În anii comunismului mulți tineri, dar și vedete ale vremii mergeau 2 Mai și mai apoi în Vama Veche, pentru a se bucura de un loc în care nu doar că nu erau deranjați, dar era și un mic paradis al libertății de expresie pentru mulți. Ce anume făcea acest loc special? Lipsa unei legături directe dintre Mangalia, capăt de linie pentru calea ferată și 2 Mai. Legătura dintre micul sat pescăresc și Mangalia se făcea prin comuna Limanu, aproximativ 10-12 km depărtare, deși pe hartă satul este fix lângă Mangalia. Construcția podului care ar fi făcut legătura dintre cele două localități a durat aproape 50 de ani. Iată istoria acestui pod.

În anul 1949, în zona de nord a Lacului Mangalia, au început lucrările de amenajare a viitorului Port Militar. Pentru legarea Portului Militar de mare, a fost realizat un Canal navigabil. Pana în anul 1959, peste acest Canal se trecea pe un pod de pontoane, care făcea legatura dintre Mangalia și satul 2 Mai.

In acel an, s‑a dat in folosinta un Pod Mobil. Partea mobila a podului este o constructie metalica nituita, compusa din doua parti: segmentul vestic, cu o lungime de 40 m si segmentul central al podului, cu o lungime de aprox. 68 m.

Pentru deschiderea podului, cu ajutorul instalatiei electro-mecanice a acestuia, segmentul din vest se translata de la sud catre nord, lasand astfel loc liber segmentului central, care se deplasa de la est la vest.

Prin Decretul de Stat 64/05.03.1980, Santierul Naval Militar (UM 02029), infiintat in 1956, a fost impartit in doua: Santierul Naval Mangalia (UM 02029) si Santierul Naval “2 Mai” Mangalia.

Pentru navele de mare tonaj, construite in cele doua santiere, s‑a realizat un alt senal navigabil, care leaga de mare atat unitatile militare, cat si noul santier naval, construit in zona de sud a Lacului Mangalia. In atelierele Santierului Naval “2 Mai” s‑a construit un pod de pontoane, care permitea deplasarea persoanelor si a masinilor mici de la Mangalia catre santier si catre satul 2 Mai si invers.

In anul 1983, s‑a decis ca Podul Mobil sa intre in perimetrul Santierului Naval Militar. Circulatia auto, intre Mangalia si 2 Mai s‑a deviat prin comuna Limanu, facand astfel un ocol de cca 11 Km.

Astazi, deschiderea Podului Mobil nu mai este necesara, pentru ca navele circula pe noul senal navigabil, mult mai lat si mult mai adanc! Datorita uzurii fizice si morale a Podului Mobil, tonajul masinilor care‑l pot traversa a fost restrictionat la 3,5 t.

In vara anului 1987, Nicolae Ceausescu, fiind in statiunea Neptun, a facut o vizita la baza navala militara din Mangalia. Cu acea acazie, el i‑a dat ordin generalului Vasile Milea, ministrul Apararii Nationale, sa se ocupe de construirea unui pod peste Lacul Mangalia, pentru scurtarea distantei dintre orasul Mangalia si satul 2 Mai.

Construirea podului a fost grabita si de tragicul accident ce se petrecuse pe podul de pontoane al Santierului Naval “2 Mai”, cand au murit foarte multi oameni (dupa unele publicatii, ar fi murit 11 persoane, dupa altele mult mai multe). In vara anului 1989, s‑a inaugurat noul Pod Rutier.

Podul a fost proiectat de IPTANA, iar partea metalica a fost construita la Uzina de poduri metalice si prefabricate Pitesti. Pilele din beton au fost fundate pe coloane forate! Inaltimea Podului Rutier de la nivelul luciului apei este de 21,50 m.

Bibliografie: “Mangalia in paginile vremii”, Aurelia si Stefan Lapusan; “Scurta istorie a prezentei Marinei la Mangalia”, Com.Fl. ® Petrica Stoica; “Podul de la Mangalia s‑a nascut dintr‑o tragedie”, ing. Alexandru Dobre, Jurnalul National, 2 martie 2009.