Alivencile, mai ales în pronunția lor moldovenească – alivenși – de-l ungea pe suflet pe regretatul Radu Anton Roman: „în pronunția moldavă, cuvântul mă înduioșează până la lacrimi și mă face să-mi doresc alivenci tot restul vieții”, sunt un preparat emblematic pentru Moldova și Bucovina, un fel de sărbătoare, dat de pomană mai ales de SânPetru, la final de iunie dar și pe urmă, de Sfântul Ilie sau chiar mai târziu când varza e deja măricică.

Autor: Alina Balan

În cărțile vechi avem variante și dulci și sărate.

Începem cu cele sărate, posibil, cel mai detaliat text despre alivenci îi aparține lui Mihai Lupescu autorul lucrării din „Din bucătăria țăranului român”, un manuscris depus la Academia Română în 22 februarie1916 și publicat (felicitări și plecăciuni Mariei Rafailă și editurii Paideia) abia în 2000.

Continuăm cu varianta dulce, specifică Moldovei un produs tradițional, care se servea în timpuri străvechi, în zile de sărbătoare. Cea mai renumită rețetă este cea a marelui epigramist, gastronom și iubitor de vinuri, Păstorel Teodoreanu, este în cartea ”Gastronomice” , 1973. Alivanca este unul dintre cele mai rafinate feluri de mâncare pe bază de mălai, având variante dulci și sărate. Prăjitura alivancă este foarte simplă, dar are un gust și o consistență aparte, se face din ingrediente ieftine și fără mare bătaie de cap.

Rețeta de Alivancă veche, istorică

Rețeta de mai jos, Alivancă, o rețetă din istorie, vă prezintă modalitatea de prepararea a acestora.
Ingredientele folosite la prepararea produsului culinar Alivancă sunt: brănză de vaci, ouă, smântână, făină de grâu, mălai, unt, lapte.

Metoda de preparare a produsului culinar Alivancă

S-a realizat conform rețetei, având următoarele etape:

  • se amestecă brânza cu gălbenușurile și se amestecă ușor
  • Se adaugă smântâna, untul și sarea, amestecând bine, până ce se obține o pastă omogenă;
  • Se adaugă mălaiul și se frământă, până când compoziția ajunge de consistența unei mămăligi mai vârtoase;
  • Albușurilese bat până ce se formează spuma, acestea se adaugă în compoziție
  • Se unge o tavă cu unt și se presară cu pesmet , apoi se toarnă compoziția
  • Se introduce la cuptor, la temperatura de 200 0 C, timp de 25 minut. Când se observă o culoare rumenă se scoate și selasă la răcit la temperatura camerei, după care se porționează;
  • Se servește cu smântână alături

Povești isorice ale scriitorilor gastronomi despre Alivancă

 Scriitorul gastronom Bogdan Ulmu prezintă în cartea ”Vina și Vinul Gastronomiei”, în Capitolul V, „Bucate cunoscute de țărani; facerea lor” alivencă, în variantă sărată. A se observa și prudența autorului care specifică faptul că alivanca se făcea în casele mai bogate, unde gospodina dispunea de surplus de lapte pentru un asemenea deliciu. Cu atât mai mult datul lor de pomană era mai bine primit de către nevoiași.
Rețeta lui Bogdan Ulmu (plăcinta Cucoanei Chirița și a bunicii lui Creangă) amintește: „Eram, zilele trecute, la Bolta Rece (pe strada Rece, la numărul 10, unde plăcut timpul trece) și mă gândeam ce mai născocesc pentru ce-i care-și mai permit luxul de-a fi preocupați de bucătărie, când prietena mea, Marina, îmi propune să fac o alivancă moldovenească. Sună atât de tentant numele preparatului încât nici nu mai stau pe gânduri; mai mult, îl chem și pe Doru Operatoru’, să filmeze minunea.
Cum începe treaba aista migăloasă, șoldoveni moldoveni dumneavoastră?
Simplu: cu o șampanie băută, dimineața, pe cugetul curat, alături de Mihai Valeriu (managerul localului).
Apoi așezarăm noi cu migală, pe un șervet cu motive locale, următoarele: brânză de vaci, ouă, lapte, mălai, făină, unt, smântână, sare.
Acu’ eu mai fac o precizare: după gustul meu, alivanca e mai bună dulce, decât sărată; drept pentru care aș mai adăuga și: niște stafide, esență de rom, miere (sau zahăr).
La nevoie, aș pune și niște gem de coacăze pe listă.
Dar, repet, nu-i obligatoriu s-o faci dulce: sărată e mai ieftină și merge mai bine beutura…

 Radu Anton Roman în cartea ”Bucate, vinuri și obiceiuri românesți” descrie rețeta de Alivenci și mai spune că:„Moldova duioasă, colinară, a vocalelor dulci, a alivencilor sărate, cu gust de eternitate…” și „Întocmai cum trebuie să ai cârnați de Crăciun și pască de Paști, tot astfel la Sf. Petru trebuie să ai alivenci.”

 Păstorel Teodoreanu, (după rețeta caruia am făcut preparatul), vorbește de asemenea despre alivenci în cartea ”Gastronomice”, din1973

 Pare că în Humuleștii lui Ion Creangă varianta dulce de Alivancă era la putere. ”Și a doua zi, marți, taman în ziua de lăsatul secului de postul Sân Petrului, făcând mama un cuptor zdravăn de alivenci și plăcinte cu poalele-n brâu, și pârpâlind niște pui tineri la frigare, și apoi tăvălindu-i prin unt” (Amintiri din Copilărie).