Elena Ceaușescu a avut mereu o imagine extrem de nefavorabilă în mentalul colectiv, atât înainte de 1989, cât și după Revoluție. Pe Nicolae Ceaușescu, lumea îl mai tolera cât de cât, dar pe „sinistra lui soție”, aproape nimeni n-o avea la inimă. Și nici nu e greu de înțeles de ce. În fond, ce ura cel mai mult ea?
Elena Ceaușescu le disprețuia pe femeile care o făceau să se simtă inferioară
Gurile rele ar spune că ura totul și nu-i convenea niciodată nimic. Doamnele ar spune că Elena Ceaușescu le ura pe femeile care se dovedeau mai inteligente și frumoase decât ea. Și erau destule femei care o depășeau în toate privințele, iar ea știa acest lucru.
Propaganda comunistă a manipulat populația cu idei despre eroismul și patriotismul soților Ceaușescu. Cu patriotismul, să zicem că n-au fost chiar departe de adevăr. Cei doi erau oameni simpli și dezvoltaseră aproape o obsesie pentru această țară, dar nu și pentru cetățenii ei. Și nici pe occidentali nu prea îi aveau la inimă, pentru că așa îi învățase ideologia.
Cuplul Ceaușescu era destul de pornit pe capitaliști. „Nu trebuie să-i îngrăşăm pe capitalişti cu banii comunişti”, obişnuia să spună Elena Ceauşescu, potrivit lui Pacepa.
Ce ura cel mai mult Elena Ceaușescu
Dacă Nicolae părea mai degrabă interesat de cum să fure idei de la capitaliști pentru a construi comunismul românesc, sinistra lui soție îşi dispreţuia propriul popor şi îi ura fără niciun motiv pe oameni.
Se amuza văzându-i cum stau la cozi, fără să-i pese faptul că mâncarea şi produsele strict necesare au ajuns să fie de negăsit şi că lumea trăia în frig şi în întuneric. „Oare ce au mai găsit şobolanii ăştia, la ce coadă stau?”, ar fi spus Elena Ceauşescu, atunci când a zărit din maşină o coadă de zeci de metri, iar cu altă ocazie ar fi spus despre ei că „sunt doar nişte viermi”.
De ce n-au avut românii televizor color înainte de 1989
Acelaşi Pacepa relatează reacţia Elenei Ceauşescu atunci când s-a pus problema ca Televiziunea Română să emită color. Asta pentru că, în anul 1978, România şi Albania erau singurele ţări din Europa care nu aveau televiziune color, din raţiuni economice.
„Dar la ce să ne mai gândim acum, Avrame (n.r. – Ion Avram, fost ministru al industriei grele), la televiziune color? a întrebat Elena. Nu le e de ajuns că le-am dat câte un televizor în fiecare casă? Oricum, tâmpiţii ar trebui să se mulţumească cu ceea ce au. De ce să le băgăm în cap ideea cu televiziunea color, Avrame? Ce, ai înnebunit?”, s-ar fi exprimat Elena Ceauşescu, în momentul în care soţul ei şi Avram discutau despre viitorul sistem de televiziune care trebuia implementat. În cele din urmă tehnologia a fost implementată abia în 1983, prima transmisiune fiind evenimentele din 23 August ale aceluiași an.
Directorul tehnic de atunci, Nicolae Stanciu, a luat hotărârea ca pe 23 august, de Ziua Naţională, să se facă prima transmise oficială color, bazându-se pe faptul că Nicolae Ceauşescu promisese într-o plenară de partid că România urma să introducă televiziunea în culori. Surpriza TVR nu a fost înă deloc pe placul “Marelui Erou al României socialiste” şi a “tovarăşei academician”. Elena şi Nicoale Ceauşescu au luat foc pentru că nu li s-a cerut acordul şi i-au sancţionat pe angajaţii televiziunii române.
S-au liniştit doar când au aflat că propaganda arată mai bine color.
Producția de televizoare – destinată aproape în exclusivitate către export
România a început să producă televizoare pe platforma industrială Pipera, la fabrica Electronica, în 1961. Zece ani mai târziu, televizoarele românești erau exportate în Germania Federală. În 1977, exporturile plecau și spre Olanda și Statele Unite ale Americii, iar din 1980, televizoarele românești de la Electronica ajungeau în Austria, Elveția și Marea Britanie.
În prezent, din fabrica Electronica a rămas doar numele. Dintre cele aproximativ 50 de tipuri de televizoare câte a fabricat România din 1961 și până în 1990, 26 se găsesc la Muzeul Politehnicii, aflat pe strada Gheorghe Polizu, nr. 1-7.
Televizoarele românești Sport au avut mare succes în străinătate
De un mare succes s-au bucurat televizoarele Sport, care au luat drumul Iordaniei, Libanului, Senegalului, Greciei și Marocului. În 1977 apare aparatul Sport îmbunătățit, care este cerut în Republica Federală Germania, Olanda, Iugoslavia și Statele Unite.
Începând cu 1980, exporturile de televizoare de la fabrica Electronica se extind și în Austria, Israel, Elveția, Polonia, Anglia și Cehoslovacia.
În 1983, România începe să producă televizoarele color Tehnocolor, cu diagonala de 56 de centimetri, apoi, în 1986, Cromatic, cu diagonala de 67 de centimetri. În 1987, țara noastră ajunge să exporte televizoare în Franța, țara de unde cumpărase prima licență, în 1961.