La momentul la care Papa Sixtus al IV-lea, care a comandat-o, sfințea Capela Sixtină, Michelangelo avea numai opt ani. Nici nu știa ce îi rezervă viitorul! Numele său avea să rămână pentru totdeauna legat de celebra sală a Vaticanului, iar pictura de geniu din capelă avea să ajungă cunoscută în toată lumea.
În 9 august 1483, după o lungă perioadă de muncă depusă de unii dintre cei mai renumiţi artişti şi arhitecţi, cel mai cunoscut fiind Michelangelo Buonarotti, uşile Capelei Sixtine ( n.r. cappella Sistina, în italiană, de la numele Papei Sixtus al IV-lea: „Sixtus” în limba italiană este „Sisto) s-au deschis pentru prima slujbă. Capela Sixtină a servit în toți acești ani drept capelă privată a papei.
Una dintre cele mai valoroase și cunoscute opere de artă din toate timpurile, pictura nu se remarcă doar prin acurateţea şi frumuseţea imaginilor, ci poartă cu sine şi un mister. Dar hai să vedem împreună o listă cu câteva lucruri mai puțin știute despre Capela Sixtină.
Iată 15 lucruri de știut despre Capela Sixtină
1. Este unul dintre cele mai vizitate locuri din Palatul de la Vatican din Roma, fiind așezată în partea dreaptă a Catedralei Sfântul Petru. Ea este capela palatului papal, fiind zidită să servează ca loc de taină şi de reculegere, între anii 1472-1483, în vremea pontificatului Papă Sixt al IV-lea, şi pictată de celebrul artist Michelangelo Buonarroti, în anul 1510.
2. Capela primește circa 25.000 de vizitatori pe zi sau cinci milioane pe an și, împreună cu Muzeele Vaticanului, aduc anual venituri de peste 80 de milioane de euro.
3. Capela Sixtină are aceleaşi dimensiuni, după cum este scris în Vechiul Testament, ca Templul lui Solomon pe Muntele Templului din Ierusalim.
4. Pentru o clădire atât de importantă, Capela are o fațadă extrem de simplă: este o clădire dreptunghiulară, înaltă, din cărămidă, fără podoabe. Nu are nici faţadă mare şi nici uşă de intrare pentru procesiuni, accesul făcându-se din unele părți ale Palatului papal.
5. Captela este împărțită în două treimi de un ecran, sau transenna, pentru a separa papa şi pelerinii şi orice altă adunare. Cum spuneam Capela Sixtină a servit drept capelă privată a papei.
6. Lăcașul este în special renumită pentru frescele lui Michelangelo, însă au lucrat și alți pictori renumiți la ea. Botticelli a realizat fresca celor doi pereţi lungi ai capelei: o parte ilustrează povestea lui Moise, iar cealaltă povestea lui Hristos. Toate aceste picturi timpurii fac parte dintre cele mai mari cicluri pictură de frescă ale Europei.
7. Cel care a comandat frescele lui Michelangelo în anul 1508 a fost Julius al II-lea, nepotul lui Sixtus al IV-lea. Acesta avea în gând alte planuri pentru frescele Capelei Sixtine, imagini cu cei doisprezece apostoli, însă marele pictor a catalogat ideea ca fiind un „lucru sărăcăcios”.
8. Înainte ca Michelangelo să înceapă lucrările, tavanul capelei ilustra o simplă boltă albastră întunecată, cu câteva stele aurii, operă pictată de un artist umbrian, Piero Matteo d’Amelia.
9. Picturile Capelei acoperă 1.110 mp, circa o şesime din mărimea unui teren de fotbal. De aceea Michelangelo a început să lucreze la tavan în iulie 1508 și tot procesul a durat aproximativ patru ani, până în octombrie 1512.
10. Contrar celor spuse, Michelangelo nu a pictat pe spate, ci pe o platformă inventată de el însuşi, care se extindea peste jumătate din suprafaţa capelei, iar el putea să stea în picioare. Aceasta a fost mutată la jumătatea proiectului. Michelangelo nu a putut vedea niciodată lucrarea în curs, de jos, însă el era totuşi în măsură să picteze imagini pe o scară largă de la o distanţă de câţiva centimetri.
11. În cele nouă panouri principale din centrul tavanului, Michelangelo a ilustrat povestiri din Cartea Facerii de la Creaţie până la povestea lui Noe. Însă, acesta le-a pictat în ordine cronologică inversă, terminând cu scenele în care Dumnezeu a creat soarele, luna, Pământul, întunericul şi lumina. Marele pictor spunea că a lăsat cu bună știință imaginile cu Dumnezeu pentru final, când tehnica frescei sale s-ar fi îmbunătăţit. El era conștient de faptul că acestea ar fi fost cele mai provocatoare, motiv pentru care își dorea ca portretul divin să fie unul excepțional.
12. Felul în care Michelangelo l-a ilustrat pe Dumnezeu, cu o statură musculoasă, cu păr alb, lung şi barbă albă mare este un mod în care mulţi dintre noi şi-l imaginează astăzi. Cu toate acestea, atunci a fost prima dată când Dumnezeu a fost reprezentat în acest mod dinamic. În majoritatea picturilor, Dumnezeu este înfăţişat pur si simplu ca o mână întinsă în jos, prin nori.
/SistineChapel-57ffd66e5f9b5805c2ac4916.jpg)
13. Dumnezeu apare de şase ori în frescele de pe tavan. Iisus nu apare ca un adult, ci ca Pruncul Hristos printre figurile de sub mantaua lui Dumnezeu în celebra imagine Dumnezeu creându-l pe Adam, pentru că, în afară de imagini ale Sibilelor, plafonul ilustrează scena Vechiului Testament. Iisus apare în fresca de mai târziu a lui Michelangelo, cea a Judecăţii de Apoi de pe peretele altarului capelei.
14. Biblia ne lasă impresia că fructul oprit al Evei a fost ar fi fost un măr. În porţiunea de pe tavan în care este ilustrată Ispita, copacul lui Michelangelo este un smochin. Iar șarpele, Satana, este pictat nu ca o figură masculină, ci având cap de femeie.
15. În ultima scenă pictată, aceea care îl reprezintă pe Dumnezeu separând lumina de întuneric, oamenii de știință au descoperit că Michelangelo a ascuns în pictură elemente de anatomie precum trunchiul cerebral, nervul optic şi ochii.
Doi experţi în neuroanatomie de la Şcoala de Medicină a Universităţii Johns Hopkins din Baltimore, Maryland, au ajuns la concluzia că nu este o simplă eroare, ci un mesaj ascuns. Aceştia spun că artistul a ascuns imaginea unui creier uman în chipul lui Dumnezeu.
