Situl se află pe strada Franceză, în inima Centrului Vechi, într-un loc peste care orașul modern a trecut aproape fără să mai observe că acolo se păstrează una dintre cele mai importante mărturii ale Bucureștiului medieval.

Prima curte domnească a Bucureștiului

Palatul Voievodal Curtea Veche este legat de începuturile Bucureștiului ca reședință domnească. Aici s-a conturat, timp de secole, unul dintre centrele politice, administrative și comerciale ale Țării Românești.

Ansamblul este asociat cu domnii care au marcat istoria politică a spațiului românesc: Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Nu este doar o ruină medievală, ci un loc în care se poate citi transformarea Bucureștiului din așezare domnească în oraș-capitală.

Curtea Veche a funcționat până în 2015 ca muzeu, apoi a fost închisă pentru lucrări de reabilitare. În 2018 a fost deschis un șantier de punere în siguranță, însă lucrările au fost oprite în 2020 și nu au mai fost continuate. În anii care au urmat, monumentul a rămas expus infiltrațiilor, vegetației invazive și degradării accelerate.

Un monument aflat în pericol

Starea în care se află ansamblul a devenit una critică. Monumentul are nevoie de intervenții urgente de protecție, înainte ca restaurarea propriu-zisă să poată fi reluată în condiții sigure.

Punerea în siguranță nu înseamnă restaurarea finală a Curții Vechi, ci etapa fără de care orice proiect de restaurare riscă să rămână doar pe hârtie. În această fază, prioritatea este oprirea degradării, protejarea zidurilor, stabilizarea zonelor vulnerabile și crearea condițiilor minime pentru continuarea lucrărilor.

Potrivit informațiilor anunțate public, intervențiile ar urma să dureze între patru și șase luni. Abia după această etapă se va putea trece la restaurarea și punerea în valoare a ansamblului.

De ce contează Curtea Veche

Bucureștiul a pierdut enorm din patrimoniul său vechi. Incendii, cutremure, modernizări agresive, demolări și neglijență administrativă au șters părți întregi din orașul istoric. Tocmai de aceea, Curtea Veche are o valoare care depășește dimensiunea ei arheologică.

Este un reper al memoriei urbane. Un loc în care se întâlnesc Evul Mediu românesc, istoria domniei, comerțul, urbanizarea timpurie și începuturile Bucureștiului politic.

Pentru vizitatorul de azi, Curtea Veche ar putea funcționa ca o poartă de intrare în istoria orașului. Nu doar ca sit arheologic, ci ca spațiu muzeal, educațional și cultural, conectat cu traseele Centrului Vechi, Hanul lui Manuc, Biserica Sfântul Anton, Lipscani și vechile axe comerciale ale Bucureștiului.

O șansă pentru turismul cultural din Capitală

După punerea în siguranță și restaurare, Palatul Voievodal Curtea Veche ar trebui redat circuitului turistic. Proiectul anunțat anterior prevedea spații expoziționale și multifuncționale, capabile să găzduiască manifestări culturale, activități educaționale și evenimente legate de istoria Bucureștiului.

Miza nu este doar salvarea unui monument, ci recuperarea unui loc central pentru identitatea orașului. Bucureștiul are nevoie de repere istorice vizibile, bine explicate și integrate în trasee culturale coerente. Curtea Veche poate deveni un asemenea reper, dacă intervențiile nu se opresc din nou la jumătatea drumului.

Pentru un oraș care și-a tratat adesea patrimoniul ca pe o povară, salvarea Curții Vechi ar putea însemna mai mult decât restaurarea unor ziduri. Ar putea fi începutul unei relații mai serioase cu propria istorie.

The post Curtea Veche, cel mai vechi monument medieval din București, intră în etapa de salvare first appeared on Turism Istoric.

Autoritățile locale susțin că măsura începe să producă efecte vizibile, iar proprietarii sunt tot mai des determinați să demareze lucrări de reabilitare pentru a evita sancțiunile fiscale.

Evaluări noi ale clădirilor degradate

În mai multe orașe a început deja procesul anual de evaluare și clasificare a imobilelor neîngrijite, pe baza căruia sunt stabilite majorările de taxe.

De exemplu, în Arad, autoritățile au notificat anul trecut aproximativ 600 de proprietari să își repare fațadele sau să intervină asupra clădirilor deteriorate. Doar în jur de 100 dintre aceștia s-au conformat solicitărilor.

Pentru restul proprietarilor, municipalitatea a aplicat sancțiunea fiscală: supraimpozitarea, care poate crește de până la cinci ori impozitul obișnuit.

Reprezentanții administrației locale precizează însă că sancțiunea poate fi evitată dacă proprietarii obțin autorizația de construire și încep lucrările de reabilitare.

Impozite de până la 500% pentru fațade degradate

Majorarea impozitului este calculată în funcție de gradul de degradare al clădirii, în special al fațadelor. În unele cazuri, suma finală poate deveni considerabilă.

Administratorii de imobile spun că există situații în care proprietarii ajung să plătească până la 18.000 de lei impozit anual pentru un apartament de aproximativ 100 de metri pătrați, după aplicarea majorării de 500%.

Măsura este aplicată și în Capitală

În București, supraimpozitarea clădirilor neîngrijite se aplică în toate sectoarele. Spre deosebire de trecut, nu sunt vizate doar clădirile istorice sau cele situate în zone centrale, ci toate imobilele cu fațade degradate.

Autoritățile locale susțin că scopul măsurii este îmbunătățirea aspectului urban și creșterea siguranței publice, în special în cazul clădirilor de unde se pot desprinde bucăți de tencuială.

Exemple din Timișoara

În Timișoara, municipalitatea a aplicat inițial supraimpozitarea în special monumentelor istorice degradate. Aproximativ 300 de proprietari plătesc deja impozite de până la șase ori mai mari din cauza stării precare a clădirilor.

Autoritățile locale spun că măsura nu a fost populară, însă a avut rolul de a forța proprietarii să ajungă la un consens și să înceapă lucrările de reabilitare.

În prezent, verificările au fost extinse și către clădirile fără statut de monument istoric, iar poliția locală a evaluat deja peste 300 de imobile în vederea aplicării supraimpozitării.

Riscuri legale pentru proprietari

Dincolo de sancțiunile fiscale, proprietarii pot avea și probleme legale dacă starea clădirii reprezintă un pericol public. În situațiile în care elemente de fațadă se desprind și pun în pericol trecătorii, autoritățile pot deschide dosare penale pentru neglijență.

Prin aceste măsuri, administrațiile locale încearcă să reducă numărul clădirilor abandonate sau neîntreținute și să stimuleze reabilitarea patrimoniului construit din orașele României.

The post Primăriile din România păstrează taxa de 500% pentru clădirile degradate first appeared on Turism Istoric.

Potrivit unui comunicat de presă comun al miniștrilor Justiției și Culturii, Alina Gorghiu și Raluca Turcan, și al președintelui CJ Ilfov, Hubert Thuma, privind valorificarea potențialului turistic și cultural al Fortului 13 Jilava, acest obiectiv se află, începând cu data de 11 ianuarie 2012, în lista Monumentelor Istorice, dar este în administrarea Administrației Naționale a Penitenciarelor, prin Penitenciarul București Jilava.

Termenul de realizare a lucrării de consolidare și conservare a imobilului va fi de cinci ani de la preluarea acestuia în administrarea CJ Ilfov, sursa de finanțare pentru realizarea lucrărilor privitoare la Fortul 13 Jilava urmând a fi asigurată din fondurile bugetului județului Ilfov și din alte surse atrase în condițiile legii.

„Din păcate, se pare că unii uită istoria de dinainte de 1989. Pentru PNL, partid istoric și care a resimțit din plin nedreptățile unui regim totalitar, este o prioritate să arate generațiilor viitoare ce s-a făcut bine, dar și ce s-a greșit și cum putem evita repetarea ororilor. Un pas important este valorificarea potențialului istoric, social și cultural, iar Fortul 13 Jilava este un exemplu în acest sens. Trebuie precizat că reușita de azi se datorează efortului a patru instituții: Consiliul Județean Ilfov, Ministerul Justiției, Ministerul Culturii, toate cu conducere PNL, și Administrația Națională a Penitenciarelor”, a spus ministrul Justiției, Alina Gorghiu, citată în comunicat.

La rândul său, ministrul Culturii, Raluca Turcan, a afirmat că restaurarea Fortului 13 Jilava reprezintă „o dovadă a angajamentului nostru de a arăta viitoarelor generații că dramele și abuzul regimului comunist nu trebuie uitate”.

„Îmi amintesc și acum vizita din septembrie 2023 la Fortul 13 Jilava, un simbol al represiunii comuniste și un loc care nu ne permite să uităm istoria recentă. Acesta este motivul pentru care am făcut eforturi, alături de președintele CJ Ilfov, Hubert Thuma, ministra Justiției, Alina Gorghiu, Alexandru Groza, directorul Muzeului Ororilor Comunismului în România, instituție subordonată Ministerului Culturii, și Administrația Națională a Penitenciarelor pentru a găsi o soluție care să permită restaurarea și valorificarea culturală și turistică a Fortului 13 Jilava. Acest obiectiv este un monument istoric și realizarea unui muzeu care să prezinte perioadele istorice prin care a trecut această clădire, ororile petrecute acolo, reprezintă o dovadă a angajamentului nostru de a arăta viitoarelor generații că dramele și abuzul regimului comunist nu trebuie uitate”, a spus Raluca Turcan.

Președintele Consiliului Județean Ilfov, Hubert Thuma, a caracterizat evenimentul drept „un pas extrem de important”.

