Muzeul Conacul Bellu este un loc idilic, situat în orașul Urlați, județul Prahova, oraș cunoscut pentru locurile sale pitorești și pentru cultivarea viței de vie, lucruri care i-au convins pe membrii multor familii boierești să își găsească aici loc de odihnă și de recreere.

Orașul Urlați a fost atestat documentar în anul 1515. Pe data de 16 martie a acelui an, Neagoe Basarab a semnat un hrisov care avea drept scop întărirea mai multor ocine Mănăstirii Snagov, iar printre martori se afla și un anume boier Oancea din Urlați. La origine târg, acesta s-a dezvoltat, în principal, pe baza producției viticole.

Aici s-a stabilit și Alexandru Bellu, deținătorul de drept al conacului care, după lungi itinerarii europene și  momente boeme petrecute în capitală, a decis să se stabilească definitiv la Urlați, acolo unde familia sa ridicase acest conac. Familia Bellu își are originile în Macedonia, în orașul Pella, iar în anul 1780 membrii acesteia s-au stabilit în Țara Românească.

Biblia lui Martin Luther, expusă la Muzeul Conacul Bellu

Conacul Bellu din Urlați, casa mică, a făcut parte dintr-un întreg complex de clădiri, toate construite în stil vechi românesc, la jumătatea secolului al XIX-lea. Casa mică, care a rezistat tuturor vicisitudinilor vremii, inclusiv cutremurului din anul 1940, adăpostește un interesant muzeu ce funcționează pentru publicul vizitator încă din anul 1953. Începând din anul 1990, se află sub tutela Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova. Ambianța din interior este cea a decorurilor din casele vechi boierești de sfârșit de secol XIX iar expoziția prezintă o colecție de piese de mobilier în diferite stiluri, printre care cel florentin, bolognez, oriental și extrem-oriental, un bogat patrimoniu de artă plastică și decorativă, dar și numeroase piese de o importantă valoare etnografică, precum țesături, ceramică, unelte, covoare românești din secolul al XIX-lea. De asemenea, acest muzeu deține în patrimoniul său și o impresionantă colecție de cărți rare, colecție ce a aparținut lui Alexandru Bellu, iar printre acestea se numără și Biblia lui Martin Luther, tipărită la Hamburg.

Conacul Bellu

Alexandru Bellu ( 1850 – 1921) a fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai familiei. A fost un om de cultură, de profesie avocat, profesie pe care a exercitat-o la Paris înainte de a se retrage la Urlați, însă a rămas cunoscut pentru pionieratul său în domeniul fotografiei. A început să se pregătească pentru arta fotografică în jurul anului 1872, iar în anul 1873, atunci când au apărut plăcile de gelatină bromură, acesta le procura din comerț, lucru care îi ușura activitatea, nemaifiind obligat să le sensibilizeze în camera obscură. Lucrările le developa la Urlați, dar și la Florența. I-au fost publicate fotografii în Franța, în paginile Gazetei Ilustre, iar în anul 1926 Nicolae Iorga a reprodus cinci fotografii semnate Alexandru Bellu în albumul ”România în chipuri și lumini”.

Prispa conacului Bellu. Aici se regăsește intrarea principală către interiorul conacului

Alexandru Bellu, deținătorul de drept al conacului, a fost un pionier al artei fotografice din spațiul românesc

Alexandru Bellu a scos aparatul de fotografiat din interior în exterior, fiind o activitate de pionierat în domeniul fotografiei acelor vremuri. Principalul subiect al fotografiilor sale a fost reprezentat de țăranca româncă îmbrăcată în costumul popular românesc dar a imortalizat și carul cu boi, fiind bun prieten cu Nicolae Grigorescu, care obișnuia să îl viziteze la conac.

Din perspectiva din care a ales să  ilustreze țăranca în arta sa fotografică, reiese faptul că acesta era un admirator al feminității, căci muzele sale emanau din plin feminitate și erau prezentate dintr-o latură senzuală, dar niciodată ostentativă. În acele vremuri, acesta deținea cea mai bună aparatură fotografică din România. Lui Alexandru Bellu i-a fost acordat un loc însemnat în Encyclopedie Internationale des Photographes.

Carte poștală realizată după fotografia lui Alexandru Bellu, care a circulat în epocă până în anul 1939. Sursa: Facebook/ La Blouse Romain

În prezent, expoziția destinată activității fotografice a baronului se află în imediata apropiere a Conacului, în Foișorul Bellu, acesta fiind, în sine, poarta de intrare în complexul pe care familia Bellu l-a deținut, dar și punct de observație. La parter, lângă această poartă, se aflau locuințele grădinarului și a paznicului. Restaurarea foișorului a început în anul 2008, fiind deschis circuitului muzeal în anul 2011. Acesta adăpostește majoritatea aparaturii sale fotografice, cărți de specialitate, dar și fotografii realizate de acesta, în original.

În anul 1900 a participat la o expoziție fotografică la Paris, în urma căreia a primit Ordinul ”Legiunea de Onoare”. Fotografiile sale, care au fost prezentate în cadrul acestui eveniment și, ulterior, publicate în albumul La Roumanie en images, în anul 1919, au circulat în epocă sub forma vederilor, până în anul 1939. Prin expunerea peste hotare a fotografiilor sale, Alexandru Bellu a făcut cunoscut portul tradițional românesc.

Foișorul Bellu, locul unde se află expozița destinată activității fotografice a lui Alexandru Bellu

La subsolul conacului se regăsește și o cramă care era folosită de către familia Bellu în scopul preparării și depozitării vinului, decorată cu unelte de profil ale acelor vremuri. Aceasta îi readuce aminte vizitatorului că se află într-o zonă viticolă cu tradiție, iar membrii familiei Bellu nu au ezitat să se ocupe, la rândul lor, de prepararea acestei băuturi îmbietoare.

Conacul Bellu este un exemplu de excelență al arhitecturii vechi românești de secol XIX și un obiectiv de patrimoniu de necontestat, aflându-se la o distanță de doar 80 km de București, într-un cadru extrem pitoresc de pitoresc și de primitor.

Articol scris de către Ana-Maria Iosif

Articol realizat în cadrul Proiectului Tineri Jurnaliști Online, proiect cofinanțat de Ministerul Tineretului și Sportului