Poveștile urbane fac parte din farmecul oricărui oraș. Nici Bucureștiul, o metropolă cu personalitate, nu a fost ocolit de apariția unor mituri pe care unii le povestesc cu patos, iar alții le consideră numai niște vorbe goale.
Urmând firul cronologic de la momentul prezent spre Epoca de Aur putem aminti o poveste sau mai degrabă o solicitare mai mult decât neobișnuită venită prin 2012 din partea Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, care cere Municipalității să înlocuiască toate capacele de canalizare cu stema Bucureștiului, cu unele cu alt model. Mai exact cererea era ca aceste capace să fie înlocuite cu altele pe care să nu fie reprezentat însemnul religios. Pe stema Bucureștiului, semnul Crucii apare de două ori. O dată în ciocul acvilei, iar a doua oară în mâna Sfântului Dimitrie. Majoritatea capacelor cu stema Bucureștiului se află și azi în Centrul Istoric, iar reprezentanții Bisericii Ortodoxe justificau că Sfânta Cruce este astfel călcată în picioare de mii de trecători, în fiecare zi. Solicitarea nu a fost aprobată.
Un mit al Capitalei care le dă fiori iubitorilor de animale, vehiculat în jurul anului 2008, este legat de gândacii letali din Cișmigiu. Bucureștenii povestesc că oamenii care își scoteau câinii la plimbare prin parcul din centru erau înspăimântați de niște gângănii ciudate și nu-și lăsau animalele de companie să umble prin iarbă. Le era spaimă că gândacii aveau o mușcătură mortală.
O altă poveste vehiculată prin Capitală este pe cât de curajoasă, pe atât de amuzantă. Se spune că, pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, un conducător de metrou a făcut o glumă plină de sarcasm.
Vatmanul ar fi trebuit să-i anunțe pe călători că urmează stația Timpuri Noi, însă acesta a spus „Atenție, urmează timpuri grele!‟. Bucureștenii povestesc că, în scurt timp, conducătorul de metrou a fost ridicat de milițieni.
În jurul anului 2007, printre bucureșteni a umblat un zvon legat de cardurile RATB. Cei mai suspicioși credeau că aceste carduri conțin cipuri care oferă tot felul de informații despre călătorii care le folosesc. Oamenilor le era frică să nu fie supravegheați în permanență de un fel de Big Brother.
Un alt mit legat de epoca de aur a luat naștere la inaugurarea stației de metrou Gara de Nord. Deschiderea oficială a fost marcată printr-o plimbare a tovarășilor cu metroul, de la Crângași la Gara de Nord. La un moment dat, pereții tunelului au început să strălucească datorită infiltrațiilor de apă și a luminii farurilor. Aflată într-un vagon alături de soțul ei, Elena Ceaușescu a întrebat: „Ce se întâmplă aici de strălucește așa?‟. „Aici ne-a reușit lustruirea pereților‟, a răspuns, sarcastic, constructorul. „Așa să văd tot tunelul!‟, a cerut apoi tovarășa, fiind păcălită de replica directorului.