Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti (BCU) este cea mai veche bibliotecă universitară din Bucureşti, situată în „Palatul Fundaţiei Universitare Carol I”, sediul Fundaţiilor Regale.

Clădirea a fost construită pe locul cumpărat de regele Carol I şi a fost proiectată de arhitectul francez Paul Gottereau. Iata cum este motivata decizia ridicarii acestui edificiu : “un aşezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din ţară, al cărui scop va fi de a procura studenţilor un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu”. Sunt cuvinte din Scrisoarea pe care Carol o adresează la 3 Mai 1891 Preşedintelui Consiliului de Miniştri, scrisoare considerată un autentic  Act de întemeiere şi un Îndreptar pentru cei care vor urma la conducerea instituţiei.

Construcţia clădirii a fost finalizată în 1893, iar în următorii doi ani aşezământul, numit Fundaţia Universitară Carol I, a fost dotat şi amenajat. Inaugurarea a fost făcută de regele Carol I la 14 martie 1895. Spiru Haret, Ministrul Instrucţiunii Publice, considera la Festivitatea Fundaţiei din 9 mai 1910 că, în acest local “se adăposteşte una din instituţiile cele mai frumoase dacă nu chiar cea mai frumoasă instituţie culturală din Ţara noastră, care nu are pereche în multe alte ţări mai înaintate decât noi”.

În 1911, sub conducerea aceluiaşi arhitect, edificiul este extins şi este dat în folosinţă la 9 mai 1914. Mai exact, regele cumpără casa lui Grigore Păucescu, de la văduva acestuia, în mai 1911 (689m2) şi primeşte un teren din partea Primăriei (180m2).

Despre casa lui Grigore Peucescu, redactor al ziarului Timpul ar trebui să mai cunoașteți un lucru. În aceasta locuință, Mihai Eminescu a citit pentru prima oară poezia Scrisoarea a III-a. Mărturie a acestui fapt este placa comemorativă amplasată pe unul din zidurile palatului.

Etapa a doua de construcţie a Fundaţiei, între 1911 şi 1914, cuprinde partea centrală din Calea Victoriei şi aripa din C.A. Rosetti. Gottereau a adăugat un corp principal, axat pe o piaţă de forma unui arc de cerc, şi o aripă aproape simetrică cu nucleul iniţial. Inaugurarea noului local are loc la 9 mai 1914.

Elementele principale sunt un Amfiteatru de peste 500 de locuri, cu mobilier de lemn şi piele furnizat de firma Maple din Londra, 4 săli de lectură şi depozite. Un sistem special de ventilare şi luminarea indirect din plafon fac din Amfiteatru “întâia sală de conferinţe publice în miezul oraşului” (D. Gusti).

Aici ]n amfiteatru au avut loc numeroase evenimente culturale deosebite : şedinţele Institutului social- român sub conducerea lui D. Gusti (1924-1937), cursurile de istoria artei ţinute de Al. Tzigara-Samurcaş, au loc conferintele pe tema “Explicaţia timpului nostru” rostite la Fundaţie de către Petru Comarnescu, Mircea Vulcănescu, Ionel Jianu, Mihail Sebastian, C. Noica ; evenimentele culturale ale grupări “Poesis” din care făceau parte I.M.Sadoveanu, Dan Botta, Marietta Sadova, Şerban Cioculescu etc

Prin Decretul nr. 136, la 12 iulie 1948, Biblioteca Fundaţiei Universitare devine Biblioteca Centrală a Universităţii „C.I. Parhon” din Bucureşti.

În timpul Revoluţiei din 1989, clădirea a fost incendiată şi s-a pierdut fondul bibliotecii alcătuit din cărţi rare. Au fost distruse peste 500.000 de volume (dintre care 12.000 de volume de carte bibliofilă), hărţi rare, aproape 3.700 de manuscrise care aparţineau unor personalităţi marcante ale culturii române, printre care Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Coşbuc, Blaga, Eliade.

Azi Biblioteca Central Universitară a revenit la rolul pentru care a fost ridicaă în vremea lui Carol I, fiind un templu al culturii și al cărții.

Sursă foto: Wikipedia, autor Diego Delso, sub licenta CC BY-SA 3.0,