Meserii bizare în istorie. Curățătorii de vomă, alungătorii de câini sau copiii buni de bătut

De-a lungul istoriei au existat numeroase ocupații bizare. Este vorba despre cele mai ciudate meserii din trecut printre care și curățătorii de vomă, alungătorii de câini sau copiii buni de bătut.

De-a lungul timpului au existat tot soiul de meserii. Majoritatea sunt cunoscute și astăzi și au evoluat sau au dispărut în funcție de progresul tehnologic și schimbările petrecute în societate. În general sunt slujbe de care a auzit toată lumea, de la zidar, la fierar și de la armurier la valet.

În decursul timpului și a epocilor istorice au existat însă și meserii de care cu siguranță nu a auzit aproape nimeni. Este vorba despre ocupații bizare care de multe ori par să intre în sfera ridicolului. Cu toate acestea, oamenii erau plătiți să facă treburi pe care alții nu s-ar fi încumetat să o facă, de exemplu să ia bătaie în locul altuia sau să strângă voma. 

Omul cu toaleta și curățătorii de vomă

În rândul meseriilor bizare și dispărute se află și două dintre cele mai greu de digerat job-uri, destinate doar celor cu stomacul tare. Este vorba în primul rând de curățătorii sau spălătorii de vomă. Era vorba despre servitori special angajați, sau uneori sclavi, pentru a curăța voma de la petrecerile din Roma Imperială. La aceste festinuri exagerate, mai ales în timpul unor împărați dedați viciilor de toate felurile, precum Nero sau Tiberius, invitații mâncau de obicei până vomitau. Unii își provocau senzația de greață, tocmai pentru a-și goli stomacul și a mânca în continuare și alte feluri de mâncare. Pentru toți aceștia erau servitori înarmați cu boluri, în care respectivii invitați vomitau.

Ceva mai târziu, în Anglia medievală, a apărut o meserie apropiat de bizară. Era vorba despre un slujitor care asista un rege sau un mare nobil la defecare. Mai precis, umbla după el cu un soi de toaletă portabilă, asemănătoare cu un cub îmbrăcat în catifea, dar și cu apă, un bol pentru spălat în zonele intime, prosoape și tot ce era nevoie. De multe ori, acest slujitor îl ajuta pe rege și cu dezbrăcatul și îmbrăcatul. În plus ținea evidența de câte ori se duce regele la toaletă și cât de normale îi sunt fecalele. 

Băiatul angajat să ia bătaie

Una dintre cele mai bizare și totodată inumane meserii putea fi întâlnită în Europa medievală. Angajatul respectiv purta numele de ”whipping boy” sau în traducere aproximativă ”băiatul de biciuit”. Era vorba despre un tânăr care primea pedepsele în locul prințului sau a unui fiu de mare senior. Fiind de sânge regal, prințul nu putea fi pedepsit fizic, era contrar etichetei și statutului. În aceste condiții familia regală prefera să crească alături de prinț, un băiat de condiție modestă. Acesta era pedepsit în locul prințului pentru orice greșeală făcea. De obicei, după ce ajungea rege, prințul îl recompensa pe băiatul care lua bătaie în locul său, cu bani mulți și chiar un palat. 

Alungători de câini, potolitori de copii și strângători de lipitori

În galeria meseriilor bizare pot fi incluse și alte job-uri. De exemplu, în Anglia medievală existau acei „knocknobbler“, un soi de angajați care asigurau liniștea la evenimente. Mai precis, erau înarmați cu ciomege și aveau sarcina de a alunga câinii vagabonzi care se strecurau pe la slujbele de la Biserică, pe la târguri și iarmaroace sau tot felul de adunări publice. În plus, aceiași angajați îi potoleau și pe copiii neastâmpărați care făceau gălăgie.

În timp ce alungătorii de câini sau potolitorii de copii își făceau treaba pe la târguri sau prin biserici, prin mlaștini operau culegătorii de lipitori. Mai ales în Evul Mediu, lipitorile erau foarte populare pentru rezolvarea diferitelor probleme de sănătate, recomandate destul de des, de medicii vremii. În general oamenii săraci se înhămau la această sarcină destul de delicată de a găsi lipitori. În sensul că trebuia să străbată mlaștini și să folosească de multe ori propriul picior ca momeală pentru lipitori.

Chiar și la noi au fost meserii dispărute care însă au dat zicale precum „freacă menta”. Frecătorii de mentă erau de obicei tineri sau copiii ai slujnicilor de la bucătărie care înainte de ospățul nobilului sau a regelui frecau masa cu mentă pentru a mirosi frumos. Se considera că această sarcină era destul de ușoară, de aceea limba română a păstrat conotația în zicala populară păstrată și azi.

Iată aici și o listă cu cele mai ciudate și urâte meserii/ îndeletniciri

50 d. Hr., Roma: Servitor la banchet – acesta trebuia să adune voma oaspeților și să le țină olița în timp ce urinau.

800, Scandinavia: Vânător de limonit – acesta se afunda în mlaștini și lacuri pe tot parcursul anului și împungea solul cu sulița pentru a găsi grămezi de limonit (minereuri de fier compuse din oxid de fier, argilă și fosfor).

900, Scoția: Adunător de ouă viking – acesta cobora pe stânci abrpupte, atârnat într-o funie fabricată din urzici usturătoare, pentru a fura ouă din cuiburile unor diverse păsări de mare.

1100, Flandra: Descurcător de lână – acesta îndepărta grăsimea și impuritățile din lâna de oaie, petrecând ore în șir într-o baie de lut, urină și clei.

1300, Anglia: Cârciumăreasă producătoare de bere – aceasta prepara ale (un tip de bere englezească blondă și slabă) într-o tavernă; primea amendă sau era așezată pe un scaun din lemn masiv, cu o bară de fier de jur împrejurul corpului care o împiedica să cadă, și cufundată în apă în semn de pedeapsă dacă făcea bere proastă; câteodată lucra și ca prostituată.

1520, Agra: Degustător de mâncare – acesta consuma câte puțin din mâncarea împăratului pentru a se asigura că nu e otrăvită; putea fi hăcuit dacă mâncarea era alterată.

1530, Palatul Hampton Court din Londra: Spit boy – acesta stătea lângă o flacără mare și învârtea mânerul unui aparat de rotisat pentru a perpeli porci, oi sau vaci; trebuia să gătească cât pentru 1.200 de curterni.

1827, Edinburgh: Deshumător – acesta săpa ilegal morminte și fura cadavre din cimitire pentru a le vinde studenților la medicină care făceau disecții.

1835, Franța: Adunător de lipitori – acesta intra într-o baltă și lăsa lipitorile să i se atașeze de picioare; apoi le îndepărta cu grijă și le punea într-un coș.

1880, India: Punkah Wallah – acesta stătea toată ziua și trăgea de o funie atașată unui paravan de pânză pentru a-i întâmpina pe vizitatorii Indiei Britanice.

2007, China: Muncitor în fabrică – acesta muncește, în medie, 300 de ore pe lună și câștigă 76 de cenți pe oră; plătește fabricii 30% din venit pentru pat și hrană.

2010, China: Adunător de aur în World of Warcraft – acesta lucrează în schimburi de 12 ore în care adună aur virtual de vândut altor jucători; câștigă 30 de cenți pe oră.

2010, Tokyo: Împingător la metrou – acesta îndeasă călătorii în vagoane aglomerate în timpul orelor de vârf.