Mai multe foste închisori comuniste ar putea fi incluse în patrimoniul UNESCO, conform unui anunț al ministrului Culturii, Raluca Turcan. Printre ele, și Penitenciarul Râmnicu Sărat, una dintre cele mai de temut închisori ale României interbelice și comuniste. „Astfel, cei care și-au pierdut viața în închisorile regimului totalitar nu vor fi uitați”, este argumentul Ralucăi Turcan.
Au fost făcute primele demersuri pentru ca mai multe închisori recunoscute pentru ororile de care au avut parte deținuții din perioada comunismului, printre care și cea din Râmnicu Sărat, să fie incluse în Patrimoniul UNESCO. O întâlnire de lucru în acest sens a avut loc deja, pe data de 20 februarie, la Ministerul Culturii.
“Fostele închisori comuniste – Sighet, Pitești, Jilava, Râmnicu Sărat și Făgăraş, reprezentative pentru fenomenul opresiunii comuniste, sunt locuri simbol, păstrătoare ale memoriei victimelor regimului totalitar. În cursul zilei de ieri, am avut o discuție aplicată privind inițierea demersurilor oficiale pentru înscrierea lor în Patrimoniul Mondial UNESCO. Astfel, ne asigurăm că fostele închisori comuniste nu vor fi uitate, că vor fi păstrate și puse în valoare, că se vor menține în timp ca spații ale memoriei, învățării și reflecției”, a scris pe Facebook ministrul Raluca Turcan.
Inițiativa este salutată de reprezentanții Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului: „IICCMER susține această inițiativă importantă pentru prezervarea memoriei opresiunii la care au fost supuși cetățenii României în timpul regimului totalitar comunist și va colabora strâns cu specialiștii de la Institutul Național al Patrimoniului și cu ceilalți parteneri implicați la realizarea dosarului de înscriere”.
„Închisoarea Tăcerii“ de la Râmnicu Sărat devine din 2026 obiectiv turistic
Situată la marginea oraşului Râmnicu Sărat, înconjurată de garduri din cărămidă, precum o fortificaţie, „Închisoarea Tăcerii”, aşa cum mai este cunoscută temniţa din Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, a funcţionat timp de 62 de ani, între anii 1901 şi 1963. De la înfiinţarea sa în anul 1901, până în 1938, puşcăria râmniceană a fost locul în care au fost închişi deţinuţi de drept comun, iar ulterior, în timpul regelui Carol al II-lea, primii deţinuţi politici, membri ai Mişcării Legionare.
În perioada comunismului, aici au fost încarceraţi reprezentanţi ai grupărilor politice, clerici greco-catolici şi romano-catolici, precum şi alţi indezirabili. Aceştia erau consideraţi „duşmani de clasă”, „bandiţi” şi „contrarevoluţionari”, pentru care nu era permisă „nicio îngăduinţă, niciun fel de slăbiciune omenească pentru aceşti infractori, care la timpul lor, nu au făcut decât să împrăştie suferinţă în sânul poporului muncitor”.
Începând cu anul 1955, închisoarea a găzduit o mare parte a elitei ţărăniste care supravieţuise altor închisori, printre care Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Victor Rădulescu Pogoneanu, Nicolae Adamescu, Victor Anca, Corneliu Coposu, Mihai Balica, Jenică Arnăutu, Ioan Barbuş, Ion Ovidiu Borcea, Mălin Boşca, Alexandru Bratu, Ion Diaconescu, Constantin Hagea, Ion Puiu, Cornel Velţeanu, Augustin Vişa, Ion Lugoşianu şi alţii.
De asemenea, în acelaşi loc au fost închişi Alexandru Todea, episcop român unit, Waltner Iosif, preot catolic, Mihai Godo, preot iezuit, liderul social-democrat Constantin Titel-Petrescu, dar şi reprezentanţi ai fostei guvernări antonesciene şi lideri comunişti căzuţi în dizgraţie. (sursa: memorialulramnicusarat.ro)
Între 1955 și 1963, comandantul închisorii a fost cunoscutul torționar buzoian Alexandru Vișinescu, ale cărui fapte de cruzime au rămas imprimate în memoria victimelor pentru tot restul vieții. În cartea sa, „Temnița, destinul generației noastre”, Ion Diaconescu, fost președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, mărturisea că torționarului Vișinescu îi plăcea să intre peste deținuți în celule și să îi arunce de pe paturi.
Loviturile sale preferate erau cele cu biciul, iar pedepsele cele mai grave erau aplicate personal de către acesta.
Alexandru Vișinescu avea să fie judecat abia în 2013 pentru crimele sale. Acesta a fost găsit vinovat pentru torturarea fizică și psihică a 138 de deținuți politici, care în perioada 1956-1963 au fost încarcerați în penitenciarul de la Râmnicu Sărat.
În ultimul său cuvânt, Vișinescu a cerut să fie achitat, susținând că deținuții politici au murit din cauza vârstei, în timp ce avocata sa a susținut că deținuții au murit din pricina frigului și a singurătății.
În 2023, Memorialul „Închisoarea Tăcerii” de la Râmnicu Sărat și Centrul Educațional privind Comunismul în România au obținut autorizația de construire, conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Primăria municipiului Râmnicu Sărat a emis autorizația în urma depunerii documentației de către IICCMER la data de 28 aprilie 2023, conform comunicatului de presă al institutului.
IICCMER a declarat că memorialul și centrul educațional vor juca un rol esențial în păstrarea memoriei și în promovarea valorilor democratice, precum și în asigurarea faptelor și adevărului istoric. Se preconizează că proiectul va contribui la înțelegerea mai profundă a evenimentelor petrecute în timpul regimului comunist și va facilita procesul de reconciliere și de consolidare a democrației în România.