Alegerea noului papa a adus înaintea lumii chipul unui sfânt oarecum controversat în lumea catolică, Francisc din Assisi. De ce controversat? Pentru că ordinul monahal pe care el l-a întemeiat în evul mediu – franciscanii, a fost de multe ori în atenţia şi ancheta Bisericii Catolice pentru propovăduirea sărăciei. Paradoxul face ca azi, un iezuit, ordin care a dat mulţi dintre cei mai de temuţi inchizitori ai lumii medievale, să devină papă şi să aleagă ca părinte spiritual chiar pe Sfântul Francisc.

Să lăsăm controversele istorice şi ecleziastice şi să ne îndreptăm către locurile, cu peisaje mirifice, unde spiritul Sfântului Francisc de Assisi încă veghează.

Toscana şi Umbria sunt două regiuni ale Italiei care seamănă ca două picături de apă – doar că Umbria, care nu are ieşire la mare este mult mai puţin vizitată. Deşi peisajul de aici se aseamănă cu peisajul clasic italian al Toscanei, caracterizat de coline unduitoare, chiparoşi răzleţi, ruine de cetăţi etrusce şi oraşe medievale pe vârf de deal, Umbria şi-a păstrat naturaleţea şi sălbăticia. Aici, stâncile sunt zimţate, dealurile abrupte, traseele accidentate şi bolovănoase – o regiune care trebuie parcursă pe jos.

montone1

Şi având în vedere că Umbria este un tărâm de o frumuseţe naturală neprihănită, traseul nu poate începe decât în localitatea de baştină a Sfântului Francisc, în Assisi, un oraş care se întinde peste dealuri şi ale cărui turnuri de piatră aproape ating cerul albastru. Când porniţi la drum aveţi de ales între o diversitate de trasee. Unul se îndreaptă înspre înălţimile înceţoşate ale Monte Subasio (1289 m), care te ademeneşte să-l escaladezi oferindu-ţi o panoramă asupra întregii regiuni. Pe culmile lui se ascund pisici sălbatice şi ulii.

De asemenea vă puteţi îndrepta spre sud, înspre văile înverzite împânzite de crânguri parfumate de măslini şi păduri de stejari bătrâni. La nord, puteţi urma cursul râului Chiascio, mărginit de flori de câmp delicate şi de câmpuri arse de soare. Drumurile de piatră şerpuiesc în toate direcţiile. Plăcerea constă tocmai în faptul că puteţi hoinări toată ziua fără ţintă, fără să aveţi nici cea mai vagă idee ce o să vedeţi.

Mici atracţii de care să ţineţi seama:

După o zi de colindat încercaţi câteva felii de şuncă de mistreţ, specifică Umbriei. Este săţioasă şi delicioasă. Dacă vă permite buzunarul, răsfăţaţi-vă cu trufe, unele dintre cele mai apreciate delicatese din lume.

agriturismo

Dacă reuşiţi să vedeţi lupi sau mistreţi, admiraţi cu atenţie aceste nobile animale. Foarte rar mai puteţi vedea vreunul din acestea în sălbăticie.

Admiraţi cerul nocturn, înstelat, pe care nu se răsfrânge nicio lumină artificială, cale de kilometri întregi.

Nu rataţi uriaşa basilică medievală a Sfântului Francisc din Assisi sau templul roman al zeiţei Minerva.

187-4092863021e2e2c50653b

De ştiut:

Cea mai bună perioadă în care puteţi să mergeţi aici este din martie până în august. La sfârşit de primăvară şi început de toamnă puteţi vedea răsărituri şi apusuri superbe.

Bine ar fi să vă prisosească timpul, pentru că este o călătorie de relaxare. Aveţi nevoie de cel puţin o săptămână pentru a explora toate regiunile de ţară. Puteţi alege trasee variate ca lungime şi dificultate.

Rezervaţi-vă o cameră de hotel în Assisi, de unde să porniţi în excursii. Puteţi să alegeţi ca şi cartier general şi micile aşezari precum Spello, Spoleto, Ravegna, Montefalco, Todi sau Orvieto. Există agenţii care oferă excursii de tip all inclusive, cu cazare. Dacă doriţi să vă simţiţi mai aproape de spiritul zonei puteţi să alegeţi şi agroturismul.

Evitaţi să închiriaţi maşini. Stilul de condus al italienilor este periculos. Acestuia i se adaugă şi pantele abrupte şi curbele strânse de pe drumurile naţionale.