Ultima decadă a adus multiple schimbări pentru București. Dacă la finalul anilor 2000 Capitala României era rareori promovată ca o destinație turistică, astăzi este din ce în ce mai prezentă în topurile din domeniu. Din păcate, ultimii 10 ani au marcat în egală măsură și o perioadă în care mai multe clădiri de patrimoniu aveau să fie demolate. Fără a fi o listă exhaustivă, vă propunem, în următorul articol o scurtă radiografie a celor mai importante monumente istorice dispărute după 2009 și ce se găsește astăzi în locul lor.
Casa de pe str. Visarion 8, parte a Ansamblului de Monumente Lascăr Catargiu
Celebra clădire monument istoric aflată la intersecția bd. Lascăr Catargiu cu strada Visarion, construită după planurile arhitectului Ion D. Berindei, a dispărut în 2012, imobilul fiind furat bucată cu bucată. Pe teren este aprobat de Primăria sector 1 un bloc de 5 etaje. Deși ONG-urile au adus la cunoștintă autorităților starea deplorabilă în care se afla casa, nimeni nu a luat nici o măsură.
În urmă cu zece ani, casa de pe strada Visarion, nr. 8 era întreagă, chiar bine întreținută. Din 2001 imobilul a fost lăsat în paragină. În 2007, tâmplăria a fost scoasă, iar ornamentele de pe fațadă au început să se degradeze. În 2008, proprietarii au încercat să o demoleze, dar autoritățile au intervenit și au oprit lucrările care se desfășurau ilegal. După acest episod, casa a rămas fără acoperiș, însă fațada a scăpat întreagă.
Fiindcă au cerut autorizație de demolare în mai multe rânduri și nu au obținut, proprietarii au scos-o la vânzare pentru suma de 3 milioane de euro. Din 2009 până în 2012, clădirea a fost furată cărămidă cu cărămidă de oamenii străzii. Deși proprietarii aveau obligația potrivit legii să asigure paza clădirii nu au făcut-o. Astăzi (2019) pe vechiul amplasament nu se află nimic construit.
Casa scriitorului Mihail Sadoveanu, Barbu Delavrancea nr.47
Casa in care a locuit scriitorul Mihail Sadoveanu, pe strada Barbu Delavrancea nr. 47 din București, a fost mistuită de flăcări pe 23 decembrie 2012. Vecinii susțin că în această casă se adăposteau câțiva oameni ai străzii și că focul ar fi izbucnit din cauza unor instalații de încălzire improvizate de aceștia.
Marele scriitor Mihail Sadoveanu a locuit în imobilul de pe str. Barbu Delavrancea nr. 47 în anii 40. Clădirea a fost naționalizată prin Decretul 92/1950. În 1997 a fost restituită doamnei Ruxandra Ioana Huch, în baza dispoziției Primarului General nr. 1.537/13.10.1997. În anii 1998 și 1999, proprietara a încercat să o declaseze însă Ministerul Culturii nu a fost de acord. Aceasta a atacat în justiție decizia Ministerului. În 2003 instanța a dat caștig de cauză Ministerului. Anul trecut, în 2018, pereții exteriori și ruinele clădirii se aflau încă acolo.
Casa Nicolau Dobre, strada Ştirbei Vodă nr. 89 / strada Berzei nr. 34
Clădirea cu o arhitectură impunătoare făcea parte din ansamblul de grupă valorică B, Știrbei Vodă. A fost demolată la finalul anului 2010 deși era în curs de clasare ca monument istoric individual, pe baza unei autorizații extinse de demolare, în regim de urgență, pentru mai multe clădiri de pe axa Berzei – Buzești, emisă de PMB. Autorizația nu avea avizul Ministerului Culturii. Mai multe ONG-uri au sezisat problema, însă în noaptea de 10-11 decembrie 2010 (vineri spre sâmbătă) clădirea a fost complet demolată fără a se păstra nici un element arhitectural. Tot atunci a fost demolată și casa de pe Buzești 2-4 în care locuise Mihai Eminescu. Pe 1 martie 2019, Tribunalul București a anulat autorizația de demolare dată de Primăria Capitalei, însă deja la acea dată, clădirea nu mai exista, în locul ei fiind în prezent Strada Berzei, supralărgită.
Fabrica Timpuri Noi (fostă Lemaître), Splaiul Unirii, nr. 165
Ansamblul industrial din vecinătatea metroului Timpuri Noi a fost demolat pe parcursul mai multor ani începând cu 2009 și până în 2015. Incinta fabricii cuprindea clădiri datând din perioade diferite ale sec XIX și XX. Demolările au fost realizate pe baza mai multor autorizații eliberate de primăria sectorului 3 dar și pe baza declasării în etape a clădirilor componente din categoria de monumente istorice. Deși au existat unele opoziții din partea mai multor ONG-uri, mai ales că în zonă se află și alte clădiri de patrimoniu industrial care sunt încadrate ca monumente istorice, iar unele dintre vechile hale aveau o valoare istorică, demolările au avut o bază legală. De altfel, între timp, pe locul fostelor uzine a fost ridicat un complex modern de birouri, iar altele sunt în curs de realizare. În ciuda criticilor inițiale, per ansamblu, proiectul intitulat Timpuri Noi Square, pare o versiune viabilă pentru a revitaliza zona, transformând o zonă fostă industrială în una de servicii.
