Indiferent de perioada din istorie în care au trăit, monarhii au beneficiat de privilegii la care alții nici nu puteau visa. Au primit întotdeauna cea mai bună educație și cele mai atente îngrijiri medicale și s-au bucurat de lux, mâncăruri alese și haine scumpe.

Firește, statutul regal nu a însemnat niciodată garanția unei vieți liniștite, iar unii monarhi au murit în moduri dintre cele mai neobișnuite. Iată poveștile unor regi și regine ale căror morți au fost de-a dreptul stupide.

Frederic I Barbarossa (1122-1190)

Cunoscut drept unul dintre cei mai puternici monarhi ai epocii sale Frederic I Barbarossa a făcut tot ce i-a stat în putință să sporească puterile statului său. În 1125 a fost ales la Frankfurt si încoronat la Aachen Rege al Germaniei. Apoi în 1154 a fost încoronat Rege al Italiei la Pavia spre nemulțuimirea statelor italiene. Anul următoar a fost încoronat  Împărat al Sfântului Imperiu Roman de papa Adrian al IV-lea. Cu toate acestea 10 ani mai târziu același papa l-a excomunicat. Papa s-a aliat cu dușmanii împăratului și chiar l-au înfrânt.

Împăratul va reuși să își recapete poziția și statutul însă la ‘‘Dieta lui Iisus Hristos’’, cum a fost numita dieta de la Mainz, din 1188 a acceptat sa plece in Orient pentru eliberarea Ierusalimului. Împăratul se alătura astfel altor nume grele ale istorie acelei perioade – Richard Inimă de Leu al Angliei si Filip al II-lea al Franței. De departe Cruciada a III a în care a participat Frederic Barbarossa părea a fi de departe cea mai puternică din câte fuseseră organizate. Avea suportul celor mai puternice state din Occident, iar lideri erau, duci sau conți, ci capetele încoronate.

După o primă victorie rapidă a cruciaților un eveniment neprevăzut care îl are în prim plan pe împărat face ca turnura acestei cruciade să se schimbe. La 10 iunie 1190 moare stupid înecat pe râul Saleph (astăzi Göksu), din Anatolia, Asia Mica pe care incerca sa-l traverseze. Împăratul, nemaifiind chiar la prima tinerețe și îmbracat cu toată armura sa de cavaler care putea să cântărească chiar până la 50 de kg s-a aventurat în fața trupelor sale să traverseze râul. Calul a alunecat pe o piatră, s-a poticnit și l-a aruncat din șa pe împărat, care din cauza armurii grele nu s-a putut ridica rapid din apa care deși nu era foarte adâncă s-a dovedit a-i fi fatală până la intervenția supușilor săi aflați în apropiere.

Regele Carol al VIII-lea al Franței, ucis de pragul unei uși

Regi si regine - Carol al VII lea al Frantei
Foto: Birkbeck Library

Și regele Carol al VIII-lea al Franței a avut un sfârșit hilar. Carol al VII-lea a urcat pe tron la doar 13 ani și a domnit între 1483 și 1498. Domnia lui Carol a fost lipsită de incidente.

Așa cum era de așteptat de la un copil lipsit de experiență, Carol nu a manifestat prea mult interes față de politică. Ca să-și păstreze poziția,  a făcut numeroase concesii în fața monarhilor din țările vecine, concesii care au contribuit la îmbunătățirea relațiilor internaționale ale Franței.

Moartea lui Carol a fost, probabil, cel mai notabil eveniment al domniei sale. A avut loc în timpul unui joc de tenis desfășurat la Amboise, în care demnitarul nici măcar nu juca, ci era spectator.

Intrând în arenă, Carol nu a observat o ușă foarte joasă și a intrat direct în ea, lovindu-se cu capul de prag. Lovitura a fost puternică, dar regele și-a revenit inițial.

După meci, însă, monarhul s-a simțit din ce în ce mai rău, iar în scurt timp a intrat în comă. Câteva ore mai târziu, regele Franței a decedat.

