În imediata apropiere a Pieței Obor, una dintre clădirile care vreme de mai bine de un secol a reprezentat un capitol important al istoriei Bucureștiului zace bine ascunsă după lama de blocuri (comuniste) de pe Șoseaua Ștefan cel Mare. Este vorba de Moara lui Assan, una dintre clădirile istorice ale Capitalei. Trecută prin două incendii devastatoare și lăsată pradă hoților de fier vechi, fosta „moară de foc de la Obor”, cum mai era cunoscută în epocă, a devenit un loc periculos în care istoria se conjugă la timpul trecut printre dărâmături.

Autor: Mihăiță ENACHE

Intrată în peisajul Capitalei în anul 1853, Moara lui Assan a fost prima moară cu abur din România. Clădirea a fost ridicată de constructori germani pe un teren cumpărat de Gheorghe  Assan de la Epitropia Ghica, ulterior proprietatea extinzându-se prin achiziționarea de terenuri de la locuitorii din jur. Clădirea morii a fost ridicată într-o perioadă când în București nu exista nici măcar o fabrică de cărămidă. Un secol și jumătate mai târziu, zidurile încărcate de istorie încearcă să reziste cu stoicism sub povoara intereselor obscure și a indiferenței autorităților. Cel mai recent exemplu este incidentul petrecut în februarie 2013, când un zid exterior al fostei mori s-a prăbușit din cauza furturilor de fier vechi din structura de rezistență. Din fericire, nimeni nu a fost rănit, însă incidentul a provocat bucurie în mediul imobiliar. Asta pentru că, în urma deciziei de clasare a Morii lui Assan ca monument istoric în anul 2004, a făcut ca destinația terenului pe care aceasta se află construită să nu poată fi schimbată atâta timp cât fosta moară este încă în picioare. De atunci seria evenimentelor nefericite au început să afecteze monumentul istoric.

Gigant economic

Societatea Anonimă Fabricile Assan, cum era numită în acte moara construită de Gheorghe Assan, a fost dezvoltată constant de către fiul acestuia, Vasile. În anul 1894, acesta introduce metoda de extragere cu benzină a uleiurilor şi construiește o secție specială pentru lacuri şi vopseluri de ulei. Vechea afacere moștenită de la tatăl său tocmai se transformase într-un gigant economic. Astfel, pe lângă măcinatul grânelor, uzina a început să ofere o gamă largă de produse: variate tipuri de uleiuri, atît cele extrase din in, rapiță și floarea soarelui pentru fabricarea untdelemnului, cât și a celor secative utilizate la vopsire, precum și lacuri, ipsosul, grăsimile consistente și vegetalina, obținută prin procesarea nucilor de cocos. Remarcabil este faptul că mare parte a materiei prime utilizate pentru obținerea acestor produse provenea din cele mai exotice țări: China, Japonia, Zanzibar, Mozambic, Siera Leone, Noua Zeelandă, ș.a.. După naționalizarea din iunie 1948, toată această gamă de produse a dispărut, odată cu ele și parfumul unei epoci. La scurt timp, în clădirile societății Assan au început să funcționeze două entități: Fabrica de pâine „Grâul” și Fabrica de ulei „13 Decembrie”, devenite în anii ’80 Întreprinderea de morărit „Grâul” și, respectiv, IAS „30 Decembrie” Fabrica de ulei. Separate de un gard metalic, cele două societăți s-au adaptat schimbării de regim din decembrie ’89, continuând să desfășoare activități economice până la începutul anilor 2000, când fabricarea pâinii și producerea uleiului încetează. 15 ani mai târziu, fostele fabrici arată ca după război.

Istorie transformată în moloz

Declinul fostei mori a început în anul 2005. Atunci au dispărut sub lama buldozerelor primele clădiri din asamblul industrial, unele dintre acestea fiind propuse pentru a fi conservate și restaurate. Tot atunci, hoții de fier vechi au început să-și facă apariția, devastând clădirile în goana după fier vechi. Primele care au dispărut au fost cercevelele ferestrelor lucrate din fier forjat, precum și alte elemente decorative din zinc și plumb de la acoperișuri și turnuri. Furia oamenilor puși pe căpătuială nu s-a oprit aici ci s-a revărsat și asupra arhivei ori a mobilierului de valoare rămas de la foștii proprietari ai fabricii, fiind după caz, distrusă ori valorificate ilegal. Apoi au venit rândul utilajelor. Rând pe rând, acestea, au început să fie dezmembrate și vândute la fier vechi cu toate că multe erau fabricate la Viena înainte de anii 1900 fiind piese de o deosebită valoare pentru istoria tehnicii. Și ca tabloul să fie complet, plăcile de identificare ale monumentului, au fost smulse de persoane rămase neindentificate. Toate acestea se întâmplau la doar un an după ce Moara lui Assan a fost încadrată ca „valoare de patrimoniu cultural de interes naţional”.

Trei ani mai târziu, mai exact în noaptea de 13 spre 14 mai 2008 un incendiu care a durat aproximativ patru ore, a distrus 90% dintr-un corp secundar al monumentul. Pentru stingerea focului au intervenit 80 de pompieri. Nu au existat victime. S-a concluzionat că de vina pentru producerea incendiului au fost oamenii străzii care se adăpostesc în ruinele fostului complex industrial. Acest incident a fost startul unui șir de „întâmplări nefavorabile” care vor lovi monumentul istoric, șubrezindu-l. În vara anului 2009 acțiunile distructive se intensifică, astfel că în doar câteva luni dintr-o clădire D+P+3E nu a rămas de cât zidurile exterioare și o parte din structură.

În ianuarie 2012, acoperișul și o parte dintr-un perete al corpului principal s-au prăbușit ca urmare a furturilor de materiale din structura de rezistență a clădirii. Câteva luni mai târziu, în iunie, Moara lui Assan a luat din nou foc, flăcările fiind stinse abia după 28 de ore. Ancheta pompierilor a concluzionat faptul că incendiul a fost pus intenționat, acest lucru reprezentând, dacă mai era nevoie, încă o dovadă că cineva își dorește cu orice preț ca monumentul să dispară.

În loc de sfârșit…

În ultimii ani, Moara lui Assan a făcut obiectul multor proiecte de diplomă ale studenţilor arhitecţi urbanişti sau peisagişti, proiecte ce au propus soluţii interesante de restaurare şi punere în valoare. Din păcate, blocajul juridic ce planează asupra monumentului descurajează pentru moment orice intenţie de reabilitare a ansamblului, favorizând degradarea sa rapidă. Cât va mai rezista Moara lui Assan este, din păcate, doar o ecuație matematică pentru că structura de rezistență a clădirilor a fost serios afectată. Cel mai probabil moara se va prăbuși de la sine ca un răspuns la indiferența autorităților.