Muzeul Național al Aviației Române, situat in nordul capitalei, reprezintă un loc ideal unde cei mici, dar în aceeași măsură si cei mari pot descoperi o istorie a României cu implicații internaționale, dar pe care ușor o dăm uitării.

Muzeul Naţional al Aviaţiei Române s-a înfiinţat prin Hotărârea de Guvern nr.197/02.03.1990, devine muzeu de importanţă naţională prin H.G. 360/06.04.2011 și prin Ordinul nr.2709/17.11.2011, imobilul Muzeul Naţional al Aviaţiei Române se clasează ca monument istoric, categoria Ansamblu, grupa valorică „B”.

Muzeul își deschide „porțile” în anul 1993, în 5 corturi de campanie pe aerodromul militar de la Otopeni. În anul 1995, Comandamentul Aviaţiei Militare a repartizat muzeului un spaţiu în faţa Aeroportului Internaţional Băneasa. Aici, muzeul a funcţionat timp de trei ani, până în anul 1998. Ulterior, Statul Major al Forţelor Aeriene a repartizat un nou spaţiu de expunere lângă Aeroportul Internaţional Otopeni, iar inaugurarea în noua locaație a avut loc în data de 2 martie 2000.

Din anul 2006, Muzeul Naţional al Aviaţiei Române este amplasat în zona de nord a Bucureştiului, în două hangare, care în prima jumătate a secolului al XX-lea se aflau pe latura de sud a aerodromului militar Pipera. Acest aerodrom s-a înfiinţat în anul 1915 pentru perfecţionarea piloţilor absolvenţi ai Şcolii Militare de Pilotaj de la Cotroceni.

Spaţiul expoziţional al Muzeului Naţional al Aviaţiei Române cuprinde două clădiri de tip hangar şi o expoziţie în aer liber. Aici sunt conservate circa o sută de aeronave, staţii de radiolocaţie, rachete, tunuri şi mitraliere antiaeriene.

MIG – 29 SNIPER

 Hangarul 1 (Sala „Traian Vuia”)

În primul hangar putem vedea expoziţia de bază a muzeului, care ne prezintă istoria aeronauticii de la începuturile ei și până în anul 1959. În același timp, găsim și spaţii consacrate celor trei pionieri ai aviației române: Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă. Totodată in aceste secțiuni se găsesc expuse replica avionului Vuia nr.1,dar și machete ale unor avioane realizate de aceştia, precum și obiecte şi documente care i-au aparţinut inginerului Aurel Vlaicu.

Ordinul Naţional „Virtutea aeronautică”, primul ordin din lume cu specific aeronautic, înfiinţat de regele Carol al II-lea în 1930 constituie un element reprezentativ pentru epoca interbelică.

O altă secțiune este reprezentată de spațiul destinat celui de-Al Doilea Război Mondial. Acesta este reliefat prin prezentarea replicii avionului IAR 80, dar și a unor personalităţi din vremea respectivă, cât și uniforme și documente.

În pasajul care face legătura dintre cele două hangare este recreată atmosfera unei străzi din perioada interbelică şi este înfățișată maniera în care societatea românească şi aviaţia s-au întrepătruns.

Hangarul 2 anii 60-70

Expoziția de bază a acestui hangar este dedicată anilor ’60 -’70. Avioanele reactive prezentate sunt de tip MiG 17, 19 şi 21, L-29. Expoziţia este întregită de simulatoare de zbor, tehnică de radiolocaţie şi artilerie antiaeriană specifică epocii respective.

În parcul expoziţional în aer liber, sunt expuse avioane cu motor clasic, dar şi reactive, elicoptere, tehnică de radiolocaţie, tunuri antiaeriene şi rachete sol-aer.

Tehnică de radiolocaţie și tunuri antiaeriene.