„Un pas extrem de important – Fortul 13 devine muzeu. Are nevoie de restaurare, consolidare și reabilitare. Îl preluăm în administrare și identificăm toate sursele de finanțare de care avem nevoie să-l consolidăm și să-l punem în circuitul cultural. Folosim bani de la bugetul local, fonduri din POR, nu ratăm nicio linie de finanțare. Transformarea Fortului 13 în muzeu înseamnă valorificarea potențialului său istoric, social, cultural și turistic. Am fost acolo, printre acele ziduri. E greu de descris în cuvinte ce am trăit. Este important să ne cunoaștem istoria, este important ca generațiile viitoare să-și cunoască trecutul, să nu repete greșelile trecutului și să lupte mereu pentru un viitor mai bun”, a declarat Hubert Thuma.

The post Fortul 13 Jilava va putea fi restaurat și valorificat din punct de vedere turistic și cultural first appeared on Turism Istoric.

„Există un proiect de ordonanţă a Guvernului, care urmăreşte distrugerea muzeelor României. Dacă această ordonanţă de urgenţă va intra în vigoare, 45% din muzeele României vor dispărea pur şi simplu. Va fi un atentat la cultura naţională şi la identitatea culturală a României.

Aceasta este o poziţie pe care eu am inserat-o într-un apel adresat Guvernului României în numele a cinci organizaţii neguvernamentale care se ocupă de protejarea patrimoniului cultural naţional al României şi suntem hotărâţi să mergem împotriva Guvernului până la capăt. Deci nu vom accepta niciun fel de decizie care va afecta cultura română. Nu vreau ca Guvernul României să reducă deficitul bugetar pe seama noastră”, spune managerul Muzeului Naţional al Țăranului Român, Virgil Ştefan Niţulescu, citat de flux24.ro

În acest context, mai multe organizaţii profesionale şi ale societăţii civile active în domeniul protejării patrimoniului cultural solicită Guvernului, printr-un apel, renunţarea la măsurile de ”amputare” a sistemului instituţional al culturii şi la descentralizarea Direcţiilor Judeţene pentru Cultură.

„Luând act de informaţiile comunicate în mass-media referitoare la intenţia Guvernului de a introduce în pachetul de măsuri fiscal-bugetare anunţate, menite să reducă deficitul bugetar, o serie de măsuri cu impact negativ grav asupra sistemului instituţional din domeniul culturii şi al protejării patrimoniului cultural, între care desfiinţarea sau comasarea de instituţii – biblioteci publice, teatre, muzee, centre şi aşezăminte culturale – şi descentralizarea Direcţiilor Judeţene pentru Cultură, comunicăm dezacordul nostru ferm faţă de aceste propuneri şi solicităm abandonarea lor. Ne manifestăm în acelaşi timp deschiderea şi disponibilitatea de a contribui, alături de instituţiile statului, la înţelegerea corectă a situaţiei actuale a sectorului şi la identificarea de soluţii pozitive şi aplicabile”, se arată în apelul transmis joi de Agerpres.

Potrivit sursei citate, orice măsuri se vor propune, ele vor trebui să rezulte dintr-o analiză serioasă, care să identifice problemele, să formuleze soluţii şi să le analizeze impactul potenţial.

Apelul este semnat de 31 de organizaţii profesionale şi ale societăţii civile active în domeniul protejării patrimoniului cultural

The post 45% din muzeele din România, la un pas de dispariţie, dacă Guvernul va aproba această ordonanţă first appeared on Turism Istoric.

Acest subiect este unul dintre cele mai sensibile când vine vorba de patrimoniu și prezervarea lui. De aceea am ales să ne răspundă la câteva întrebări unul dintre membrii importanți ai proiectului 112patrimoniu, arh. Dorothee Hasnaș. Grupul de lucru 112 patrimoniu încearcă de mai bine de doi ani să aducă în actualitate problemele legate de patrimoniu, de arii istorice protejate, dar și de o modernizare smart.

• Sunt multe discuții azi cu privire la demolari? Ne puteți explica în ce context se poate demola o clădire de patrimoniu?

Din păcate nu sunt destule discuții privind demolarea. A ajuns sa fie considerată un rău necesar, pentru ca multe imobile din zone istorice au rămas în paragină ani de zile, obisnuind trecătorii cu o imagine decrepită și tristă. Atunci devine preferabil noul, oricat de impersonal si nepotrivit în context.

S-a spus mereu ca momentul 1989 a oprit buldozerele lui Ceaușescu înainte ca acestea sa ajungă să radă complet orașul vechi. Însă în locul unui dictator nebun avem acum o mulțime de proprietari care cred în dreptul fiecăruia de a face cu imobilul sau orice îl taie capul. De fapt aceasta reprezinta o proasta intelegere a noțiunii de oraș. Dacă vrem sa traim mulți laolaltă și să ne bucurăm de ce avem împreună, e nevoie sa ne ținem de anumite reguli.

Într-un oraș suntem toți la un loc, nu singuri pe câmp. Orașul este un organism extrem de eficient, atunci când e bine administrat. Pentru a avea o bună funcționare, însă și o imagine coerentă, exista aici regulamente de urbanism, PUD-uri si PUZ-uri care reglementează situația imobilelor și ce ai voie sa faci pe lotul tau – pentru ca nu poți construi orium – de exemplu până la marginea terenului sau oricât de înalt sau pune o fabrica în mijlocul unei parcelări de case, din motive obiective: densitate, umbra, buna funcționare a vecinătății etc.

În altă ordine de idei patrimoniul construit nu este regenerabil. El a crescut în timp, cu imobile construite după un anumit tipic propriu perioadei în care au apărut, ridicate cu materiale și tehnici specifice momentului. Imaginați-vă cartierele vechi ale Parisului sau Florenței cu toate imobilele înlocuite cu dezvoltări imobiliare P+ 3 sau mai mult. 60% din suprafața construită a orașului nostru este substanța istorică, însă cifra scade pe zi ce trece, fie prin demolari directe, fie prin nesocotirea autorizației de construcție – a devenit o modă sa fie îndepărtată complet casa pentru care s-a dat aviz de restaurare, recompartimentare și extindere, în cel mai bun caz se păstrează fațada de la stradă.

Ca să răspund și pe scurt demolarea unui monument de patrimoniu se face cu  aprobarea Direcției de Cultură județene sau a Municipiului București și în prealabil prin declasare de o curte de instanța, cum a fost casa Miclescu.

• Ce înseamnă o demolare? Ce se pierde/ schimbă prin demolare?

Cu ocazia cercetărilor legate de activitatea platformei 112patrimoniu.ro, am constatat ca în capitală se demolează – legal – foarte multe case istorice. Odată cu ele se pierd însă elemente valoroase, care ar putea fi refolosite sau integrate in alte construcții. De la materialele prime de construcție de tipul caramizilor, la  tâmplărie, mobilier, detalii de fațadă, garduri – toate acestea pot fi reimplementare prin intermediul platformei noastre.
Platforma 112recuperare, este gândită să intermedieze și faciliteze reutilizarea materialelor de construcții și probabil cea mai așteptată de societatea civilă și extrem de rapid mediatizată, ca oportunitate de salvarea de resurse și refolosire inovativă.

Pe platforma de recuperare se pot  #oferi, anuntand desfaceri de case sau #cauta obiecte si elemente. OAR București nu percepe comisioane, ci înlesnește colaborarea dintre cele doua parti. În niciun caz nu preluăm detalii scoase de pe șantiere fără autorizațiile necesare.

Refolosind elemente din construcții care se desfac:

• se reduce cantitatea de deșeuri!
• se salvează detalii valoroase, ce nu pot fi reproduse cu tehnicile și mesterii de azi
• detaliile salvate care vor deveni parte din alte imobile ridica valoarea acestora.

• Stau clădirile vechi de patrimoniu în calea modernizării? De multe ori auzim aceasta replica din parte unor dezvoltatori imobiliari, politicieni sau si chiar din partea unor arhitecti, ne puteți da o perspectiva?

Numai dacă definim modernizarea ca pe schimbarea totală a ceea ce este în prezent. Clădirile de patrimoniu pot fi modernizate cu intervenții corecte: nu locuim la fel ca la 1890 într-un palat, de ce am face altfel cu imobile istorice? Valoarea unei pardoseli sau a unor detalii ce nu se mai pot reproduce azi este mult peste ce se implementează standard in case.

De multe ori, imobilele nou construite din București sunt de o calitate slabă sau foarte slabă și fără o valoare arhitecturală care să se aproprie măcar de cea precedentă.

• Exista multe zone din București și în România în general unde nu se demolează în zone istorice (mai exact clădiri care nu sunt incluse pe lista monumentelor istorice), dar care se află în apropierea acestora, iar distrugerea lor face ca acel perimetru să se modifice. Puteți explica fenomenul?
  

Imaginați-vă că vă mutați într-un cartier cu fler istoric – de exemplu Cotroceni – pentru ca are spații aerisite, mult verde, case cu garduri joase și transparente, umbra vară și terase în grădini. Pe rând, toate aceste case sunt înlocuite de dezvoltări imobiliare rentabile gen P+4, până în trotuar, arborii tăiați si detaliile dispar și zona devine din ce in ce mai impersonală, înghesuită și lipsită tocmai de atmosfera pentru care ați ales-o de fapt. 

• Cum ajuta platforma 112 în situația în care apar abuzuri legate de demolarea unor clădiri istorice și/sau de patrimoniu?

Informând despre legi și normative, despre zone construite protejate și principii de mentenanta și renovare, raspunzand întrebărilor trimise pe platforma, pe de o parte. Cu ajutorul sesizărilor, pe de alta parte, monitorizand activități ilegale si care distrug patrimoniu, trimitand mai departe către autoritățile competente aceste sesizări și educand asupra modului de intervenție în caz de necesitate. 

• Ce se întampla după ce cineva reclama o ilegalitate/ un abuz asupra patrimoniului? Până unde puteți merge? Cum reactionez in cazul unei urgente?

