Alfred Nobel, de la inventatorul dinamitei la fondatorul celor mai prestigioase premii

Numele celebrului inventator, chimist și om de afaceri suedez Alfred Nobel a rămas ataşat de cel mai râvnit şi prestigios premiu de pe mapamond, a cărui decernare continuă să fie cel mai important eveniment de gen din mediile politice, culturale şi ştiinţifice internaţionale. Totuși dincolo de secvențele luminoase surprinse în diverse discursuri despre biografia acestui mare om, povestea vieții sale și transformările interioare sunt cu adevărat spectaculoase și demne de povestit.

Știați, de exemplu, că pe parcursul vieții sale Nobel, celebru pentru descoperirea dinamitei, a patentat aproximativ tot atâtea invenții câte zile sunt într-un an? Sau că la un moment dat presa îl numea ”negustorul morții”, din cauza invenției sale? Că nu a fost căsătorit niciodată sau că familia sa a înfruntat nu doar o dată falimentul?

Anul 1833 a fost deopotrivă  unul dintre cei mai grei și mai binecuvântați pentru familia Nobel, pentru este anul în care Immanuel şi Andrietta Ahlsell, părinții celebrului inventator înfruntă pentru prima oară falimentul, dar în același timp, în toamna lui 1833 pe 21 octombrie, avea să se nască marele inventator şi vizionar. Era cel de-al treilea fiu al familiei. Tatăl său, un reputat om de ştiinţă şi inventator al vremii, era descendent al celebrului savant suedez Olof Rudbeck, iar mama sa Andrietta Ahlsell, provenea dintr-o familie bogată.

Falimentul și reinventarea carierei, două constante ale familiei Nobel

Tragicul eveniment, s-a repetat câțiva ani mai târziu, în 1837. În aceste condiții Immanuel a plecat  pentru o bună bucată de timp, în Finlanda și Rusia pentru a-și porni o nouă carieră. Andrietta a rămas la Stockholm și, pentru a-și putea susține familia, deschide o băcănie. Între timp tatăl său a pus pe picioare o companie în Sankt Petersburg, Rusia, furnizând echipament militar armatei rusești. De asemenea el este cel care îi convinge pe generalii ruși de utilitatea plasării unor mine acvatice pentru a împiedica accesul navelor britanice în timpul războiului Crimeei (1854-1856).

Alfred a moştenit din familie apetitul pentru ştiinţă şi cercetare. Relansarea carierei tatălului său în capitala Imperiului Rus i-a permis acestuia, în 1842, să poate să-și aducă familia în Sankt Petersburg. Aici, fii săi primesc o educație aleasă. Spre exemplu, la 17 ani, tânărul Alfred vorbea fluent suedeză, rusă, franceză, engleză și germană. Era atras deopotrivă de științele exacte precum  fizica sau chimia.

După împlinirea vârstei de 18 ani, Alfred Nobel a plecat în Statele Unite unde, pentru o perioadă de 4 ani, şi-a aprofundat studiile de chimie sub îndrumarea profesorului John Ericsson, cel care a conceput şi proiectat nava blindată USS Ironclad, care a devenit faimoasă în timpul Războiului Civil American.

Falimentul a continuat să fie o contantă nefastă în afaceri familiei Nobel. Afacerile din Rusia se sfârșesc rău, după Războiul Crimeii, iar familia revine în Suedia.  Alfred, care îl cunoscuse în voiajurile sale educaționale pe tânărul chimist italian Ascanio Sobrero, inventatorul nitroglicerinei, devine tot mai interesat de cercetări asupra explozibililor. El a înțeles necesitățile acestora în diversele domenii de activitate ale proaspăt instalatei epoci industriale, însă instabila nitroglicerină provoca mai multe daune decât beneficii.

Afacerile cu explozibili – tragedii și succese

Alfred experimentează şi combină noi formule ale nitroglicerinei, încercând să creeze un tip de explozibil cât mai stabil. În timpul acestor experimente pe care le-a condus în anul 1864 are loc o cumplită explozie,  la fabrica sa din Heleneborg, Stockholm. Evenimentul a dus la moartea a cinci persoane, printre care şi mezinul familiei Nobel, fratele lui Alfred, Emil. Autoritățile locale, speriate de cele întâmplate, îi interzic să mai funcționeze în spațiul orașului. În acest context Alfred şi-a amenajat un laborator în apropierea Lacului Malaren, o zonă izolată, fără aşezări umane.

În 1867 norocul îi surâde. După ce a încercat mai multe variante de combinații ale nitroglicerinei cu diferite tipuri de substanţe amelioratoare, varianta câștigătoare s-a dovedit a fi diatomită (o rocă sedimentară silicioasă), pe care a amestecat-o cu nitroglicerina, transformând astfel lichidul explozibil într-o pastă care ulterior s-a solidificat. Noua substanţă avea aceeaşi forţă de explozie a nitroglicerinei, dar era mult mai stabilă şi rezistentă la şocurile mecanice, ceea ce facilita transportul si manipularea în condiții de siguranță. Alfred Nobel a botezat-o dinamită, cuvânt care provine din grecescul dynamis (putere, forță). Pentru a putea declanșa explozia, Alfred brevetează o altă invenție, un detonator bazat pe aprinderea unui fitil.