Muzeul Naţional al Aviaţiei Române este singura instituţie cu profil aeronautic din ţară și deţine un patrimoniu cuprinzând bunuri culturale mobile ce constituie colecţii unicat la nivel naţional: „Aeronave ”, „Motoare de aviaţie”, „Brevete şi carnete de zbor”,„Scaune de catapultare”, „Aurel Vlaicu”, „Henri Coandă”, „Ordine şi medalii”,„Uniforme, costume, costume de zbor şi accesorii”, „Insigne şi plachete”.

Scurt istoric al Aviației Române

1874 – În acest an, în ziua de 20 iunie, la Bucureşti, trei ofiţeri români au făcut o primă călătorie cu balonul şi au ajuns la concluzia că un astfel de mijloc este foarte bun pentru obţinerea de informaţii militare. Prin acest gest, armata română a intrat în era aeronauticii.

1893 – S-a înfiinţat aerostaţia militară, prima subunitate aeronautică din istoria armatei române. Primul ofiţer român care s-a specializat în folosirea baloanelor pentru informaţii a fost locotenentul Eugeniu Asachi. În timpul Primului Război Mondial, baloanele au fost folosite în timpul bătăliei de la Mărăşeşti.

1910 – S-au făcut primii paşi către crearea aviaţiei militare române. Aurel Vlaicu a realizat primul avion (1910), au fost brevetaţi primii ofiţeri ca piloţi (1911), s-a creat prima şcoală de zbor (1912) şi a apărut prima lege de organizare a aeronauticii (1913).

1915 – A apărut insigna de aviator român. Pentru ofiţeri insigna era de metal de culoare argintie şi se purta pe piept în partea stângă iar pentru subofiţeri se confecţiona din mătase de aceeaşi culoare şi se purta pe mâneca stângă.

1916 – S-a înfiinţat artileria antiaeriană română. Corpul de artilerie antiaeriană se afla în subordinea Cetăţii Bucureşti şi consta în special din cadre şi trupă de artilerie de fortificaţii, având tunuri adaptate pentru trageri antiaeriene de către coloneii Burileanu şi Negrei.

1920 – Au fost anii celei de-a doua generaţii de aviatori şi artilerişti antiaerieni români. Au apărut flotilele aeriene şi regimentele AA. La 1 ianuarie 1924 aeronautica s-a transformat în categorie de forţe, fiind pusă sub autoritatea Inspectoratului general al aeronauticii. În perioada de început a Inspectoratului General al Aeronauticii a fost introdusă uniforma de aviaţie (1925). Până la această dată, aviatorii purtau uniforma armei din care proveneau (infanterie, cavalerie, geniu, marină etc).

Uniforma era de culoare kaki (culoare introdusă la nivelul întregii armate în 1923, înlocuind gri-albastrul din anii Primului Război Mondial). Gradele se purtau pe umăr. Se diferenţia de uniformele celorlalte arme prin petliţele bleu-ciel şi prin emblema caschetei, care era formată dintr-o acvilă cu aripi drepte, deschise lateral.

Uniforma kaki

Din 1930, Regele Carol al II-lea a introdus uniforma albastră (gri-bleu). O dată cu aceasta, au apărut gradele purtate la veston numai pe mânecă (se purtau pe umăr numai la manta şi bluză). Dispunerea gradelor era identică cu aceea de astăzi, cu galoane galbene din care ultimul galon are un ochi în formă de romb (simbolizând „turul de pistă”).

1936 – S-a înfiinţat Ministerul Aerului şi Marinei, cea mai înaltă formă de autonomie pe care au avut-o aviaţia şi marina. Prima personalitate care a ocupat funcţia de ministru a fost comandorul(r) ing. Radu Irimescu, veteran al Primului Război Mondial. Ministerul a fost desfiinţat în septembrie 1940. Una dintre cele mai importante realizări ale acestei perioade a fost avionul I.A.R.-80, proiectat şi fabricat la I.A.R. Braşov. A fost principalul aparat de vânătoare al aviaţiei române în anii celui de-al Doilea Război Mondial şi a luptat cu succes în campaniile din 1941-1942, în bătăliile din Basarabia, Odessa şi Stalingrad.

