Măsurarea timpului a reprezentat dintotdeauna o necesitate pentru oameni. Primele „ceasuri“ foloseau mișcarea soarelui, a stelelor, curgerea apei sau a nisipului.
De-a lungul veacurilor aceste instrumente au evoluat, alcătuirea lor crescând în complexitate, astfel încât în zilele noastre găsim ceasuri cu mecanisme de funcționare ce ating performanțe aproape inimaginabile, scrie Muzeul de Etnografie Brașov, pe pagina de Facebook a instituției.
Odinioară, oamenii de la țară nu aveau nevoie de ceas. Dar, influențați de orășeni, au făcut rând pe rând o astfel de investiție. Primele ceasuri fabricate aveau mecanisme din lemn. Apoi au apărut cele metalice cu cadran de sticlă sau de porțelan, pictate.
Ceasurile țărănești, prevăzute cu clopot sau gong spiralat pentru marcarea sonoră a orelor, au o execuție relativ simplă din punct de vedere al mecanismului, însă o mare sensibilitate artistică, prin pictura cu motive florale, zoomorfe sau peisaje.
Ele provin din Germania secolelor XIX – XX, regiunea Pădurea Neagră, și erau exportate în toată Europa, ba chiar și pe alte continente. Ceasurile erau la îndemâna locuitorilor de la sate, datorită prețului accesibil, de unde și denumirea de ceasuri „țărănești”.
Pe lângă rolul lor de măsurare a timpului, aceste ceasuri au fost folosite și ca piese decorative în interiorul locuințelor.
Dacă doriți să admirați ceasuri „țărănești” și să aflați mai multe detalii despre acestea, vă invităm să vizitați Muzeul de Etnografie Brașov, Muzeul Etnografic Săcele și Muzeul Etnografic „Gheorghe Cernea” Rupea.