În Câmpia Vlăsiei, pe malurile Râului Pasărea, la 15 km nord-est de Capitală, se află situată de mai bine de 500 de ani Comuna Afumaţi , o localitate cu rezonanţă istorică despre a cărei poveste bucureştenii, dar şi turiştii ştiu foarte puţine lucruri. Aceasta este locul care ne aduce aminte de domnitorul Radu de la Afumaţi supranumit si cel Viteaz pentru faptele sale de curaj.
Atestări şi proprietari ai locurilor
Prima atestare cartografică a Comunei Afumaţi este facută in 1938, de către I. Gheorghiu care menţionează localitatea încă perioada 1397- 1525 si mai târziu 1585.
Între 1523-1529 această zonă a fost în proprietatea domnului Ţării Româneşti – Radu de la Afumaţi, ca mai apoi intre 1529 – 1585 să intre în proprietatea Domeniului Domnesc.
Înainte ca localitatea să fie arondată Judeţului Ilfov, acesta a făcut parte din averile postelnicului Constantin Cantacuzino.
În 1636 , Serban Cantacuzino a construit aici o fabrică de postav, iar în 1785 Alexandru Moruzzi a construit o fabrică de hârtie.
File de istorie
Istoricul C.C. Giurăscu, în lucrarea sa „Istoria Românilor” din 1937, vol II, menţionează că în acest loc s-au desfăşurat bătălii în care turcii, veniţi să îl detroneze, au fost învinşi de românii conduşi de însuşi Radu de la Afumaţi.
Radu al V- lea „de la Afumaţi”, născut înainte de anul 1500 şi decedat la 2 ianuarie 1529 la Râmnicu Vâlcea , fiul lui Radu cel Mare şi al doamnei Cătălina a fost domnitor al Ţării Româneşti între anii 1522-1529, perioadă tulbure, în care Suleyman Magnificul căuta să transforme ţara în paşalâc numind la domnia ţării pe Mehmet-bei, paşă de Nicopole.
Domnitorul a fost supranumit „ de la Afumaţi” pentru proprietatea sa din localitatea cu acelaşi nume ,moştenită de la bunicul său Vlad Călugărul (1482-1495) şi pentru a fi deosebit mai uşor de tatăl său care purta acelaşi nume.
Luptele cu turcii
Numit de boierii speriaţi că vor pierde cârma ţării, Radu de la Afumaţi îl învinge pe Mehmet-bei la Glubavi în anul 1522 şi se instaurează ca „domn a toată ţara Ungro-Valahiei”.
Tactica de luptă a acestuia a fost diferită de cea împământenită, fiind nevoit să lupte cu duşmanul, corp la corp în atac frontal. Luptele s-au dat în repetate rânduri , cu pierderi de ambele părţi fara un învingător clar .
Deşi l-a ajutat mult susţinerea boierilor munteni şi in special cei buzoieni cărora turcii le prădaseră averile, Radu este covârşit de trupele turceşti mereu înnoite cu ajutoare de la sud de Dunăre şi se retrage în Transilvania.
După două luni revine în contra-ofensivă , cu sprijin armat transilvănean, bine pregătit, din partea lui Ioan Zapolya şi obţine susţinerea poporului fiind recunoscut ca eliberatorul său.
Au loc o serie de bătălii între acesta şi Mehmet-bei culminând cu cea de la Grumazi unde Radu iese victorios. Domnitorul va stăpâni scaunul ţării până în luna august a aceluiaşi an , după care se va retrage din nou în Transilvania rămânând fără oaste în urma luptelor de la Gheorghiţa , Bucureşti şi Slatina.
Următoarea bătălie se dă la Rucăr când Radu se întoarce a doua oară din Transilvania cu forţe noi , invingându-l pe Mehmet în pofida dezavantajului numeric şi urmărind trupele otomane ce se retrăgeau în derivă până la Dridu, lângă Afumaţi unde i-a zdrobit complet, reinstalându-se pentru a treia oară domn de această dată până în primăvara anului 1523.
Cum a ajutat Radu de la Afumaţi Ţara Românească de a nu fi prefacută în paşalâc
Lupta Domnitorului Radu cel Tânar cum i se mai spunea , fraternizarea lui cu voievodul transilvanean alături de teama sultanului de o alianţă a acestora doi cu Ungaria împotriva sa, l-au determinat pe acesta din urmă să renunţe la ambiţia de a transforma Ţara Romaneasca în paşalâc , revenind la înţelegerile mai vechi pe care le avea cu românii şi anume ca aceştia să plăteasca tribut şi domnitorul să fie pus de catre Poartă.