Regele Alexandru al Greciei, mușcat de maimuțe

Alexandru a condus Grecia la începutul secolului XX și este unul dintre monarhii care au sfârșit în mod memorabil. El este fratele Reginei Elena a României, soția lui Carol al II-lea și mama Regelui Mihai I. A avut o domnie foarte scurtă, de doar trei ani. La vârsta de 27 de ani, Alexandru a murit prematur, după ce a fost mușcat de … maimuțe.

Macacii erau animalele de companie ale regelui și trăiau la palat, împreună cu alte sălbăticiuni. Într-o zi, Alexandru își plimba câinele său, un ciobănesc german, iar acesta din urmă a intrat în conflict cu un macac. Alexandru a încercat să intervină, iar maimuțele l-au mușcat.

Regi si regine - Alexandru al Greciei
Foto: Royal Central UK

Inițial, rănii nu le-a fost dată prea multă atenție. După ce a fost curățat și pansat, monarhul a cerut ca evenimentul să fie dat uitării. Totuși, din cauză că nu a fost bine curățată, rana s-a infectat repede. În scurt timp, Alexandru a făcut septicemie.

Probabil că viața i-ar fi fost salvată dacă medicii ar fi decis să-i amputeze piciorul, dar nimeni nu a vrut să ia o măsură atât de drastică. După o lungă suferință, de peste trei săptămâni, Alexandru s-a stins din viață, pe 25 octombrie 1920.

Regi și regine care au sfârșit în mod stupid – Frederick, Prințul de Wales

Regi si regine - Frederick de Wales
Foto: Historic UK

Frederick a fost fiul lui regelui George al II-lea și tatăl regelui George al III-lea al Marii Britanii. Deși atât tatăl, cât și fiul lui au condus Marea Britanie, Frederick nu a avut această șansă din cauză că a murit prematur.

Nefiind implicat în politică, Frederick a avut timp să se dedice altor pasiuni, precum sportul. Prințul era un mare fan al jocului de cricket, iar asta i-a adus sfârșitul.

Frederick a murit în 1751, la vârsta de 44 de ani, cu 9 ani înaintea tatălui său. Tragedia a fost cauzată de o minge de cricket, care l-a lovit în cap în timpul unui joc.

Potrivit scrierilor vremii, moartea lui Frederick nu i-a afectat prea tare pe părinții lui. George al II-lea și regina Carolina îl disprețuiau pe prinț, despre care regina spunea că este „cea mai mare canalie, cea mai mare bestie din lume”.

Regele Adolf Frederick – “regele care a mâncat până a murit”

A fost considerat, atât în ​​timpul său cât și după, dependent de alții, un conducător slab și lipsit de orice talente. Dar el a fost, de asemenea, un soț bun, un tată grijuliu și un stăpân blând cu slujitorii lui. Distracția lui favorită era de a priza tutun. În 1743 a fost ales moștenitor la tronul Suediei pentru a putea obține condiții mai bune la Pacea de la Turku cu împărăteasa Elisabeta a Rusiei.

Adolf Frederic a devenit rege la 25 martie 1751. În timpul celor douăzeci de ani de domnie, Adolf Frederick a fost puțin mai mult decât un lider, puterea reală fiind în mâinile Parlamentului Suediei.

El a murit in 1771 și este probabil cea mai cunoscută acțiune a sa. El a decedat după ce a consumat în timpul unei singure mese raci, caviar, varză murată, scrumbie afumată si sampanie, precum si 14 portii din desertul preferat, semla, servită într-un bol de lapte.

Împărăteasa Elisabeta a Austriei, victimă de rezervă

Regi si regine - Sisi
Foto: Silvery Tongue

Când vine vorba de regi și regine care au murit în mod stupid, nu putem să nu menționăm sfârșitul împărătesei Elisabeta a Austriei (cunoscută drept „Sisi”). Sisi a avut una dintre cele mai lungi domnii din istoria Austriei.

