? De unde stiti ca erau maghernite? Erau case frumoase, aveau curti cu pomi, copaci, flori, o oaza binevenita in timpul verilor calduroase. Era un cartier linistit, cu oameni gospodari, cu o istorie. Dar, nu se poate pretinde prea mult de la persoane care nu au trait sau vizitat acea zona; se poate pretinde doar mai multa informare si cultura.
Nu stiti istoria, in schimb ati evoluat cu limba romana: nu mai folositi cuvantul “modernizat” (arhaic) ci “updatat”.
Unde și cât timp ați locuit?
M-am născut și am locuit în Antim, zona Mănăstirii Antim dar nu am văzut acele “maghernițe”…
Si eu sunt deacord, zona nu arata cine stie ce, in niciun caz demn de o capitala europeana (nici macar al acelor vremuri). Sigur ca raman amintirile celor care au locuit sau s-au plimbat pe acolo, orice cartier are aerul sau boem si propria personalitate, insa trebuie sa fim realisti si sa admitem ca finalul era cam tot ala (poate si mai rau daca venea un cutremur inainte) … chiar si asa, asta nu scuza monstruozitatea construita in loc, modul in care s-a facut daramarea, cum au fost tratati cei care locuiau acolo in momentul respectiv, etc.
Vlad, te plimbi prin Centrul Vechi al capitalei? Asa arata si zona aceea in Epoca de Aur, iar rezultatul renovarilor se vede astazi, nu? Ce au facut jegurile comuniste – caci am locuit intr-o zona centrala de case – a fost sa scoata multi dintre vechii proprietari (ca facand parte din burghezie) si sa bage acolo cu chirie scursurile societatii (ca sa nu dau aici nume de varii etnii). Rezultatul se poate vedea si azi in spatele magazinului Cocoru’ intre Calea Mosilor, Sf. Vineri si Baia de Fier. In plus, adauga si faptul ca nu aveai de unde procura materiale de constructie daca voiai sa renovezi. Astazi ai de ales intre Dedeman, Brico si Hornbach, unde intri si iesi cu orice ai nevoie pentru o amenajare/renovare. Ia, inchiuieti cam ce gaseai la Ferometal pe vremuri. De unde cumparai dibluri sau glet, spre exemplu…
Ca si concluzie, casele acelea nu trebuiau demolate ci intretinute/renovate, asa cum s-a facut in celelalte capitale europeene. Daca ar fi fost dupa cizmar, tot Bucurestiul ar fi aratat ca Pantelimonul. Un imens cartier de dormitoare, cu cate o mare cantina muncitoreasca din loc in loc. Marete realizari!
Cartierul Uranus ar fi fost demolat de rechinii imobiliari de azi. Vă dați seama ce priveliște ar fi fost din vârful dealului? Uitați-vă ce blocuri au apărut pe dealurile din Brașov în ultimul deceniu; la fel ar fi fost și în Uranus.
Se spun aici lucruri fel de fel…cunosc cartierul și știu la ce mă refer. Era un cartier vechi cu parfumul epocii în care fusese ridicat și avea splendoarea lui, dar mai devreme sau mai târziu se “demola” singur. O să vedeți ce va rămâne din casele rămase în picioare, la următorul cutremur… Puteau fi salvate câteva clădiri și case, dar nu se mai încadrau în “stilul” zonei. Uitați-va sus pe Uranus ce a mai rămas… niște case insalubre locuite de familii care nu bat un cui la țâțâna ușii. Am avut prieteni și cunoștințele care locuiau pe Artei, pe Apolodor, Antim care au zis “bine că plecăm de aici”. Cădeau casele pe ei. Vedeți ce a mai rămas pe Apolodor…nu stă nimeni acolo. Nu-l laud pe nea Nicu și nici regimul lui, dar cineva la un moment dat tot ar fi făcut lucrul acesta. Știți că într-un bloc pe str. Apolodor, locuia Alexandrina Găinușă, ministru în guvernul comunist? Blocul era construit după cutremurul din ’77.
Eu n-am cunoscut cartierul dar, am auzit numai regrete.. Mi se pare un cartier comun și modest..
Vi se pare? De unde vi se pare?
Poate ca eu sunt ultima persona ca are dreptul sa esprima o parere pentru ca sunt Italian nu Roman, dar am stat la Bucuresti luni si luni din viata mea si Cartier mai frumosi si mai interesant sunt cei construit pana la perioada interbelic, imi pare foarte rau ca cartier ca uranus, izvor si tot ce nu mai exista nu am putut sa il traiesc…
Poate ca eu sunt ultima persoana ca are dreptul sa esprima o parere dar am trait luni si luni la Bucuresti si cartier cele mai frumosi sunt cei construit pana la perioada interbelic, imi pare foarte rau sa nu am putut sa vad per Uranus, Izvor si pe toti ca au fost demolat si ca nu putut sa il traiesc…