Sesizarea se trimite mai departe către autoritatea competentă – în funcție de caz: Departamentele de specialitate din administrația locală (Inspectoratul de Stat în Construcții, Direcția pentru Cultură a Municipiului București, Primăria Municipiului București, Poliția Locală). Ideal ar fi, mai ales în cazul unei urgențe, sa contactați telefonic poliția locală, de ex. 021 9941 pt sectorul 2, pentru a putea interveni înainte să fie prea târziu. Nu va lăsați intimidați de argumentul “nu e monument, nu putem interveni” – de obicei, un imobil cu vechime istorică se afla ori în zona protejata, ori în aria de protectie a unui monument istoric. Însă adesea poliția nu știe acest lucru, ei nu sunt specializati pe monumente, ci au de acoperit cazuri variate.

Timpul de prelucrare este de 30 de zile. Unele cazuri se încheie cu dosar penal – și aceste știri sunt preluate de presa. Am găsit o enormă deschidere la media pe diverse canale de media și presa, de menționat numai cateva: B365, Digi Știri, ProTV, Euronews, etc dar și website-uri mai mici. Acestea sunt de gasit pe pagina noastra la PRESA: https://112patrimoniu.ro/stiri/presa/

Astfel clatforma 112 Patrimoniu are impact în societatea civilă, adresandu-se direct persoanelor interesate să intervină în zone de patrimoniu. Este un proiect care se poate extinde în timp la nivel național.

Standardizarea prin formular de sesizare s-a dovedit utilă atât celor care au sesizat, cat și instituțiilor, care au primit astfel sesizări clare și la obiect, formulate coerent. 

• Ce are de castigat un cetățean care va ajuta/ face o reclamatie pe 112 patrimoniu?

Credem ca e timpul sa invatam din nou cate ceva despre curajul civic și răspunderea socială. Cand vezi pe cineva ca taie un arbore umbros fără autorizație sau că își bate cainele, poți desigur alege sa nu intervii. Însă asa ramanem fara patrimoniu, toți punem capul in pamant si nu mai ramane încet-încet nimic din detaliile unui trecut bogat și plin de personalitate. Credem ca numai invatand din nou să ne iubim, apărăm și intretinem orașul, ni-l vom asuma din nou ac pe “locul nostru”, care va deveni astfel din nou orașul nostru, nu al celor cu interese imobiliare pe termen scurt.

The post Demolarea! Ce câștigăm si ce pierdem prin demolare – o discuție între nou, modern si istoric first appeared on Turism Istoric.

„Palat unicat în centrul Bucureștiului, având 10.000 mp construiți, S+P+3 etaje, amprenta la sol 2.411 mp, teren 16.490, sub construcție 4369 mp, 87 de încăperi, grădina aferentă palatului 12.121 mp, încadrată în zona urbanistică M3. Palatul este renovat așa cum reiese din poze, se vinde separat de grădină sau în totalitate la un preț de 26.000.000 euro sau separat 13.000.000 euro fiecare. Plus 2 % comision firmă”, se arată în anunțul de pe site-ul imobiliare.ro.

Potrivit descrierii de pe site-ul propriu, Palatul Bragadiru „este spaţiul tău de poveste în care poţi organiza nunta, botezul, petrecerea de cununie civilă, aniversară sau corporate pentru brandul preferat”.

„De mai bine de 100 de ani, în centrul Bucureștiului, există un singur palat privat învăluit în nostalgia petrecerilor aristocratice. Gazdă primitoare pe tot parcursul anului pentru evenimentele importante din viața dumneavoastră, fie nunți, botezuri și alte ocazii însemnate, evenimente culturale sau corporatiste, Complexul Arhitectural Palatul Bragadiru, cu o suprafață de peste 16.000 mp, împletește firele de poveste ale momentelor de hotar cu talentul echipei organizatorice.

Un loc exclusivist pentru oameni speciali… Fiecare eveniment are o poveste, fiecare poveste este unică și ar trebui să rămână întipărită în mintea învitaților multă vreme după desfăsurarea ei. Și cum majoritatea poveștilor pe care le ținem minte toată viața se desfășoară într-un palat, locul ales pentru evenimentul dumneavoastră trebuie sa fie unic”, se mai arată pe site-ul Palatului Bragadiru.

Sursa foto: imobiliare.ro

Ce spune ministrul culturii

Palatul Bragadiru, declarat monument istoric de ministerul Culturii, poate fi tranzacționat, dacă statul român nu își exercită dreptul de preempțiune, adică dreptul de a-l cumpăra cu prioritate înaintea altor persoane. „Normal că se poate (n.red. – scoate la vânzare). Și e bine să existe investitori privați în monumente istorice. Noi trebuie să exercităm sau nu dreptul de preempțiune (n.red. – dreptul de a achiziționa înaintea oricărei alte persoane). Dacă nu, e liber la tranzacționare”, a spus ministrul PSD al Culturii, Lucian Romașcanu pentru Libertatea. El a precizat însă că decizia finală va fi luată ulterior, pentru că ministerul nu a primit deocamdată adresa oficială de la direcția de cultură.

The post Palatul Bragadiru din București, scos la vânzare. Câți se cere pe monumentul istoric first appeared on Turism Istoric.

Să începem cu lucrurile bune și anume să remarcăm consecvența de a solicita din timp, pentru al doilea an la rând, alocarea bugetului anual aferent Programului, în vederea derulării lucrărilor necesare în timp util.

De asemenea, unii membri ai CN LIMES, par a face dizidență și a acționa din proprie inițiativă, sens în care din fondurile Consiliului Județean Mureș au înființat, în cadrul Muzeului Județean din Mureș, o secție care are ca obiectiv studiul limesului roman. Mai mult decât atât, Biblioteca Județeană ,,George Coșbuc’’ Bistrița Năsăud și Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, la jumătatea anului trecut, au inițiat un parteneriat, materializat prin realizarea filmului documentar ,,LIMES DACICUS ÎN BISTRIȚA-NĂSĂUD’’, care susține Programul la nivelul județului. Mai recent, în decembrie 2021, postul de radio cu acoperire regională, Radio Someș, a lansat proiectul ,,Călător prin Ardeal’’, care, în cadrul unor monologuri de aproximativ 7 minute prezintă, din punct de vedere turistic, istoric și cultural, comunele incluse în PN LIMES (din Bistrița-Năsăud și Cluj).

Și ne oprim aici cu avansul pentru că încep problemele. De exemplu, tot nu se știe când și cum a fost utilizat bugetul în cauză, iar Institutul Național al Patrimoniului, integrator documentelor din Program continuă să se plângă de lipsă de personal și de fonduri, însă nu a încadrat nici măcar funcțiile create special pentru centralizarea/gestionarea datelor/documentelor aferente siturilor incluse în Lista Tentativă Națională, iar la finalul anului s-au trezit cu banii necheltuiți, care au fost returnați bugetului de stat (cca. 135 mii lei).

Totodată, întârzierile în finalizarea documentațiilor siturilor cuprinse în Lista Tentativă Națională propuse pentru clasarea UNESCO se mențin, deși aceste date ar fi trebuit transmise Institutului Național al Patrimoniului până la sfârșitul lunii iunie 2021. Mai mult, membrii CN LIMES nu se consultă cu responsabilii de sit pentru completarea fișelor descriptive, în contextul în care erorile asociate acestor documente pot atrage decizia UNESCO de respingere a dosarului de țară. Această decizie poate surveni și pe fondul faptului că nu toate obiectivele propuse în Lista Tentativă Națională sunt încadrate în grupa A (unele au doar cod RAN, altele sunt în grupa B).

Cu toate acestea, le ședința CN LIMES din decembrie 2021, au fost invitați apropiați ai conducerii, în detrimentul experților sau exponenților mediului academic local, și experți ai ICOMOS/UNESCO cunoscuți mai degrabă pentru activitatea în domeniul convertirii zonelor industriale în obiective pretabile a fi clasificate în patrimoniul UNESCO, decât pentru cea asociată epocii romane. Rămâne de văzut cât și cum vor contribui aceștia la accelerare derulării Programului!

Totuși, nimeni nu-și pune întrebarea, ce e de făcut după finalizarea Programului Național LIMES, adică după ce vasta zonă a limesului roman, va deveni, conform legii, zonă protejată și imens potențial de valorificat turistic și științific. Nici despre acest lucru nu s-a discutat în format extins cu factori responsabili din toate domeniile economice, în vederea stabilirii unei strategii comune. Concluzie, Programul se va prelungi până în 2023 sau mai mult?

The post Programul Național Limes – prelungirea unei șanse unice? first appeared on Turism Istoric.

Vineri, pe 15 aprilie, s-au împlinit trei ani de la izbucnirea incendiului, iar lucrările de curățare a pereților, a bolților și a podelei sunt aproape gata, redând catedralei strălucirea inițială. 

Flăcările care au cuprins la 12 aprilie 2019 celebra catedrală în stil gotic, datând din secolul al XII-lea, au distrus turla principală, ceasul și o parte din boltă.

Înainte de incendiu, catedrala era vizitată anual de aproximativ 12 milioane de turiști. De asemenea, acolo s-au ținut 2.400 de slujbe și 150 de concerte.

Incendiul devastator a generat un val de donații, strângându-se până în prezent aproape 844 de milioane de euro de la 340.000 de donatori din 150 de țări, potrivit autorității publice care supraveghează lucrările de reconstrucție.

Spațiul gol care a rămas în mijlocul construcției este ocupat acum de o schelă uriașă.

Proiect de mare amploare

Prima etapă a proiectului a presupus strângerea molozului și a grinzilor arse, consolidarea contraforților și înlăturarea prafului letal eliberat de cele 450 de tone de plumb din structura clădirii.

Pentru a face aceste lucrări, a fost nevoie de construirea unei schele de metal, care a fost finalizată vara trecută și a costat 151 de milioane de euro.

A fost finalizată la timp, în ciuda pauzei de trei luni la începutul anului 2020 din cauza pandemiei de Covid-19.