La sfatul boierilor osteniţi de atatea razboaie, după cum povesteşte cronicarul Radu Popescu , Radu de la Afumaţi călătoreşte la Istambul în perioada 1524 – 1525 , călătorie finalizată cu recunoaşterea acestuia ca domnitor al Ţării Româneşti.
Chiar şi după recunoaşterea suzeranităţii otomane materializată prin plata haraciului, domnitorul român a continuat să transmită voievodului Transilvaniei şi regelui Ungariei informaţii despre mişcările otomane chiar şi în contextul dramatic în care, în vara anului 1526 sultanul Suleyman a pornit cu forţe uriaşe împotriva Ungariei. Domnitorul român a avut curajul să făurească un plan pentru zădărnicirea expediţiei otomane.
Istoricul A.D. Xenopol arăta că Voievodul Ţării Româneşti mort în 1529 „a fost numit după moarte Radu cel Viteaz, supranume ce i se cuvine cu dreptul după crâncenele lupte cu turcii prin care a scăpat ţara lui spre a fi prefacută în paşalâc.”
Martori tăcuţi în patrimoniul cultural al Comunei Afumaţi – ce putem vizita?
Ruinele Curţii Domneşti a lui Radu de la Afumaţi , vizibile după intrarea în localitate , sunt amplasate pe malul stâng al râului Pasarea pe marginea Drumului National 2, Bucureşti –Urziceni.
Ansamblul fostei curţi a stolnicului Constantin Cantacuzino, datând de la sfârşitul secolului al XVII, mai exact din 1696, format din Bisericâ cu hramul „Adormirea maicii Domnului” , Conacul Stolnicului C. Cantacuzino şi Zidul de incintă sunt amplasate în Şoseaua Ştefăneşti la numărul 57-59, din localitate.
Clădirea conacului este construită în stil românesc cu influenţe gotice şi renascentiste cu încăperi pe toate cele trei nivele , parter , etaj şi mansardă , dintre care se remarcă saloanele şi camerele spaţioase de la etaj. De asemenea clădirea are o pivniţă în care se păstrau vinurile.
În secolul XIX a suferit unele modificări făcute de către baronul Stere Negropontes care a cumpărat şi deţinut comuna până în pragul anului 1945
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în stil brâncovenesc, în jurul anului 1696 în imediata apropiere a conacului; are formă de navă , cu absida altarului semicirculară şi cu turla clopotniţei pe pronaos , adaugată ulterior ; uşa de la intrare este din lemn de stejar sculptat, după modelul biserticilor cantacuzineşti.
Data de 15 august este zi de mare sărbătoare pentru afumăţeni deoarece cea mai veche biserică din sat îşi serbează hramul adunându-i pe toţi laolaltă ca în vremurile de demult.
La marginea vestică a comunei Afumaţi, la graniţa cu localitatea Ştefăneştii de Jos s-au descoperit urme ale unor asezări omeneşti din Epoca Bronzului, din epoca geto-dacică şi din epoca medievală, constituite în cel de-al treilea sit arheologic din localitate.
În centrul comunei sunt edificate două monumente : unul in cinstea lui Radu de la Afumaţi , la 500 de ani de atestare documentară şi un monument ridicat în cinstea eroilor căzuţi în Primul Război Mondial .
Alte obiective turistice pe raza comunei Afumaţi
O parte de cca 235 ha, din renumiţii Codrii ai Vlăsiei , aflaţi la numai 16 km de Capitală, ce reunesc diverse specii de foioase precum stejar, fag, arţar, în amestec sau în masive, pot oferi un refugiu potrivit pentru relaxare si petrecere a timpului liber. Fauna este reprezentată de cerbul lopătar .
Pe valea râului Pasărea , în nord-vestul , centrul şi sud-estul comunei se află o salbă de lacuri ce au o bogată vegetaţie naturală specifică, formată din varietăţi de nuferi şi stânjenei de baltă precum şi specii lemnoase de salcie şi plop, de asemenea populate de diverse specii de păsări,.
Acestea pot constitui o reală bază de agrement pentru turiştii ce tranzitează localitatea cât şi pentru bucureştenii care işi doresc un sfârşit de săptămână în natură.
Surse bibliografice :
„Marele Dicţionar Geografic al României” 1 Bucureşti
„Istoria Românilor „ 1937 , vol. II, C.C. Giurăscu
„Istoriile Domnilor Ţărilor Româneşti” Radu Popescu
„Domni asociaţi” – O. Iliescu , pag 49
„Istoria Militară a Poporului Român” – Editura Militară 1986 pag. 382-385
Sinteze de Istoria Românilor – A. D. Xenopol
Comuna Afumaţi – Wikipedia
Alina Cruceru