În timp ce alegerea Kamalei Harris ca vicepreședinte SUA este istorică, ea nu este prima persoană ne-albă care deține această funcție.
Primul a fost Charles Curtis, care a preluat funcția în urmă cu aproape un secol.
Curtis, membru al populației Kaw, a fost vicepreședinte al lui Herbert Hoover din 1929 până în 1933 și are o moștenire istorică complicată.
Curtis a susținut dreptul de vot al femeilor, legile privind munca copiilor și Legea cetățeniei indiene din 1924.
În același timp, el a promovat politici asimilaționiste care au făcut rău multor nativi americani.
Unul dintre cele mai importante efecte ale sale asupra politicii SUA este Curtis Act din 1898, care a slăbit guvernele native și a contribuit la destrămarea populațiilor indigene.
Curtis s-a născut în Topeka în 1860, cu un an înainte ca teritoriul Kansas să devină al 34-lea stat. În jurul vârstei de trei ani, mama sa a murit, iar tatăl său a intrat în armata Uniunii pentru a lupta în războiul civil.
A trăit în diferite momente cu bunicii paterni non-nativi și cu bunicii materni nativi, Louis și Julie Pappan Gonville, care locuiau în rezervația Kaw din Kansas.
De foarte tânăr a devenit popular pentru câștigarea unei curse de cai, ca jocheu. În jurul anului 1873, când Louis și Julie se mutau cu națiunea Kaw în teritoriul indian din actualul stat Oklahoma, Curtis a planificat să meargă cu ei.
Dar bunica sa l-a descurajat să li se alăture. „Bunica lui i-a spus doar: Ești obligat la lucruri mai importante”, arată Kent Blansett, profesor de istorie indigenă la Universitatea din Kansas.
Blansett observă că bunica nu îi spunea lui Curtis să se întoarcă la ai săi, ci să-i ajute luând o altă cale.
Curtis a urmat sfatul bunicii și a rămas în Topeka, devenind avocat și politician. La moștenirea sa nativă se refereau adesea în mod disprețuitor politicienii și jurnaliștii albi.
În 1884, a câștigat un loc ales de avocat al ținutului Shawnee. Opt ani mai târziu, a fost ales în Camera Reprezentanților a SUA, ca republican.
Legea Curtis construită pe baza Legii Dawes
În Cameră, Curtis a introdus „Un act pentru protecția oamenilor din teritoriul Indian”, cunoscut în mod obișnuit sub numele de Curtis Act din 1898.
Acest act a fost construit pe baza actului Dawes din 1887, care a introdus politica „alocării”.
Conform acestei politici, guvernul SUA a divizat cu forța rezervațiile nativilor americani – unde pământul și resursele erau deținute în comun – în proprietăți private.
Nativii care nu-și permiteau să-și mențină „loturile” le-au pierdut, permițându-le americanilor albi să cumpere pământul și să se mute în ceea ce a fost odată o rezervație.
Legea Curtis a forțat alocări către națiunile Cherokee, Choctaw, Chickasaw, Creek și Seminole (cunoscute de americanii albi drept Cinci Triburi Civilizate), care fuseseră scutite de Legea Dawes.
Acest lucru le-a permis americanilor albi să preia mai mult din teritoriul celor cinci națiuni, pregătind încorporarea Oklahoma în SUA ca stat.
Actul a cerut, de asemenea, dizolvarea guvernelor native, afirmând suveranitatea guvernului SUA asupra lor. „Curtis Act a fost ceva care a cauzat daune irevocabile”, spune Blansett.