Casa Mathias Huyer, Şoseaua Kiseleff, nr. 39
Clădirea, construită în 1894 a fost demolată în septembrie 2010 deși avizul de desființare emis de Direcția pentru Cultură din cadrul PMB era contestat și termenul de judecată era pentru 13 octombrie același an. Un an mai târziu, Asociația Salvați Bucureștiul care intentase acțiunea a avut câștig de cauză, însă era deja prea târziu pentru construcția arhitectului A. Schukerle și fosta locuință a industriașului interbelic, Mathias Huyer. Până în august 2018, nu se construise nimic pe locul fostei vile.
Casa Gheorghe Cantacuzino, strada Gutenberg, nr. 3A
Casa, care a aparţinut prinţului Gheorghe Cantacuzino, erou al primului război mondial, a fost demolată tot în 2010 pe baza unor avize și autorizații eliberate în pripă. Deși la momentul respectiv casa ce data de la finalul secolului al XIX-lea era într-o reevaluare pentru statutul de monument istoric ea a fost distrusă în totalitate. 8 ani mai târziu, Curtea de Apel Bucureşti a anulat avizul de demolare dat de Direcţia pentru Cultură a Municipiului Bucureşti și autorizaţia de desfiinţare a clădirii, dată de Primăria Sectorului 5, condusă la vremea aceea de Marian Vanghelie.
Hala Matache,piața Botescu Haralambie
Despre demolarea Halei Matache am scris aici, chiar la puțin timp după ce din ordinul primarului de atunci Sorin Oprescu, acest monument avea să dispară în numai câteva ore, la data de 25 martie 2013. Ea a fost ultima clădire demolată, dintr-un total de peste 70, situate pe traseul axei Bezei-Buzești, proiect de infrastructură controversat în care autoritățile locale de atunci investiseră mulți bani. Astăzi pe amplasamentul Halei Matache se află o parte a noului bulevard și o parcare. De asemenea, structura metalică și basorelieful de pe frontispiciu au fost conservate, în prezent existând discuții pentru reconstruirea imobilului pe un alt amplasament în aceiași zonă. Cu toate acestea nu există un proiect concret în acest sens.
Vila dr. Patzelt și vila Ghika, strada Christian Tell nr.16 și nr.18
Lista clădirilor demolate pe care activiştii le-au catalogat drept „monumente istorice“ este continuată de două imobile de pe Strada Christian Tell, la numerele 16, respectiv 18. Imobilele datau din perioada anilor 1890, și purtau semnătura arhitectului Oscar Benis, fiind realizate în stil academist de sorginte neoclasică . De altfel, conform specialiștilor în casa de la nr.16 a locuit Dimitrie Ghika fost diplomat român, împreună cu monseniorul Vladimir Ghika și fratele său Alexandru Ghika (pictor). Compania Romtal, beneficiara de atunci a demolărilor, afirma într-un comunicat de presă că deținea toate autorizațiile și avizele legale, și că respectivele clădiri nu era monumente istorice.
De partea cealaltă, în octombrie 2013 la momentul demolării lor, președintele Asociației Salvați Bucureștiul afirma că „Este adevărat că aceste clădiri nu sunt incluse pe lista monumentelor istorice, dar acest fapt este cauzat de o eroare din anul 1992. În urma studiului cerut de Oridinul Arhitecţilor s-a demonstrat faptul că imobilele ar trebui incluse pe lista“. Totodată, acesta a ţinut să precizeze că cele două case demolate făceau parte dintr-un „ţesut rezidenţial tradiţional tipic, unicat la nivel internaţional, conform regulamentului de urbanism al zonei protejate „Amzei“, în care se aflau. „În locul clădirii de la numărul 16 urmează să fie construit un hotel de şase etaje“, spunea Nicușor Dan la acea vreme. Ulterior în 2018, prin hotărâre definitivă a Curții de Apel și a ÎCCJ, avizele și autorizațiile de desființare și demolare au fost revocate, proiectul imobilului de 6 etaje fiind blocat.
Magazinul București, I.C. Brătianu nr. 36
Aflată în paragină de mai bine de 15 ani, fosta clădire a Magazinului București, cândva un reper în comerțul bucureștean, a fost demolată în 2018. Imobilul nu avea statutul de monument istoric, însă data din anii 1930, având o importanță simbolică pentru mulți dintre cei care au trăit în perioada de dinainte de 1989. În egală măsură, aspectul exterior din perioada de glorie a centrului comercial îl integra foarte bine în arhitectura modernistă de până în al doilea război mondial ce predomină pe bulevardele Magheru și I.C. Brătianu. Cu o istorie controversată în ce privește proprietarii, clădirea a ajuns în cele din urmă în portofoliul unor investitori olandezi. Aceștia au demarat lucrările de demolare, respectând toate avizele din domeniu, și promit că vor ridica un nou imobil de retail care va păstra și va repune în evidență elementele de fațadă, pe care magazinul de odinioară le avea. Având în vedere, că în zonă mai sunt clădiri reconstruite care se integrează în arhitectura zonei, precum „Europa Royale” (intersecția Str. Căldărari cu Splaiul Independenței) sau cele două clădiri situate de cealaltă parte a statuii Lupoaicei, putem spera și în acest caz la un deznodământ fericit.
Surse foto: observatorulurban.ro