Multe dintre lucrări au fost încredințate unor firme subcontractoare specializate din Franța.

Una dintre lucrări este demontarea și curățarea orgii uriașe din secolul al XVIII-lea, cea mai mare din Franța. Deși nu a fost atins de foc, pe instrument s-a așternut un strat gros de praf de plumb.

Vitraliile, câteva statui și cele 22 de picturi mari din secolele XVII și XVIII au fost, de asemenea, supuse procesului de restaurare.

Următoarea etapă importantă va consta în refacerea structurii medievale din lemn a naosului și a altarului, precum și a turlei din secolul al XIX-lea. Pentru aceste lucrări, au fost deja tăiați 1.000 de copaci din pădurile naționale și private din Franța.

Între timp, săptămâna aceasta se extrag pietre din carierele din Paris pentru a începe reconstrucția bolților deteriorate.

Au fost efectuate teste pe două dintre cele 24 de capele ale catedralei pentru a exersa tehnicile necesare pentru recrearea culorilor originale.

Pe lângă restaurarea clădirii la valoarea de odinioară, Arhiepiscopia Parisului intenționează să adauge câteva elemente noi, îmbinând arta contemporană cu cea veche, printre care se numără un sistem de iluminat mai modern, bănci noi și fragmente biblice proiectate pe pereți în diferite limbi.

Un sistem nou pentru vizitatori și credincioși înseamnă că atunci când catedrala va fi redeschisă în 2024, intrarea se va face pe ușa mare centrală și nu pe ușile laterale.

Descoperirea unui sarcofag

O descoperire neașteptată a încetinit lucrările de reconstrucție în luna martie. Săpăturile au scos la suprafață un sarcofag antropomorf de plumb și rămășițele unui perete separator din piatră decorativă din secolul al XIV-lea. Sicriul ar putea fi al unui demnitar și datează probabil din anii 1300, secolul următor construirii catedralei.

Mormintele „de o calitate științifică remarcabilă” au fost scoase la lumină în timpul lucrărilor pregătitoare pentru reconstrucția turlei principale în locul în care transeptul se intersectează cu naosul, a afirmat Ministerul francez al Culturii.

Pe lângă morminte, au fost găsite chiar sub pardoseaua catedralei elemente policrome identificate ca făcând parte din catapeteasma originală din secolul al XIII-lea, element arhitectural care separă altarul de naos.

Care a fost cauza incendiului?

Cauza incendiului rămâne necunoscută. Anchetele efectuate de Brigada Criminalistică sub conducerea a trei examinatori de la Tribunalul din Paris nu au reușit să stabilească cu exactitate cauza focului.  

Se crede că de vină ar putea fi un chiștoc de țigară nestins sau o defecțiune electrică.

Au fost demarate noi evaluări de specialitate ale dărâmăturilor, care ar trebui să dureze încă câteva luni, potrivit unei surse apropiate cazului.

The post Franța își propune redeschiderea Catedralei Notre-Dame înainte de Jocurile Olimpice first appeared on Turism Istoric.

Din 11.02.2022, Ministerul Culturii a lansat în dezbatere publică proiectul de lege privind Codul Patrimoniului Cultural, un act care vizează crearea unui sistem unitar și modern de reglementare, în scopul eficientizării actului administrativ și valorificării patrimoniului cultural național, aducând astfel cultura românească, cu toate domeniile sale, la standarde europene.

Cu toate acestea, opinia generală a specialiștilor din domeniu privind impactul acestui act normativ asupra culturii și patrimoniului național este una negativă, în condițiile în care ideile și principiile de la care a pornit acest demers au fost abandonate rând pe rând, pe parcursul redactării sale.

Elaborarea Codului a fost asumată de către Unitatea de Management a Proiectului din Ministerul Culturii, în cadrul proiectului ,,Monumente Istorice – planificare strategică și politici publice optimizate’’, implementat în perioada iulie 2018 – iulie 2021, cu fonduri europene. Inițiativa UMP a fost apreciată la vremea respectivă de către reprezentanții instituțiilor de specialitate, mai ales că aceasta a fost făcută în baza elementelor enunțate în Tezele Patrimoniului (aprobate prin Hotărârea nr. 905/2016 pentru aprobarea tezelor prealabile ale proiectului Codul Patrimoniului Cultural).

În pofida acestor premise promițătoare, produsul finit al UMP este complet diferit față de viziunea inițială a autorilor și contribuitorilor din zona culturală.

Ce reclamă experții?

Opinia generală a comunităților de profil, exprimată pe varianta actuală a Codului este că acesta nu ar aduce decât deservicii patrimoniului cultural, prin prevederi incoerente, greoaie, necorelate și inaplicabile sau chiar prevederi cu impact negativ direct în protejarea patrimoniului, cum ar fi simplificarea nejustificată a procedurii de atestare a experților în patrimoniu cultural, pentru creșterea artificială a numărului acestora în detrimentul profesionalismului, deprofesionalizarea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, prin eliminarea experților proveniți din zona asociațiilor/organizațiilor profesionale, renunțarea la principiile eficientizării precum reorganizarea ministerului în formulă regională, cu distribuirea în teritoriu a unor capacități enunțate în teze (laboratoare, depozite, centre de carantină) sau plasarea expertizei în subordinea unor inspectorate regionale.

Ce înseamnă aceste lucruri? Vă propun să vă gândiți la următoarea situație. Cum s-ar putea pronunța funcționarii unui minister, care au la bază studii superioare de administrație publică, limbi străine sau științe politice, cu privire la calitatea și valoarea arhitecturală a unui proiect de reabilitare a Castelului Peleș? Ar putea ei să emită puncte de vedere în legătură cu componentele artistice prezente pe fațada monumentului istoric sau cu privire la soluțiile tehnice de consolidare a clădirii?

De altfel, deși greu de urmărit și analizat, fiind un document de aproape 200 de pagini (care, în mod inexplicabil, a fost ținut ,,la secret’’ de echipa de la UMP, fără a fi dezbătut nici măcar cu specialiștii ministerului, din Institutul Național al Patrimoniului sau din comisiile de specialitate), o parte a comunității științifice culturale s-a mobilizat pentru a corecta „cu creionul în mână” Codul și pentru a crea o dezbatere reală (neoficială, pe rețele de socializare), așa cum ar fi trebuit să fie făcută de la început.

Cu toate acestea, multiplele erori și incongruențe, găsite în text, au condus la concluzia că este necesar să se ceară ministerului retragerea codului, care ar trebui rescris cu totul, și realizarea unui audit cu privire la activitatea derulată în proiect, având în vedere rezultatul, considerat inaplicabil.

Cum s-a ajuns în această situație?

Coordonatorul inițial al lucrărilor pe Cod a fost Adrian Crăciunescu, arhitect și cadru didactic la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, însă acesta și-a înaintat demisia din proiect, fiind înlocuit de către conducerea UMP cu Alis Vasile.

Potrivit unor voci din cadrul ministerului, responsabil pentru demisia lui Adrian Crăciunescu ar fi fost chiar directorul UMP, Bogdan Trîmbaciu, acesta nefiind de acord cu consultarea permanentă a forurilor de specialitate, în redactarea Codului.

Ca atare, Adrian Crăciunescu a considerat necesar să se delimiteze public de varianta de la UMP a codului patrimoniului cultural și să explice retragerea sa din proiect, în iulie 2020, prin faptul că se lovea de un „sabotaj”. Totodată, Adrian Crăciunescu reclama menținerea codului „într-un circuit cumva confidențial”, anormal și inacceptabil, și anunța că „ceea ce ar apărea în spațiul public pe tema codului patrimoniului cultural nu îmi aparține, iar lucrurile care îmi aparțineau și au rămas disparate acolo au fost schimonosite până la un punct în care, de fapt, contrazic sensul în care le inițiasem, eludează logica și filosofia în care fuseseră schițate, în temeiul tezelor prealabile”.

Chiar dacă termenul pentru dezbaterea publică a fost prelungit de către Ministerul Culturii până pe 11.04.2022, în rândul comunității culturale s-a instalat scepticismul cu privire la finalitatea discuțiilor pe Cod, având în vedere „intransigența” lui Bogdan Trîmbaciu față de alte puncte de vedere, fie ele și din partea unor persoane cu expertiză însemnată în zona culturală.

Impactul reconfigurării domeniului legislativ în zona culturală.

În orice alt scenariu, această problemă ar fi fost considerată drept un alt mic eșec al statului român, element recurent în societatea noastră, însă în cazul în care orice moment se poate materializa într-un conflict pe scară largă, având în vedere situația geopolitică, trebuie să conștientizăm că inclusiv cultura și patrimoniul reprezintă elemente fundamentale ale unui stat de drept, pe care, în caz de război, trebuie să le conservăm.

Prin urmare, Codul nu trebuie să se transforme într-un produs al intereselor sau ambițiilor unor funcționari publici, generând astfel efecte imprevizibile asupra eforturilor de prezervare a bunurilor cu valoare deosebită, ci trebuie să reprezinte etalonul legislativ de protejare a patrimoniului cultural național.

The post Codul Patrimoniului Cultural, șansa culturii românești sau eșec legislativ? first appeared on Turism Istoric.

Certificatul a fost cerut de fostul ministru al Culturii, Kelemen Hunor, care dorea printr-un proiect guvernamental să  asigure ”salvarea, conservarea şi valorificarea moştenirii arheologice şi arhitectonice de la Roşia Montană”.

Conform portalului instanţelor de judecată, magistraţii de la Curtea de Apel Ploieşti au admis cererea de chemare în judecată formulată de mai multe ONG-uri şi au dispus anularea certificatului de descărcare de sarcină arheologică emis, la data de 14 iulie 2011, de Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba.

Hotărârea este irevocabilă.