În calitate de soție a Împăratului Franz Josef I, Elisabeta a fost împărăteasa Austriei și regina Ungariei timp de 44 de ani. Totul a luat sfârșit, însă, pe 10 septembrie 1898, când Sisi a fost asasinată de un bărbat pe nume Luigi Lucheni.

Din păcate pentru împărăteasă, în acea zi fatidică, s-a aflat în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. După cum a recunoscut ulterior, Lucheni nu avea nimic personal cu Elisabeta.

Anarhistul italian ura din principiu monarhia și oamenii bogați. Ținta lui inițială era Prințul Filip, duce de Orleans. Din păcate pentru toți cei implicați (cu excepția ducelui), Lucheni a ajuns la Geneva prea târziu și a ratat șansa de a-l asasina pe duce.

Frustrat, Lucheni a cumpărat un ziar și și-a căutat o altă victimă. Aceasta s-a întâmplat să fie Elisabeta, care se afla în oraș. Lucheni a aflat la ce hotel este cazată și a așteptat-o.

Când împărăteasa a ieșit din hotel, Lucheni s-a apropiat de ea și a înjunghiat-o mortal în inimă. Apoi, anarhistul s-a predat, mândru de ceea ce făcuse.

A cerut să fie extrădat în Italia, „pentru a beneficia de o execuție demnă de un martir”. Cererea i-a fost refuzată, iar Lucheni s-a spânzurat în celulă.

Papa Adrian IV, înecat cu vin şi cu o muscă

Papa Adrian al IV-lea este cel marele adversar al împăratului Frederic Barbarossa, cel care avea să moară înecat din cauza armurii. Deși l-a încoronat în anii următori avea să se alieze cu dușmanii monarhului pentru a-i submina autoritatea. Chiar reusesc să îl înfrângă, doar că în anul 1159 se petrece un eveniment neasteptat.

Papa suferea de o formă de amigdalită care îi cauzase puroi în gât şi în gură. În vremea acea tratamentele pentru infecții erau primitive și mulți pacienți mureau din cauza septicemiei. Totuși acum nu a fost cazul. Pentru a se trata şi-a turnat vin într-un pahar şi a început să bea, însă în pocalul său căzuse o muscă. A înghiţit vinul şi musca ce plutea în el şi s-a înecat cu ea, murind în câteva minute.

Regi și regine care au sfârșit în mod stupid – Regele Carol al II-lea de Navara

Regi si regine - Carol de Navara
Foto: A Mechanical Art

Carol al II-lea, care a domnit în regatul Navarei între 1343 și 1387, a fost unul dintre acei regi și regine care au murit în mod stupid. Era un oportunist desăvârșit, care căuta să profite de pe urma Războiului de o Sută de Ani dintre Franța și Anglia.

Obișnuia să schimbe taberele după cum îi dicta propriul interes, câștigându-și porecla de „Carol cel Rău”. De aceea, mulți au considerat că moartea regelui a fost o pedeapsă divină.

Există mai multe versiuni cu privire la sfârșitul lui Carol, dar diferențele dintre ele sunt minore. Autorul englez Francis Blangdon este unul dintre istoricii care au povestit decesul lui Carol.

Potrivit lui Blangdon, regele era foarte bolnav, iar medicul a ordonat ca monarhul să fie învelit de la gât până la picioare într-o țesătură îmbibată în coniac. Una dintre ajutoarele doctorului s-a apucat să-l împacheteze pe Carol, cosându-i țesătura în jurul trupului.

Când a terminat, femeia a vrut să taie ața rămasă. Cum era noapte și nu exista nicio foarfecă la îndemână, femeia s-a gândit să folosească o lumânare.

Din cauză că țesătura era puternic îmbibată în alcool, la apropierea flăcării ea a luat foc, iar regele a fost cuprins de flăcări, care l-au carbonizat.