Aproape de graniţa cu Bulgaria, sunt cele mai interesante stațiuni de pe litoralul românesc. Interesante pentru că ele aveau în perioada comunistă mai degrabă statutul de sate de graniță fără imporanță turistică, dar mulți și-au găsit aici o formă de libertate total aparte. Dacă in Vama Veche primii vamaioți moderni au fost studenții clujeni, la 2 Mai micii proprietari de pensiuni se laudă cu persoanități marcante ale scenei românești, care le-au călcat pragul în speranța unui concediu estival departe de ochii curioșilor. Aceștia îți arată fotografii cu Gheorghe Dinică, Stela Popescu sau alți actori mari în ipostaze de oameni obișnuiți

Totuși povestea celor două sate e mai veche decât anii Epocii de Aur. Ele fac parte din comuna Limanu, o localitate întemeiată de colonişti turci şi tătari în anul 1863, când zona aparţinea Imperiului Otoman. Localitatea a intrat în componenţa României în anul 1878, ca parte a Dobrogei, iar de atunci, autorităţile au tot încercat să populeze zona.

Câţiva ani mai târziu, în 1887, Mihail Kogălniceanu a înfiinţat şi satul 2 Mai, care acum face parte din comuna Limanu. Numele său, potrivit istoricilor, ar fi legat de ziua de 2 mai 1864, când Alexandru Ioan Cuza a dizolvat adunarea legislativă a Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti pentru a-şi promova reformele.

Bărbaţii se castrau, femeile îşi tăiau sânii

Pe lângă pescarii greci, oierii români și crescătorii de cai tătari, care aveau aici colibe și bordeie, s-au așezat în sat și ruși scopiți din secta Raskol, cunoscută drept secta castraţilor. Cel care i-a întâlnit şi chiar a scris despre istoria acestora a fost antropologul elveţian Eugene Pittard, în lucrarea sa, “La Roumanie Valachie – Moldavie – Dobrudja”. Scopiţii stabiliţi la 2 Mai plecaseră din Rusia după ce s-au opus reformelor religioase făcute de patriarhul Nikon în vremea ţarului Petru cel Mare.

Sectanţii, care spuneau despre ei că sunt singurii “curaţi” din lume, considerau că Adam şi Eva au păcătuit prin actul sexual, aşa că păcatul original nu poate fi stârpit decât prin tăierea părţilor genitale ale bărbatului şi a sânilor femeii. Pentru ca secta lor să nu se piardă, bărbaţii se mutilau abia după ce făceau copii sau îşi obligau femeile să se prostitueze. Operaţia prin care aceştia deveneau eunuci era de obicei făcută de femeile mai în vârstă, cu ajutorul unor instrumente rudimentare – un brici sau o foarfecă. Sângerarea era apoi oprită cu un fier încins. Însă erau şi membri fanatici, care-şi tăiau singuri bărbăţia cu o bardă sau chiar un ciob.

Deşi istoria scopiţilor este puţin cunoscută, în România au fost număraţi la recensământul din 1861 nu mai puţin de 20.000 de membri. Comunităţi erau stabilite la Iaşi, la Galaţi, dar şi la Bucureşti, unde se formase o întreagă colonie între strada Romană şi Calea Moşilor.

De ce 2 Mai era un paradis al libertății

La inceputul comunismului lucrurile arătau diferit de cum sunt azi. Podul care face legatura dintre Mangalia si 2 Mai, nu exista. Din acest motiv cele două sate erau efectiv izolate de restul stațiunilor din sud. Și tot de aceea cei care ajungeau aici îl considerau un paradis al libertății. Despre 2 Mai se spunea în comunism că e stațiunea nudiștilor. De acest fapt își leagă numele poeta Nina Cassian. Se zice a descins prima în sătucul dobrogean prin 1955 şi că rebela poetă ar fi “inventat” nudismul, devenit, în timp, “marca locului”.

2 Mai era un fel de paradis pentru tinerii din vremea comunistă, dar era un chin să ajungi. Ca să străbaţi cei doi kilometri dintre 2 Mai şi Mangalia aveai două posibilităţi: fie mergeai prin şantierul naval – calea directă, dar ceva mai aventuroasă, fie ocoleai vreo 10-15 kilometri, prin Limanu. Prin șantierul naval însemna să iei bagajele de la gară, să străbați tot orașul cu ele.

Apoi marea aventură era străbaterea șantierului naval: se trecea pe pontoane, apoi de un podeţ de bârne, dedesubt se vedeau vapoarele. Acest drum era mai degrabă scurtătura localinicilor către locul de muncă sau către magazinele din Mangalia, dar de multe ori paznicii, locuitori din sate, închideau ochii, când vedeau turiști trecând pe aici pentru că ei aduceau surse suplimentare de venit în sat.

Nici cu autobuzul nu era vreo fericire. Dincolo de ocolul destul de mare, comuna Limanu era considerată de graniţă, iar militarii gră­niceri opreau autobuzul şi făceau un control pasageri­lor, ceea ce duce la dublarea timpului pe care îl făceai.

La 2 Mai de-a lungul vremii au poposit multe nume sonore: Marga Barbu, Olga Tudorache, Ileana Stana Ionescu, Dorina Lazăr, Ro­dica Popescu Bitănescu, Alexandru Paleologu, Iurie Darie, Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Gheorghe Dinică, Ioan Chirilă cu familia – inclusiv Tudor și mulți mulți alții. Cine venea la 2 Mai avea aceleaşi condiţii ca şi oamenii locului, mâncau la fel, se spălau în curte la butoi, dormeau în camerele folosite peste an de săteni. Multe lucruri s-au schimbat în timp. Construcția santierului naval a deviat curenții și a îngustat plaja – odinioară mai lată, podul rutier terminat în 1989 a deschis calea multora spre ceea ce a fost cândva paradisul salbatic de la 2 Mai.

La recensământul din 2002, satul avea o populație de 2248 locuitori, din care 1847 români, 289 ruși lipoveni, 97 tătari, 6 turci și 5 maghiari.