Printre sutele de clădiri de patrimoniu încă rămase până astăzi în picioare în judeţul Olt, la Grojdibodu rezistă un conac ridicat de una dintre personalităţile importante ale Caracalului.

Conacul Constantinescu a fost construit în anul 1894-1895 de Alecu Constantinescu, omul care a jucat un rol important în istoria Caracalului, conform  informaţiilor istoricului Dumitru Botar, care în 2015 a reeditat un important volum de istorie locală –„Conace din Romanaţi“.

Avocat de profesie, Alecu Constantinescu s-a înscris în politică şi, sprijinit de liberalul de marcă al Romanaţilor, Demetrian Mihalache, cunoaşte ascensiunea, fiind de două ori primar al Caracalului, prefect, deputat şi senator de Romanaţi şi decorat, de două ori, de regele Carol I.

Cu un deceniu înainte de a începe construcţia conacului din Grojdibodu, Alecu Constantinescu primeşte de la Ştefan Jianu, nepotul lui Amza Jianu (fratele haiducului Iancu Jianu), drept recompensă pentru câştigarea unui proces, 500 de pogoane de pământ la Grojdibodu, iar mai târziu îl ajută şi cu bani. Ştefan Jianu îl cunună, de altfel, cu Matilda Adamiadis, nepoata deputatului caracalean Ioan Demetriu, cu care avocatul, primarul şi parlamentarul de mai târziu are unsprezece copii, care văd lumina zilei în conacul din Grojdibodu. Îl ajută să cumpere şi balta Grojdibodu şi îi face cadou o mobilă Bidermayer.

„Înainte de 1989 aici şi-a avut sediul o unitate de grăniceri“

„Conacul este o construcţie plăcută ochiului, intrarea în el se face printr-un pridvor deschis specific brâncovenesc. De fapt, stilul neoromânesc este prezent prin arcadele mici ale balustradei pridvorului. În partea dreaptă se află foişorul cu arcadele de inspiraţie brâncovenească, ornamente cu cărămidă decorativă, iar ferestrele au o mărime impunătoare, fiind decorate la fel ca foişorul, cu cărămidă ornamentală“, descrie profsorul de istorie Dumitru Botar bijuteria din Grojdibodu, amintind de asemenea că s-au păstrat sobele de epocă şi tocăria de stejar, dar şi că aici, înainte de 1989, şi-a avut sediul o unitate de grăniceri, însă şi IAS-ul din zonă.

Cât despre cel care s-a îngrijit de construcţia impunătorului imobil, în perioada în care a condus destinele oraşului Caracal a aprobat şi a început construcţia Teatrului Naţional, contribuind chiar cu suma de 5.000 lei şi „antrenând şi pe alţii“. De altfel, pe Alecu Constantinescu istoricul îl descrie ca fiind un filantrop. „La reforma din 1921, a cedat din proprie iniţiativă 1.800 de pogoane pentru împroprietărirea ţăranilor. Împreună cu soţia au botezat şi cununat 300 de ciopii şi tineri din Romanaţi, dându-le la fete cercei de aur şi cadouri la toţi“.

Conacul a fost între timp cumpărat, nu şi restaurat. În prezent imobilul este într-o avansată stare de degradare. Pierderea sa ar fi o nouă pierdere a unui monument istoric și a unei mărturii dintr-o epocă apusă.