„Victorie istorică în Justiţie pentru Roşia Montană! Curtea de Apel Ploieşti a anulat, astăzi, definitiv, certificatul de descărcare de sarcină arheologică pentru masivul Cârnic, din Roşia Montană, emis în favoarea companiei miniere. Acesta e finalul ultimului proces purtat de avocaţii societăţii civile din România împotriva abuzurilor şi actelor ilegale eliberate de-a lungul timpului, de instituţii ale statutului, în favoarea RMGC (subsidiara autohtonă a Gabriel Resources, compania care intenţiona să cianureze şi să dinamiteze apele, pădurile, munţii şi patrimoniul cultural al localităţii). Certificatul de descărcare de sarcină arheologică pentru Cârnic a fost eliberat, în vara anului 2011, (…) cu largul gir al ministrului Culturii de atunci, actualul preşedinte al UDMR şi vice-prim-ministru, Kelemen Hunor. Scopul acestuia era de a înlocui primul certificat care fusese deja anulat de Justiţie. Acest abuz a dus la primele proteste în serie pentru Roşia Montană, desfăşurate sub titulatura generică de ‘Hunoriada’, în iulie 2011, în mai multe localităţi din România – Cluj-Napoca, Bucureşti, Alba-Iulia, Sibiu, Baia Mare, Iaşi etc, care le-au anunţat şi pregătit pe cele din toamna anului 2013”, a scris pe pagina sa de Facebook fostul parlamentar Mihai Goţiu.

Acesta arată că procesul a fost amânat şi strămutat de mai multe ori „pentru a-i demobiliza pe avocaţii societăţii civile”.

„Astfel, se dovedeşte, pentru cine mai avea vreun dubiu, că întregul proiect aşa-zis minier, de extragere a aurului de la Roşia Montană, s-a bazat pe un lung şir de abuzuri şi ilegalităţi (cu peste 40 de procese câştigate, în total, de societatea civilă), comise de reprezentanţi ai instituţiilor publice din România, de la nivel local până la nivel guvernamental. Iar pretenţiile companiei Gabriel Resources, în arbitrajul de la Washington, se bazează exact pe aceste acte eliberate ilegal de guvernanţii din acea perioadă (unii dintre ei şi acum la Guvernare). Asta pentru a fi clar cine e responsabil pentru eventuale despăgubiri pe care statul român ar ajunge să le plătească la arbitraj (deşi, dacă România îşi apără corect şansele şi nu alege să-i acopere pe toţi cei care au semnat respectivele acte ilegale, şi acel litigiu ar trebui câştigat)”, a mai scris Goţiu.

La data de 14 iulie 2011, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba a emis certificatul de descărcare de sarcină arheologică pentru o parte din masivul Cârnic.

„Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba a emis, azi, Certificatul de descărcare de sarcină arheologică pentru o parte din masivul Cârnic. Certificatul de descărcare de sarcină arheologică a fost emis pe baza hotărârii Comisiei Naţionale de Arheologie din data de 12.07.2011, privind aprobarea raportului de cercetare arheologică preventivă ‘Masivul Cârnic, Roşia Montană, România – proiectul minier Roşia Montană’”, informa, la acel moment, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional (MCPN), într-un comunicat de presă.

Potrivit sursei citate, acesta reprezintă primul pas necesar în procesul de „a asigura salvarea, conservarea şi valorificarea moştenirii arheologice şi arhitectonice de la Roşia Montană”, iar ministrul de resort, Kelemen Hunor, a iniţiat un plan de acţiune care să asigure conservarea celor mai importante situri arheologice şi monumente arhitectonice.

„Planul are ca obiectiv salvarea şi punerea în valoare a 80% dintre valorile arheologice şi arhitectonice din regiune, printre ele numărându-se: galeriile miniere cu semnificaţie istorică deosebită aflate în zona Piatra Corbului, galeriile din zona Cătălina-Monuleşti, care vor fi cercetate, restaurate şi deschise publicului, incinta funerară romană de la Tău Găuri, sistemul hidraulic roman din sectorul minier Păru-Carpeni, inclusiv galerii romane, medievale şi moderne, 41 de clădiri monument istoric din zona protejată, centrul istoric al localităţii revitalizat, peste 100 de km de galerii de mină care vor fi cercetate de arheologi pentru alte descoperiri”, se mai preciza în comunicatul citat.

The post Certificatul de descărcare de sarcină arheologică pentru masivul Cârnic din Roşia Montană, anulat irevocabil first appeared on Turism Istoric.

Autor: Moldoveanu Elena

Zidurile au fost construite în 1090 când Alfonso al VI-lea a capturat orașul de la mauri pentru a sta drept bastion împotriva Califatului la sud. Maurii au fost folosiți apoi ca muncă forțată pentru a le construi, ceea ce a durat 9 ani. Ávila este un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, mai ales pentru că este unul dintre puținele orașe medievale din lume care este total închis într-un zid aproape intact al orașului. Zidurile, construite în stil romanic, au 2,5 kilometri lungime, 88 de turnulețe, 9 porţi și sunt perfect conservate. Zidurile reprezintă cel mai mare monument complet iluminat din lume. Turiştii se pot plimba doar pe o porţiune a acestor ziduri, având posibilitatea să admire cum istoria se îmbină cu religia, în interiorul zidurilor, dar şi cu peisajul natural de dincolo de ziduri.

Ávila este plin de monumente istorice şi religioase

Catedrala de San Salvador este construită în zidurile orașului. Nu a fost niciodată terminată și îi lipsește un turn. Cele mai vechi părți ale catedralei au servit atât ca cetate, cât și ca biserică. În interior sunt regăsite detalii romanice, gotice și renascentiste, fiind decorată cu vitralii bogat colorate și piatră de granit roșu și alb.

Bazilica San Vincent este una dintre cele mai importante biserici ale orașului, după catedrală. Biserica romanică este situată chiar în afara zidului orașului și se află acolo unde se crede că Sfântul Vincent a fost martirizat în anul 300 d.Hr. Cea mai mare parte a bisericii a fost construită în secolul al XII-lea și finalizată în secolul al XIV-lea.

Un alt monument naţional este Biserica San Pedro, un templu romanic, situat în Plaza de Santa Teresa, cunoscută și sub numele de „Plaza del Mercado Grande”. În interior are, printre alte opere de artă, sculpturi ale Sfintei Ecaterina și ale Sfântului Pavel. 

Ávila este locul de naștere al unuia dintre cei mai venerati sfinți catolici, Sfânta Tereza. Biserici și mănăstiri în memoria ei abundă în Ávila, la fel ca sculpturile și picturile. O altă figură religioasă este Marele Inchizitor al Spaniei, Tomas de Torquemada, care a murit în mănăstirea Sf. Tomas d’Aquino din Ávila.

Săptămâna Mare din Ávila a fost declarată de interes turistic în această regiune

Ávila își desfășoară sărbătorile săptămânii Paștelui încă din secolul al XVI-lea. Printre numeroasele evenimente comemorative remarcabile este procesiunea Miserere care are loc în Martea Paștelui. Miserere se cântă pe tot parcursul acestei parade nocturne unde nu se aude niciun alt sunet. Un eveniment remarcabil este procesiunea de miercuri care pleacă din mănăstirea Mosén Rubí și poartă Cristo de las Batallas. Imaginea este un mic bust realizat din lut solid din secolul al XV-lea și care poartă propria sa istorie, deoarece se spune că i-a însoțit pe Monarhii Catolici în campaniile lor de război. Această comemorare are secole de istorie și tradiție, străzile devenind scena pentru fervoare și devotament religios, combinând durerea și meditația în memoria morții lui Hristos.

The post Ávila – Orașul Sfinților și al Pietrelor first appeared on Turism Istoric.

Astfel, „ansamblul va fi restaurat şi valorificat din punct de vedere cultural şi economic, pentru creşterea gradului de acces al publicului larg şi al persoanelor cu diferite dizabilităţi, pentru asigurarea unor condiţii optime pentru administrarea şi punerea în valoare a clădirilor de patrimoniu aflate în incinta mănăstirii, precum şi pentru reorganizarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai pentru obştea monahală. Obiectivul de investiţii, amplasat pe o suprafaţă de 16.558 mp, va beneficia de o serie de intervenţii la elementele de arhitectură, bazate în special pe concluziile studiilor istorice şi pe studiile tehnice preliminare privind elementele de lemn şi de zidărie din piatră şi cărămidă”, arată un comunicat de presă al Ministerului Dezvoltării.

Conform sursei citate, proiectul, în valoare totală de 100.164.000 lei, va fi finanţat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, prin Compania Naţională de Investiţii, în cadrul Programului naţional de construcţii de interes public sau social (PNCIPS), iar durata de execuţie a lucrărilor este estimată la 36 de luni.

The post Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” va fi restaurată first appeared on Turism Istoric.

Gherdealul sau Gürteln cum i se spune în germană este un sat mic, ascuns după padurea cu stejari seculari din comuna Bruiu.

Îndată ce pătrunzi în sat priveliștea de basm te îmbie să te întorci la natură și să ai o stare de reverie, ceea ce îți trezește curiozitatea să afli cât mai multe lucruri despre acest loc minunat.

Gherdealul este un sat săsesc din judetul Sibiu, cu un aer de poveste, fiind renumit atât din punct de vedere cultural cât și istoric, datorită populației germane care a trăit aici din secolul XIII până în secolul XX.

Printre potecile șerpuite înainte de a intra în sat, se întrezărește semeață cupola bisericii fortificate, care veghează de cateva secole deasupra lui.

Satul sibian are în componența sa trei monumente istorice importante: Biserica Sfântul Nicolae, care datează din anul 1792, Biserica fortificată, care a fost finalizată între secolele XVI-XIX și școala.

Drumul până în centrul satului este pietruit si are un farmec aparte datorită caselor vechi care se întrezăresc.

Pe ulițele satului domină parcă o liniște destul de apăsătoare, dar frumusețea locului te lasa fară cuvinte, priveliștea fiind una feerică cu case demult uitate în paragină, dar răzleț văzându-se și unele recent renovate.

