Pentru cei care din diverse motive în weekend nu reușesc să plece din București vă recomandăm o ieșire pe cât de comodă pe atât de ușor de parcurs. În primul rând a merge până la Mogoșoaia pe bicicletă nu este o aventură, ci doar un mod plăcut să îți petreci o parte a zilei frumos și activ. În fond ce sens are să te urci iar în mașină când ai putea să petreci câteva ore în aer liber.
Palatul Mogoşoaia este o clădire istorică din localitatea Mogoşoaia, judeţul Ilfov, aflată la circa 15 km de centrul oraşului Bucureşti. Complexul conţine clădirea propriu-zisă, curtea acestuia cu turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeţi, gheţăria şi cavoul familiei Bibescu, precum şi biserica „Sfântul Gheorghe” aflată lângă zidurile curţii. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoş care deţinea pământul pe care a fost construit.
Pentru tura aceasta nu aveti nevoie de biciclete ultra-speciale: mountain bike sau cursiere de șosea de ultimă generație. Distanta poate fi parcursă lejer și cu un city bike închiriat din Parcul Herastrau sau din Parcul Izvor, după cum puteți vedea și în fotografie. Dacă în schimb dețineți o bicicletă este o oportunitate să vă mai destindeți un pic și să faceți și mișcare în același timp. Distanța este în jur de 20 de km dacă porniți, ca noi, din Parcul Titan, dar cu siguranță o veți parcurge în cel mult o oră, fără să vă trebuiască antrenament sau echipament specializat.
Pentru cei care dețin o bicicletă mai cu ceva pretenții, timpul scade considerabil. Traseul urmat de noi nu este complicat deloc și este în plan orizontal. Am atașat și o hartă.
Aveți grijă la șoferii de RATB, care, unii dintre ei, parcă au ceva cu bicicliștii. Dacă aveți mai mult timp de petrecut în plimbare puteți să găsiți rute mai puțin circulate și astfel să descoperiți și alte părți ale Bucureștiului.
De ce să vizitez Mogoșoaia
În primul rând aici găsești un palat brâncovenesc foarte frumos și un imens parc unde te poți relaxa. Palatul a fost construit până în 1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil arhitectural românesc renascentist sau stil brâncovenesc, o combinaţie de elemente veneţiene cu elemente otomane, stil utilizat anterior şi la un alt palat al domnitorului, construit anterior de acesta la Potlogi. Lucrarea a fost terminată în ziua de 20 septembrie 1702, conform pisaniei de pe latura de răsărit a palatului. Data începerii construcţiei nu este cunoscută, dar se ştie că Brâncoveanu a început să cumpere pământ în zonă din 1681.
După 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreună cu întreaga sa familie, întreaga avere a familiei a fost confiscată de otomani iar palatul a fost transformat în han. Răscumpărat de domnitorul Ştefan Cantacuzino, el a revenit apoi marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului şi a rămas în posesia familiei până la începutul secolului al XIX-lea.
Palatul a fost devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, deoarece marele ban Nicolae Brâncoveanu ţinuse partea ruşilor în conflict. O nouă distrugere a palatului a avut loc cu ocazia revoluţiei din 1821 când ultimul urmaş al Brâncovenilor, Grigore Brâncoveanu, a fugit la Braşov şi clădirea a fost ocupată de panduri. După moartea lui Grigore în 1832, palatul a rămas moştenire fiicei sale adoptive, Zoe Mavrocordat şi, prin căsătoria acesteia cu domnitorul Gheorghe Bibescu, a trecut în familia acestuia şi a fost renovat între 1860–1880 de Nicolae Bibescu, care a construit şi cavoul familiei în parcul palatului, şi vila Elchingen din apropiere. Palatul a fost administrat în continuare de familia Bibescu care, însă, s-a mutat în vila cea nouă iar clădirea veche a rămas nelocuită. Aceasta până în 1911, când Maria-Nicole Darvari a vândut palatul vărului ei George-Valentin Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntă soţiei acestuia, Martha.
Martha Bibescu s-a ocupat cu renovarea palatului începând cu anul 1912. În timpul Primului Război Mondial, lucrările de renovare au fost frânate de alte distrugeri suferite în urma bombardamentelor germane. În perioada ocupaţiei germane a Bucureştiului şi a sudului României, prinţesa Martha Bibescu a rămas în capitală, ocupându-se de spitalul reginei Maria şi locuind o vreme chiar în palat.
Revenită în ţară după ce plecase la Londra, acuzată fiind de colaborarea cu trupele germane, Martha Bibescu a reluat lucrările de renovare după 1920, cheltuind mare parte din averea adunată din cărţile pe care le-a scris. Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând, însă, până în 1935.
În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, palatul a fost loc de întâlnire al diplomaţilor aliaţi, fiind, pentru câteva luni, închiriat legaţiei elveţiene din România. După 6 martie 1945, moşia a fost naţionalizată forţat de guvernul comunist, Martha Bibescu obţinând de la autorităţi declararea ca monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deţinea. Prinţesa a plecat însă definitiv din ţară în septembrie 1945, lăsând palatul fiicei sale Valentina şi soţului ei, Dimitrie Ghika-Comăneşti.
În 1949, palatul a fost şi el naţionalizat, Valentina şi Dimitrie Ghika-Comăneşti fiind arestaţi. Până în 1957, clădirea a fost devastată şi devalizată, colecţiile de artă fiind furate şi dezmembrate. Abia în 1957 palatul a devenit sediul secţiei feudale a Muzeului Naţional de Artă, fiind restaurat începând cu 1977. În prezent, Palatul Mogoşoaia adăposteşte Muzeul de Artă Brâncovenească.
Alte mici atracții
Dacă întreaga istorie a locurilor v-a copleșit, la intrarea în parc sunt câteva mici restaurante unde puteți să mâncați și/sau să beți ceva. De asemenea pentru amatorii de picnicuri este un loc ideal să întindă pătura pe iarbă. Deși în weekend nu este un trafic obositor, aveți totuși grijă la sunday-drivers. Când este cel mai bine să mergeți? Oricând atât timp cât condițiile de drum vă permit deplasarea în siguranță. Distracție plăcută!