1941 – Între anii 1941 şi 1945, aviaţia şi artileria antiaeriană române au participat la toate campaniile purtate de armata română în cel de-al Doilea Război Mondial: Frontul de Est (1941-1944), Apărarea Teritoriului Naţional (1941-1944), Frontul de Vest (1944-1945). Tot în anii celui de-al Doilea Război Mondial, doamnele şi domnişoarele românce cu brevet de aviator care au dorit să ia parte la efortul românesc de război au fost încadrate într-o escadrilă sanitară care, având avioanele vopsite în alb, a fost denumită de jurnalişti „Escadrila Albă”. Această subunitate aeriană sanitară se înfiinţase în cadrul Aviaţiei civile, în iunie 1940, la sugestia Marinei Ştirbey, care văzuse ceva asemănător în timpul unui raid aerian din 1936 în zona Scandinaviei. Printre femeile pilot care au făcut parte din această escadrilă au fost Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Duţescu şi Smaranda Brăescu.

1951 – Între anii 1951 şi 1960, Forţele Aeriene Române au trecut la înzestrarea modernă, specifică etapei postbelice. În acest deceniu, în cadrul unităţilor sale au apărut avioanele ce reacţie, elicopterele, staţiile de radiolocaţie şi rachetele sol-aer. Primul zbor pe un avion de luptă cu reacţie a avut loc pe aerodromul Ianca, la 25 iunie 1951, fiind executat de maiorul Aurel Răican, comandantul Regimentului 14. El se afla la manşa unui aparat de tipul Iak-23. În prezent, în lume există doar câteva avioane de acest tip, două dintre ele aflându-se în Bucureşti, expuse la Muzeul Naţional al Aviaţiei Române.

1962 – Avionul MiG-21 a intrat în înzestrarea Forţelor Aeriene Române. Prima variantă a fost F-13 (fără radiolocator de bord). Primele avioane MiG-21 au înzestrat o escadrilă din Regimentului 91 Aviaţie Vânătoare de la Deveselu. Primul avion MiG-21 care a aterizat în România a fost cel înmatriculat cu numărul 10.

1971 – Între anii 1971 şi 1985 au zburat prototipurile mai multor aeronave create de industria aeronautică română pentru Forţele Aeriene (elicopterele IAR 316 si IAR 330, avionul de şcoală faza I IAR 823, avionul de atac la sol IAR 93 şi avionul de şcoală cu reacţie IAR 99). 24 dintre aeronavele fabricate în România (12 IAR-823, 6 BN-2 şi 6 IAR-316) au fost cumpărate de Angola şi folosite în cadrul Şcolii de zbor pe care românii au creat-o la Negage în anii 1981-1982 (a fost singura misiune într-un teatru de operaţii al Forţelor Aeriene Române în anii comunismului)

 

Despre primul său zbor, Aurel Vlaicu a spus: „Bucuria cea mai mare însă am simţit-o pentru prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuisem mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem. Fiindcă patru metri pe atunci, pentru mine erau un record formidabil, un record care îmi consacra maşina. (…) Zburasem şi asta era principalul. Mă menţinusem singur în aer, făcusem evoluţii neşovăielnice. Publicul, care era de faţă, m-a aplaudat cu entuziasm. Iar eu, după ce m-am coborât, eram ca beat de fericire. Cei din jurul meu ziceau că am înebunit. Şi eram, în adevăr, nebun de entuziasm şi mulţumire… De la furtul lui Prometeu, omul n-a mai îndrăznit nicio aventură atât de primejdioasă. Şi, pe cât se pare, ca şi Prometeu, omul modern va ispăşi prin eterne picurări de sânge această nouă taină furată Dumnezeirii”.

Sursa: http://www.roaf.ro/?page_id=854

Articol scris de Ionut Cristian

Articol realizat în cadrul Proiectului Tineri Jurnaliști Online, proiect cofinanțat de Ministerul Tineretului și Sportului