În Gherdeal au locuit până în anul 1990 atât sasi, dar și români, care mai apoi au plecat spre oras, unii chiar din țară, orientându-se spre un trai mai bun.

Veteranii satului își mai amintesc și astăzi cu nostalgie de vremurile bune de odinioară, atunci când localitatea lor era înfloritoare și ulițele era pline de copii.

Bisericile, școala și magazinul sătesc mai poartă și astazi urmele a ceea ce a fost mai demult, un sat impunător.

Gherdeal are un numar mic de locuitori, sub 10, dar încet, încet începe să prindă din nou viată, datorită pensiunii La Tei recent construită și a unor orășeni mutați acolo, care și-au cumpărat case și le-au renovat, făcându-le case de vacanță.

Pensiunea are o arhitectură rustică, simplistă, iar în procesul de construcție s-au folosit doar materiale naturale: grinzi vechi de stejar și rocă lutoasă, care sunt în armonie cu zona.

Zona Transilvaniei și în special satele săsești au un potențial turistic ridicat, oferind celor care le calcă pragul atât diversitate din punct de vedere istoric cât și multiculturalitate și diverse peisaje care încântă ochiul.

The post Gürteln, povestea satului ascuns între dealuri first appeared on Turism Istoric.

‘Ministerul Culturii dorește să aducă o serie de precizări în legătură cu observațiile apărute în spațiul public legate de prevederile din proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Acesta se află în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Culturii, până la data de 30 august. Astfel, toate persoanele care doresc să aducă propuneri și observații referitoare la proiectul de act normativ supus dezbaterii, le pot transmite în scris pe adresa Ministerului Culturii, B-dul Unirii nr. 22, sector 3, București, pe fax, la nr. 021/222.85.43 sau la adresa de e-mail legislativ@cultura.ro, până la data 30.08.2021.

Dorim să precizăm că, în urma modificărilor, Ministerul Culturii urmărește debirocratizarea, digitalizarea, responsabilizarea profesioniștilor și actualizarea procedurilor, în concordanță cu realitatea socială.

Scopul Ministerului și proiectul de lege

„Scopul Ministerului Culturii este să protejeze patrimoniul, dar și să asigure cetățenilor un set de reguli coerente, fără piedici și termene aberante. Trebuie eliminată practica de „alergat după ștampilă”, iar profesioniștii trebuie să conștientizeze responsabilitatea atestării pe care o obțin, care poate, în egală măsură, fi retrasă în cazul nerespectării procedurii legale. Modelul propus este preluat din legislația franceză, unde ştim că nu se practică politica dezvoltatorilor imobiliari în detrimentul patrimoniului.”

„Este un proiect de lege incomod pentru grupurile de interese din acest domeniu. Nu vreau să cred că cei care folosesc termeni de tipul „mafia imobiliară” sunt de fapt apărătorii mafiei avizelor. Este uşor să aruncăm cu astfel de termeni, dar propun să ne rezumăm strict la prevederile din acest text şi vom observa că sunt în interesul real al patrimoniului cultural din România şi al românilor. Subliniez că Ministerul Culturii eliberează doar avize. Certificatul de urbanism și autorizația de construire se obțin de la autoritățile locale”, a declarat ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu.

Demolarea unui monument istoric reprezintă o faptă penală

Multe din obiectivele aflate pe Lista monumentelor istorice, ce atinge cifra de 30.000, nu au coordonate exacte, ci poziții aproximative. Din acest motiv, beneficiază de același statut de monument istoric și clădiri cu reală valoare culturală, dar și construcții moderne, recente sau chiar nocive, din proximitatea acestora. Eliminarea procedurii de consultare a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice sau a comisiilor zonale face referire strict la aceste construcții menționate din urmă, fără a atinge monumentele istorice care beneficiază de protecție legală suplimentară. Spre exemplu, demolarea unui monument istoric reprezintă o faptă de natură penală.

Intervențiile simple asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar se află în zone protejate, vor primi aviz de la Direcțiile Județene pentru Cultură în baza documentației elaborate de un arhitect atestat de Ministerul Culturii în domeniul protejării patrimoniului cultural imobil și se elimină procedura de consultare a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. Astfel se simplifică procedura și se scurtează timpul de așteptare pentru beneficiari.

Ce prevede Legea nr.422/2001 fără aceste modificări

În lipsa acestor modificări, Legea nr. 422/2001 prevede, de exemplu, ca în cazul în care un proprietar dorește repararea acoperișului unei clădiri care nu este monument istoric, dar se află în zona de protecție a unui monument istoric, obligativitatea obținerii unui aviz din partea unei comisii formate din arhitecți, arheologi, restauratori, istorici. Prin urmare, cetățenii pot aștepta și ani pentru a obține un aviz ca să facă o simplă reparație a clădirii pe care o au în proprietate, clădire care nu este de patrimoniu.

Procesul de Debirocratizare şi Digitalizare are mai multe componente și prevede ca pentru clădirile care nu sunt monumente istorice, dar se găsesc în ansambluri și situri, proprietarii vor fi nevoiți să solicite exercitarea dreptului de preemţiune de la Direcțiile Județene pentru Cultură și nu de la Ministerul Culturii (de ex. Clădiri fără valoare culturală din centrele istorice ale orașelor Cluj-Napoca, Oradea etc.).

În vederea simplificării legislației primare, mai ales că urmează să fie implementat Valul Renovării din cadrul PNRR, reglementarea va fi la nivel terțiar a atribuțiilor Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și cele ale Comisiilor zonale ale monumentelor istorice.

Se va oferi posibilitatea de a emite avizele și atestatele în baza unor documentații depuse exclusiv în mediul digital, în sisteme informatizate, precum și dacă documentațiile prezintă semnătura electronică calificată a elaboratorului/ emitentului.

Totodată, modificarea actului normativ susține responsabilizarea profesioniştilor din domeniul patrimoniului cultural imobil. Chiar şi până acum, legislaţia privind protejarea monumentelor istorice impunea ca documentația să fie realizată de astfel de profesioniști.’

„Cred că trebuie să mergem spre interesul cetățeanului și simplificarea procedurilor mai ales în cazul clădirilor care nu sunt monument istoric”, a completat ministrul Culturii.

The post Modificarea și completarea Legii nr. 422/2001 – ajută monumentele istorice sau mafia imobiliară? first appeared on Turism Istoric.

Această situație treneaza de ani de zile și autoritățile nu iau niciun fel de masură. Din acest motiv am ales sa publicam articolul colegilor de la ziare.com pentru a trage un semnal de alarma!

Potrivit avocatului specilizat in investitii imobiliare, Paul Dumbravanu, nu sunt putini cei care recurg la astfel de tertipuri ilegale, fapt care se vede prin sutele de procese care sunt pe rolul instantelor.

„In Sectorul 1, Bucurestii Noi, Damaroaia, acolo sunt probleme pentru ca este un mix. Acolo este o zona de case iar, de cativa ani au inceput sa se dea autorizatii pentru constructii mai inalte decat casele respective. Acest lucru a determinat conflicte intre vecini, proprietari de noi case, de locuite intr-o zona fara inaltime mare si noii proprietari de blocuri, care creeaza o aglomerare urbana si o problema in zona respectiva”, ne-a declarat avocatul Paul Dumbravanu.

Potrivit lui, din aceasta cauza, se schimba tot mediul din zona respectiva, iar aici se refera si la strada, la spatiile de parcare.

„Multe dintre aceste proiecte sunt P+3, construite pe persoana fizica, cu solicitarea ca fac locuinta unifamiliala, urmand ca dupa aceea sa faca o dezmembrare si sa le vanda separat. Este important acest aspect pentru ca normele sunt diferite, ca idee de aglomerare. Locurile de parcare pentru o familie sunt mai putine decat daca ai avea mai multe familii in acel bloc”, mai spune avocatul specializat pe imobiliare.

Micul bloc de familie, care apoi se vinde pe bucati

Prin proiectarea respectiva, tu ai un anumit numar de locuri de parcare ca si aglomerare urbana de persoane, cu un anumit numar de locuri de parcare, care practic nu coincide cu ceea ce se va intampla in final.

„Adica in loc de patru persoane in toata casa, o sa ai patru familii, cu alte masini, si alte obiceiuri si alti vizitatori. Iar asta din cauza legislatiei cu privire la dezmembrarea cladirii care a fost aprobata initial ca unifamiliala pentru a o vinde apoi pe bucati”, mai spune Dumbravanu.

Avocatul nu poate spune cate astfel de cazuri sunt in Bucuresti, dar afirma ca sigur sunt cateva mii, care s-au strans de-a lungul ultimilor ani.

Cum a luat amploare

Toate zonele acestea din sectorul 1 au fost impanzite pentru ca s-au daramat case vechi, istorice si apar dintr-o data bloculete P+3 sau P+4.

In majoritatea situatiilor sunt construite de catre proprietari individuali pentru ei si familia lor extinsa.

„Genul acesta de locuinte, exista in fostele zone de case ale Bucurestiului. Adica, in zona Armeneasca, in Cartierul Evreiesc, chiar si zona din spatele Caii Victoriei spre Grivita. Zona dinspre Gara Obor, unde nu sunt atat de multe proiecte rezidentiale consacrate. Si atunci practic modalitatea a fost de ale permite contructia, desi aici sunt interdictii pe zone legate de zone protejate arhitectural”, a mai declarat avocatul.

Casele istorice se darama sau sunt lasate in paragina

Problema cu casele istorice a fost simpla. Le-au lasat sa se darame si ulterior au ajuns sa le reconstruiasca pastrand doar fundatia.

„Daca te uiti multe au doar fatada si atat. Spre exemplu, in zona Vasile Lascar, acolo sunt iarasi multe proiecte de case. Pe zona mai darapanata sunt cele mai tentante pentru ca se darama casele si ai motivul sa soliciti autorizatia de demolare si ulterior sa faci construictia noua deasupra”, este de parere avocatul.