Niciun moment Alfred Nobel nu s-a gândit că explozibilul inventat de el, ca dinamita sau gelinita (explozibil cu mult mai puternic decât dinamita, inalterabilă în apă și puțin sensibil la șoc, ușor de manipulate, format din nitroglicerină, azotat de potasiu și rumeguș de lemn), vor avea ca scop principal unul militar. Celebrul inventator a dorit să ușureze munca și să limiteze costurile, inclusive cele de vieți omenești, în industria minieră și cea de construcții. De altfel descoperirile poduse în epocă, precum burghiul cu cap de diamant artificial sau ciocanul pneumatic au înlesnit folosirea explozibililor produși de Nobel. Deși toată lumea atribuie succesul financiar al lui Alfred Nobel dinamitei, gelinita este cea care l-a propulsat în topul celor mai bogați oameni ai tuturor timpurilor.

Alfred și-a deschis fabrici și laboratoare în peste 20 de țări, iar când nu călătorea lucra intens în laboratoarele sale. Cu toate acestea banii nu i-au estompat curiozitatea și puterea de muncă. El a contribuit şi la inventarea cauciucului arficial, a pielii artificiale şi a mătăsii artificial, dar și a balistita, un compus chimic precursor al pulberilor explozibile din prezent, folosit la lansarea rachetelor.

Deși nu a fost căsătorit și mereu concentrate asupra muncii sale, în viața lui Alfred Nobel se pot număra cel puțin trei mari iubiri. Prima a fost în tinerețe în Rusia, când se pare, spun biografii săi, cererea în căsătorie pe care i-ar fi făcut-o unei tinere a fost respinsă. Mai târziu îl aflăm pe Alfred Nobel îndrăgostit de Bertha Kinsky, o contesă austriacă. După o scurtă relație cei doi s-au despărțit, dar au rămas buni prieteni. Acest lucru este certificat de schimbul de scrisori pe care l-au avut până la moartea savantului. Se crede că Bertha a avut o influenţă majoră în ceea ce priveşte ideea premiului pentru pace. Ultima și cea mai lungă relație a sa a fost cu o florăreasă din Viena, Sofie Hess, pe care chiar el o numea la un moment dat doamna Nobel.

Cum a apărut premiul Nobel?

Spre sfârșitul vieții Alfred era un om foarte bogat, dar opinia publică îi era în parte nefavorabilă, întrucât era de părere că explozibilii inventați de el erau folosiți cu precădere în industria militară decât în cea civilă. Totuși puțini aveau curajul să exprime liber acest punct de vedere. Însă în anul 1888 fratele lui Alfred, Ludvig moare. Un ziar francez, făcând o confuzie majoră între cei doi, a publicat din greşeală, un necrolog din care reieşea că cel care murise era Alfred Nobel și  îl condamnă pentru invenţiile făcute. Titlul l-a pus pe gânduri pe marele inventator „Negustorul Morţii a murit – Dr. Alfred Nobel, care s-a îmbogăţit descoperind mijloace fără precedent de a ucide alţi oameni, a murit ieri”. Nu doar că a analizat moștenirea sa, dar pe 27 noiembrie 1895, în cadrul Clubului Suedezo-Norvegian din Paris, el a anunţat în public crearea premiului care-i va purta numele pe veci. În plus a decis ca toată averea sa să fie transformată într-un fond de lichidități din care, anual, să fie răsplătite mari realizări în ştiinţă, precum şi eforturile făcute de o persoană pentru instalarea păcii pe planetă – indiferent de religia, naţionalitatea, rasa ori sexul celor ce înfăptuiseră aceste realizări. Ulterior premiul a fost divizat pe domenii precum literatură, fizică, chimie şi medicină.

Savantul a murit chiar anul următor în 1896 în urma unei hemoragii cerebrale pe când se afla într-o călătorie în Italia. Averea sa a fost evaluată la 31.225.000 coroane suedeze, adică aproximativ 250 milioane de dolari americani la valoarea de azi,  și începând din 1901 a început să se acorde celebrul premiul. Acesta constă din: o medalie, o diplomă şi o sumă de bani, care la început a fost în valoare de 40.000 de dolari americani, apoi a crescut la 10.000.000 de coroane suedeze, iar în iunie 2012 Fundaţia Nobel a decis să reducă suma de bani la 8 milioane de coroane suedeze.

Când spui Nobel azi prea puțini se gândesc la Alfred, cei mai mulți au în vedere doar premiile ce stimulează cunoaşterea şi aventura spiritului uman. În acest fel memoria unuia dintre cei mai mari inventatori ai lumii a devenit legată mai degrabă de acest premiu decât de biografia celui care l-a creat.