În urmă cu un deceniu, UNESCO avertiza că Dubrovnik riscă să își piardă statutul de Patrimoniu Mondial din cauza turismului excesiv. Astăzi, orașul croat este considerat unul dintre cele mai interesante exemple europene de luptă împotriva supraaglomerării turistice.

Există puține orașe în Europa care au devenit atât de rapid victimele propriului succes precum Dubrovnik. Zidurile sale medievale spectaculoase, străzile pavate cu piatră lustruită de secole și imaginea unei cetăți care pare suspendată între Adriatica și stâncile Dalmației au transformat orașul croat într-una dintre cele mai dorite destinații turistice ale continentului.

Dar succesul a avut un preț.

În urmă cu un deceniu, Dubrovnik devenise exemplul perfect al ceea ce specialiștii numesc astăzi „overtourism” – turism excesiv. Vase de croazieră debarcau mii de pasageri în aceeași zi, centrul istoric era sufocat de grupuri organizate, iar locuitorii începeau să părăsească vechiul oraș, împinși de creșterea chiriilor și de transformarea locuințelor în apartamente pentru turiști.

La un moment dat, UNESCO a avertizat că Dubrovnik riscă să își piardă statutul de sit al Patrimoniului Mondial dacă situația nu se schimbă.

Astăzi, autoritățile locale susțin că au reușit să inverseze tendința.

Dar poate un oraș să câștige războiul împotriva turismului de masă?

Orașul care aproape și-a pierdut sufletul

Pentru a înțelege amploarea problemei trebuie privit către anii 2015-2016.

În acea perioadă, centrul istoric al Dubrovnikului devenise unul dintre cele mai aglomerate locuri din Europa. Popularitatea serialului Game of Thrones, filmat în mare parte aici, a amplificat și mai mult fenomenul.

În sezonul de vârf, numărul turiștilor îl depășea de zeci de ori pe cel al locuitorilor permanenți din Orașul Vechi.

Magazinele tradiționale dispăreau treptat, înlocuite de suveniruri identice și restaurante orientate exclusiv către vizitatorii de o zi. Străzile medievale deveniseră coridoare aglomerate, iar locuitorii vorbeau tot mai des despre pierderea identității orașului.

Pentru mulți, Dubrovnik risca să se transforme într-un muzeu fără locuitori.

Primarul care a decis să spună „ajunge”

Schimbarea a început în 2017, odată cu alegerea lui Mato Franković în funcția de primar.

Avea doar 35 de ani și moștenea una dintre cele mai dificile probleme urbane din Europa.

În loc să urmărească creșterea continuă a numărului de turiști, noua administrație a ales o strategie diferită: limitarea fluxurilor și recuperarea orașului pentru locuitorii săi.

Măsurile au fost numeroase și uneori controversate.

Numărul navelor de croazieră care pot acosta simultan a fost limitat la două pe zi. Companiile de autocare trebuie să își rezerve locurile de parcare în avans. A fost introdus un sistem de control al traficului în jurul centrului istoric, iar accesul vehiculelor este strict reglementat.

Rezultatele au început să apară.

Potrivit autorităților locale, traficul din jurul zidurilor medievale s-a redus cu sute de mii de vehicule în doar câțiva ani.

În paralel, au fost reduse cu aproximativ 30% terasele și mobilierul comercial care ocupau străzile istorice.

Suvenirurile nu au dispărut, dar imaginea de bazar turistic care domina centrul orașului în urmă cu un deceniu s-a estompat vizibil.

„Un oraș fără locuitori este doar un muzeu”

Poate cea mai importantă inițiativă nu a avut legătură directă cu turiștii.

Administrația locală a încercat să readucă locuitorii în Orașul Vechi.

Ani de zile, proprietarii au preferat să transforme apartamentele în unități de cazare pentru turiști, mult mai profitabile decât închirierea către rezidenți permanenți.

Consecința a fost depopularea centrului istoric.

Pentru a combate fenomenul, orașul a început să cumpere și să renoveze clădiri istorice pe care le închiriază ulterior familiilor locale la prețuri accesibile.

Zeci de familii au fost deja mutate în interiorul zidurilor medievale.

Printre ele se numără și familii tinere, cu copii care frecventează școlile din centrul istoric, contribuind la revitalizarea unei zone care risca să devină doar decor pentru fotografii.

O victorie sau doar o pauză?

Nu toți locuitorii sunt însă convinși că problema a fost rezolvată.

Unii consideră că numărul turiștilor rămâne prea mare și că economia orașului depinde în continuare excesiv de această industrie.

Prețurile sunt mai ridicate decât în multe alte regiuni ale Croației, iar o parte dintre locuitori consideră că beneficiile economice nu sunt distribuite echitabil.

Există și nemulțumiri legate de zgomotul produs de petreceri, de grupurile numeroase de turiști și de presiunea constantă exercitată asupra infrastructurii urbane.

Pentru mulți localnici, lupta nu s-a încheiat.

Povestea bancomatelor care au invadat centrul istoric

Unul dintre cele mai interesante episoade din ultimii ani a fost legat de proliferarea bancomatelor.

În perioada de vârf a turismului, numeroși proprietari de magazine au acceptat să instaleze ATM-uri în vitrine, atrași de sumele generoase oferite de operatori.

Rezultatul a fost o transformare radicală a peisajului urban.

Strada principală a orașului începea să semene mai degrabă cu un coridor comercial decât cu unul dintre cele mai importante centre istorice ale Mediteranei.

Reacția societății civile a fost rapidă.

Artiști, profesori, avocați și locuitori au organizat un protest simbolic pe care l-au numit „înmormântarea vitrinei”.

Mesajul era simplu: vitrinele reprezintă ochii unui oraș, iar atunci când sunt acoperite de bancomate, orașul începe să își piardă identitatea.

În cele din urmă, administrația locală a intervenit și a impus mutarea multor bancomate în interiorul spațiilor comerciale.

Dubrovnikul de astăzi

Orașul nu a devenit un paradis perfect.

Turiștii continuă să vină în număr mare. Magazinele cu suveniruri inspirate de Game of Thrones există încă. Navele de croazieră continuă să ancoreze în port, iar în sezonul estival se formează încă aglomerații în apropierea Porții Pile, principala intrare în Orașul Vechi.

Dar diferența față de acum un deceniu este vizibilă.

Dubrovnik pare să fi înțeles că patrimoniul său nu înseamnă doar ziduri, palate și fortificații.

Înseamnă și oamenii care locuiesc aici.

În fond, o cetate medievală fără locuitori poate fi impresionantă, dar devine doar un decor. Iar provocarea marilor orașe istorice ale Europei nu este să atragă cât mai mulți vizitatori, ci să găsească echilibrul fragil dintre turism și viața reală.

Dubrovnik nu a câștigat definitiv lupta cu turismul de masă.

Dar este unul dintre puținele exemple europene care arată că un astfel de război poate fi măcar început.