Le învățăm din clasele primare, dar prea puțini le cunosc sensul inițial. Sunt notele muzicale! Iata povestea lor.

Do – Dominus – Dumnezeu;
Re – Rerum – materie;
Mi – Miraculum – miracol;
Fa – Familias рlanetarium – sistem solar;
Sol – Solis – Soare;
La – Lactea via – Calea Lactee;
Si – Siderae – bolta cerească

Sistemul modern de notatie muzicala a fost inventat in secolul al XI-lea de călugărul benedictin Guido d’Arezzo si se afla intr-un cantec religios – Imnul Sfantului Jean Baptiste. Călugarul a avut ideea de se folosi de silabele unui cantec latin, imnul mentionat anterior, cu versurile apartinand lui Paulus Diaconus, pentru a denumi notele muzicale.
Inițial, el utiliza sunetele „Ut, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si” pentru a reprezenta o octavă. Versurile latinesti ale lui Paulus Diaconus, valorificate de Arezzo,  sunt urmatoarele : «Utqueant laxi/Resonare fibris/Mira gestorum/Famuli tuorum/Solve polluti/Labii reatum/ Sancte Johannes», care s-ar traduce astfel: „Pentru ca slujitorii tai, eliberati, sa  poata sa cante cu voce tare minunatele tale realizari, Alunga pacatul de pe buzele lor colorate, Sfinte Ioan”.
Nota si, a carei denumire este formata din initialele ultimelor doua cuvinte – Sancte Johannes – a fost adaugata mai tarziu, in secolul al XVI-lea, ideea fiind atribuita lui Anselme de Flandres. De asemenea, ut, de la inceputul poeziei, a fost transformat, tot mai tarziu, in do, mai usor de pronuntat in solfegiu, aceasta nota muzicala fiind adaugata de Giovanni Maria Bononcini, compozitor si violonist, in secolul al XVII-lea (sau, potrivit altor surse, ar fi fost adaugata de Pierre Aretin, inca din 1536). Do este prima silaba din Dominus (in latina, Dumnezeu), pentru ca Dumnezeu să fie începutul scării muzicale!