Potrivit lui, nu se respecta nici o logica de arhitectura. „Nu ai nici un cap, nici o coada. Acolo se construieste de orice culoare, nu se respecta normele in vigoare”, afirma el.

Acesta este si unul dintre motivele care au starnit scandal intre Primaria Generala si primariile de sector, atunci cand a venit vorba de PUZ-uri.

The post Micul bloc de familie, fenomenul ilegal care a sufocat Bucurestiul first appeared on Turism Istoric.

Podurile sunt un astfel de exemplu care încă nu au stârnit curiozitatea publicului larg în această privință. Sperăm că poduri precum Podul lui Dumnezeu din Mehedinți sau Podul de la Brăila vor putea modela percepția publicului român atent la evoluția infrastructurii. 

Într-o lume a diversității, podurile ca elemente de infrastructură au nevoie de o estetică. Acest lucru este afirmat și confirmat de specialiști și validat de cunoașterea acumulată la nivel global. Ar fi bine să admitem că diversitatea, ca valoare modernă, vine la pachet cu o eflorescență a esteticii, iar proiectele de infrastructură nu pot face notă discordantă de la acest deziderat.

Sunt mai multe elemente în această compoziție, precum: experiența vizuală, utilitatea unui pod și eleganța unui pod. Considerăm că există o congruență organică, firească, între aceste elemente și armonia dintre ingineri, arhitecți și specialiști în diferite domenii (care sunt- înclinați să coopereze în acest sens), reprezintă un ideal palpabil.

Impactul infrastructurii în comunitate se traduce și prin sentimente de bucurie și mândrie locală

”Bridges have a major role in transportation infrastructure, supporting highway traffic loads, crossing various obstacles and enabling effective communication between two destinations [1]. Bridges generally represent a significant public resource; in Europe, for example, bridges account for approximately 2% of the road network length and 30% of its cost”, se arată într-un studiu recent intitulat: ”Proposal of Sustainability Indicators for the Design of Small-Span Bridges”.

Impactul în comunitate nu se reduce doar la eficiență și la avantaje economice ci și la capacitatea unui astfel de proiect de a stârni sentimente de bucurie și mândrie locală.

Îmbinate toate aceste aspecte ar contribui la creșterea calității vieții oamenilor și la oferirea unui model, totodată, funcțional și reușit din punct de vedere estetic, pentru generațiile ce vor urma. Istoria frumosului în lume, expusă elegant în opera lui Umberto Eco, începe cu frumuseţea cosmosului care este dată nu numai de unitatea în varietate, ci şi de varietatea în unitate.

Între varietate și diversitate punem semnul egal, sau cum se spune printre podari -”Facem o punte!”.

Natura e primul creator al proiectelor de infrastructură

Estetica ține cont de valoarea culturală și istorică, prin urmare comunitatea ar fi bine să fie consultată de către echipele ce se vor ocupa de acest domeniu al frumosului.

Încă că se află în dezbatere cine deține primul brevet pentru construcția unui pod, însă cert este că natura e primul creator de astfel de proiecte de infrastrutură.

”În Carpații Meridionali, pe meleaguri României, în teritoriul județului Mehedinți, nu departe de Baia de Aramă, în partea de sud-est a țării, pe versantul sud-estic al Munților Mhedinți, la poalele lor, la o altitudine de circa 500,00 , într-o zonă cu intense fenomene carstice, amplasat pe Drumul Județean 670 Ponoarele-Izverna, la km 49+420, există din negura timpurilor un adevărat fenomen natural, cunoscut sub numele de Podul lui Dumnezeu”, scrie Sabin Florea și Constantin Ionescu în cartea ”Podul, creație, trăire și cnunoaștere”, volumul I.

Podul lui Dumnezeu, o lucrare a naturii plină de poveste

Asupra acestui pod, pe care localnicii îi denumesc ”Podul lui Dumnezeu”, aureolează mai multe mituri și povești locale care exprimă generozitatea divinității în raport cu oamenii. Istoricul Nicolae Densușianu amintește chiar de o frumoasă legendă care aduce în prim plan acțiunile lui Hercule, Iovan Iorgovan cum îi spuneau localnicii, care a construit podul pentru a urmări balaurul care îi răpise iubita.   

Acest pod nu are o notorietate mondială asemeni omologul său din SUA, Podul natural Delicat din Utah. Prin urmare, executarea unor viitoare lucrări trebuie să permită conservarea acestui monument natural.  

“Bridges are among the most ancient and honourable members of society with a background rich in tradition and culture. For countless generations they have borne the burdens of the world and many of them have been grea works of art. As in most large families there are numerous poor relatives. The modern bridge too often appears as a workman performing its task for a minimum wage, mechanically efficient but uneducated and ignorant of its own ancestry. A worthy subject for serious consideration”, scrie în 1929 Charles Whitney în cartea ”Bridges: A study in their art, science and evolution”.

Când pledăm pentru o astfel de esteitică ar fi bine să invocăm faptul că în ceea ce privește costul unei astfel de idei, acesta nu este unul ridicat, iar valoarea esteticii unui pod supraviețuiește timpului și contribuie la coeziunea și adeziunea comunității. În plus, ajută și la promovarea turistică a României.  

După cum spunea și marele Umberto Eco, pentru a supravieţui, trebuie să ne spunem poveşti. Să le scriem împreună!

Autor: DUMITRU-ALEXANDRU FILIMON

The post Cum se îmbină domeniul esteticii cu cel al infrastructurii? first appeared on Turism Istoric.

”Primăria Municipiului București prin Direcția de Urbanism nu a emis nici o Autorizație de construire la imobilul/imobilele sus-menționate. Imobilul din str. Șerban Vodă, nr. 18-20, sector 4, este amplasat în perimetrul Zonei Construite Protejate nr. 87, -„Principatele Unite”, în conformitate cu Planul Urbanistic Zonal – Zone Construite Protejate, aprobat prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 279/2000. În urma verificărilor efectuate de către reprezentanții Direcției Control din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală și Control a Municipiului București la imobilul din Calea Șerban Vodă nr. 18-20, sector 4, s-a constatat că au fost executate lucrări de construire, la fațadele principale ale clădirii, fără autorizație de construire”, se arată în răspunsul transmis de Primăria Capitalei.

Reprezentanții instituției spun că fapta constituie infracțiune, au sesizat organele de urmărire penală și s-a cerut aducerea imobilului la starea inițială.

”În conformitate cu prevederile art. 24, lit. a din Legea nr.50/1991 – republicată, cu modificările și completările ulterioare, executarea fără autorizație de construire sau de desființare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia de lucrări la toate categoriile de monumente istorice prevăzute de lege – monumente, ansambluri, situri – inclusiv la anexele acestora, identificate în același imobil – teren și/sau construcții, la construcții amplasate în zone de protecție a monumentelor și în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentații de urbanism aprobate, constituie infracțiune, această faptă fiind sancționată cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. În consecință, au fost sesizate organele de urmărirea penală – respectiv Parchetul de pe Lângă Judecătoria Sectorului 4, solicitându-se verificarea acestui caz și dispunerea măsurilor legale ce se impun împotriva persoanei/persoanelor ce se fac vinovate precum și aducerea imobilului la starea inițială”, se mai artă în răspuns.
Zona protejată are grad ridicat de protecție: se protejează valorile arhitectural – urbanistice, istorice și de mediu natural care au o pondere ridicată: trama stradală și caracterul. ”Sunt permise intervenții care conservă trama stradală și întăresc caracterul existent prin ameliorarea fondului construit și a valorii urbanistice.

Sursa: hotnews.ro

The post O frumoasă casă de circa 100 de ani din centrul Bucureștiului, mutilată de lucrările de refacere a fațadei first appeared on Turism Istoric.

Cei care poposesc pe terasa restaurantului Hotelului Dacia Sud din Mamaia au plăcerea să studieze și o statuie monument istoric, „În soare“, realizată de Cornel Medrea în 1962. Stațiunea s-a bucurat mai bine de 40 de ani de prezența mai multor astfel de operă de artă de for public, devenite monumente istorice. Dar la un moment, Primăria le-a adunat și le-a depozitat grămadă în Adăpostul pentru câinii fără stăpân de pe strada Vârful cu Dor, lăsate să se deterioreze, și nici acum nu au revenit la locul lor.

Dar cum a ajuns una dintre ele pe terasa restaurantului unui hotel din Mamaia, departe de ochii trecătorilor, sub un acoperiș, deși ea a fost sculptată tocmai pentru a sta sub cerul liber, pentru a observa bucuria femeii reprezentate ce stă sub razele soarelui? Potrivit Primăriei Constanța, statuia a fost amplasată în acel loc înainte de construirea Hotelului Dacia Sud. Iar când a eliberat autorizația de construire, înainte de 2007, pentru unitatea de cazare cu tot cu restaurant și terasă, a pus în vedere proprietarului să nu afecteze monumentul istoric. Păi cum să emiți tu administrație locală o autorizație de construire, cum să permiți ca o operă de artă de for public, care își aparține, să ajungă să fie înconjurată de o terasă, să nu mai fie în apropierea promenadei, vizibilă pentru toți trecătorii??? Uite că s-a putut!

În același timp, purtătorul de cuvânt al Municipalității, Luminița Lare, ne-a declarat că Primăria și Ministerul Culturii a căutat și încă mai caută soluții pentru mutarea acesteia. Și că statuia este foarte bine conservată.    

Ea este, însă, contrazisă de arhitectul Laura Tudosie de la Direcția Județeană pentru Cultură Constanța, din subordinea Ministerului Culturii.

„Au fost mai multe discuții cu reprezentanții Primăriei Constanța, pentru ca statuia să fie mutată, înapoi pe un spațiu verde, așa cum era, nu pe o terasă a unui restaurant. Noi am propus un spațiu din apropierea Piațetei Perla. Dar nici după atâția ani Primăria nu a făcut niciun demers în acest sens. Probabil din cauza fondurilor necesare, deoarece mutarea operei de artă de for public monument istoric se face în urma elaborării unor documentații și cu un restaurator.

Știm, nu e pusă în valoare, dar dacă Primăria nu este în stare să o mute? Cel puțin este bine îngrijită, nu am constatat degradări la nicio acțiune de control. Nu avem de ce să amendăm, noi îi amendăm pe cei care cu rea credință fac rău monumentelor istorice“, ne-a declarat arh. Laura Tudosie.

Așadar, slabe șanse să revedem curând statuia amplasată într-un loc public, pentru toți trecătorii, nu doar pentru clienții terasei Hotelului Dacia Sud.

De menționat că unitatea de cazare este administrată de S.C. Grano Pane S.R.L., al cărei unic asociat și administrator este Silvia Cușu, soția lui Dumitru Cușu, patronul Resturantului Vraja Mării din apropierea Cazinoului Constanța.

În 2019, Grano Pane S.R.L. a realizat o cifră de afaceri de peste 5,4 milioane de lei și un profit net de 557.257 de lei.

The post Ce caută statuia „În Soare” – monument istoric, pe terasa unui hotel privat din Mamaia? first appeared on Turism Istoric.

Anunțul suna „Tun cu ghiulele din al 2’lea război mondial 3000 Euro cu transport„, la care au fost adăugate mai multe fotografii, postat pe grupul Anunțuri Gratuite Craiova.

Dincolo de curiozitate intervine și absurdul situației. În primul rând vânzarea armelor și munițiilor în România se desfășoară într-un cadru special. E nevoie de permis de port armă pentru cei care vor să cumpere armanent de foc, dar totuși un tun nu este o orice armă, fie el și nefuncțional. În altă oridine de idei un tun din al Doilea Război Mondial poate fi considerat un obiect de patrimoniu. De asemenea comercializarea acestui tip obiect de patrimoniu se face respecând anumite reguli

Reacțiile utilizatorilor

Utilizatorii grupului s-au amuzat teribil și au postat comentarii care mai de care mai haioase. „Dai la schimb? Puțin folosit in irak”, l-a întrebat cineva, iar vânzătorul i-a răspuns: „al meu are cauciucuri noi”.

„Schimbi cu mitraliera? Bineînțeles diferența de la mine 3kg de coca”, a fost propunerea glumeață a altui utilizator.

S-u făcut multe glume, dar au fost și persoane care l-au avertizat pe vânzător că ar putea avea probleme cu poliția.

la 24 de ore după postare, craioveanul a revenit cu un update și a spus că tunul a fost vândut.

The post În România tunuri din al Doilea Război Mondial se vând pe Facebook. Câți bani a cerut proprietarul? first appeared on Turism Istoric.

În susţinerea acestui punct de vedere, experţii în domeniul patrimoniului consideră că problemele sunt legate, în special, de gestionarea deficitară a obiectivelor deja incluse, de lipsa unei finanţări adecvate şi de neimplementarea unor programe reale de protecţie, restaurare şi valorificare a obiectivelor. Mai mult, România nu a investit în programe universitare sau postuniversitare de specializare, astfel încât să creeze specialişti în domeniul protecţiei şi promovării unor monumente de o valoare excepţională şi care să fie, totodată, capabili să poată răspunde cerinţelor actuale pentru realizarea dosarelor de includere.

Una dintre problemele majore cu care se confruntă patrimoniul naţional, în general, şi patrimoniul UNESCO, în special, este valorificarea precară a acestor resurse culturale. În prezent, la nivel internaţional, cultura a devenit treptat un factor de dezvoltare durabilă care, pe lângă rolul economic pe care îl ocupă, contribuie la reafirmarea importanţei şi a specificităţii locale şi regionale, la crearea unui sentiment de apartenenţă la un set de valori comune. În acest timp, România continuă să nu considere cultura ca un posibil pilon al dezvoltării durabile. Fără investiţii dedicate, monumentele UNESCO nu pot contribui, în fapt, la o creştere a vitalităţii economice în plan local.

Lipsa programelor speciale de finanţare şi statutul juridic incert de proprietate, coroborate cu dezinteresul şi incapacitatea autorităţilor publice centrale şi locale în a gestiona aceste situaţii, pot conduce la degradarea iremediabilă a monumentelor care încă sunt pe lista UNESCO.

Eşecul statului român în a gestiona monumentele UNESCO de pe teritoriul său poate fi uşor de cuantificat dacă ne gândim că principalul act normativ care ar trebui să reglementeze cadrul general pentru toate monumentele din România înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO („Programul de protecţie şi gestiune a monumentelor istorice înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO” – aprobat prin HG 1268/ 2010) este expirat de 5 ani. Conform alineatului 2, Programul aprobat în 2010, „este valabil pe o perioadă de 5 ani, începând cu data intrării în vigoare a HG”. Însă, în ultimii 5 ani, Guvernele României şi, în special, miniştrii culturii nu au considerat o prioritate actualizarea acestui act normativ, singurul care reglementează gestionarea integrată a obiectivelor UNESCO pe teritoriul României.

Deşi prevede măsuri pentru protejarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor UNESCO similare cu cele din Europa Occidentală, în fapt, Programul de protecţie şi gestiune este exponentul perfect al unei administraţii publice care aplică, în mod constant, teoria formelor fără fond. În domeniul patrimoniului UNESCO, explicaţia lui Titu Maiorescu pare mai actuală ca niciodată: dorim introducerea unor reforme şi măsuri de nivel occidental într-un domeniu neînţeles, care nu reuşeşte să-şi găsescă un loc în societatea românească actuală.

În condiţiile în care, pe lângă factorii de mediu, obiectivele UNESCO sunt supuse constant intervenţiilor antropice, este de neconceput atitudinea Ministerului Culturii de a nu realiza actualizarea actului normativ care nu mai produce efecte încă de la nivelul anului 2015!

Chiar şi fără o actualizare la zi, în conformitate cu cerinţele organismelor internaţionale, forma Programului, expirată de acum 5 ani, prevede o serie de măsuri de protecţie şi gestiune a monumentelor istorice care ar putea reprezenta un punct de plecare în asigurarea unor activităţi minime de protejare şi valorificare a obiectivelor:

– existenţa unui sistem de management pentru fiecare poziţie din listă,, cu responsabilităţi clare din partea tuturor autorităţilor publice cu atribuţii în domeniu;

– constituirea unui Comitet de Organizare UNESCO pentru fiecare monument, al cărui scop să fie elaborarea planului de protecţie, a planului de conservare, a planului de întreţinere, precum şi a celui de reabilitare, promovare şi punere în valoare a monumentului;

– evaluarea anuală a măsurilor luate, existând astfel posibilitatea revizuirii şi modificării obiectivelor stabilite iniţial.

Pe lângă beneficiile certe în privinţa protejării monumentelor incluse în patrimoniul mondial, instrumentele menţionate în Programul de protecţie şi gestiune ar putea fi folosite şi pentru obţinerea unor finanţări nerambursabile pe axe dedicate restaurării obiectivelor de patrimoniu şi, pe cale de consecinţă, ar putea conduce către o creştere a numărului de turişti în zonele respective.

Un exemplu de bune practici este reprezentat de cetatea dacică Sarmizegetusa Regia, care, în anul 2018, a fost vizitată de peste 70.000 turişti, numărul acestora crescând anual, în mod constant, cu 20%. Conform datelor oficiale, publicate de Consiliul Judeţea Hunedoara, în 2018, s-a înregistrat o creştere a veniturilor cu 300% faţă de 2016, Serviciul Public de Administrare a Monumentelor Istorice realizând un excedent bugetar de peste 330.000 lei.

Din păcate, Sarmizegetusa Regia este singura dintre cele 6 fortăreţe înscrise în UNESCO, care a beneficiat de finanţare şi restaurare, astfel încât să poată fi pusă în circuitul turistic. Inexistenţa unor proiecte de punere în valoare pentru celelalte cetăţi dacice a făcut ca acestea să fie inaccesibile publicului, numărul turiştilor fiind de ordinul zecilor, atât din cauza lipsei indicatoarelor, cât şi a traseului neamenajat, deosebit de greu de parcurs.

Cu dificultăţi majore se confruntă şi Centrul Istoric Sighişoara, care este supus unui proces constant de degradare, din cauza lipsei unor lucrări de consolidare a sistemului de fortificaţii. Doar recent s-a reuşit demararea unor licitaţii publice, care vizează intervenţii de restaurare la nivelul zidurilor cetăţii.

În aceeaşi situaţie, se găsesc şi bisericile fortificate din Transilvania, bisericile din Moldova şi bisericile din lemn din Maramureş, care se confruntă cu dificultăţi în iniţierea şi derularea de proiecte menite să asigure conservarea obiectivelor, ceea ce poate conduce la degradarea şi distrugerea iremediabilă a acestora.

Pe fondul unui cadru normativ neactualizat, a neimplicării autorităţilor publice de la nivel central în a stabili instrumente de consiliere care să vină în întâmpinarea nevoilor autorităţilor locale, dar şi a lipsei alocărilor bugetare din partea autorităţilor locale pentru monumentele de valoare excepţională, este foarte posibil, ca la o următoare vizită de monitorizare, o bună parte dintre monumentele incluse de România să aibă aceeaşi soartă ca oraşul german Dresda, care a fost exclus din Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Sursa: https://www.sospatrimoniu.ro/sos-articole/patrimoniu-unesco/item/306-monumentele-unesco-din-romania-potential-enorm-irosit-prin-prisma-carentelor-legislative-si-a-valorificarii-precare  

The post Monumentele UNESCO din România – Potenţial enorm irosit prin prisma carenţelor legislative şi a valorificării precare first appeared on Turism Istoric.