Una dintre destinațiile populare, dar în același timp surprinzătoare este Peștera și mănăstirea Ialomiței. Acestea Se află pe versantul drept al Cheilor Ialomiței, în localitatea Moroeni, județul Dâmbovița, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomița, la o altitudine de 1.530 m. Este amplasată la altitudinea absolută de 1.660 m.
Se desfășoară pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turiștilor, până în punctul numit „la Altar” urmând în amonte o porțiune de încă 80 m, cu galerii și săli. Diferență de nivel este de 60 m. Este străbătută de un pârâu. Peștera are o desfășurare mixtă, prezentând atât galerii cât și săli.
Prima sală a peșterii poartă numele de Mihnea Vodă, având următoarele dimensiuni. Înainte de 1924, prin această grotă curgea Râul Peșterii. Astăzi, pârâul intră în subteran înainte de a ajunge la grotă și se varsă mult mai jos, în Ialomița. Urmează galeria numită Pasaj, apoi sălile Decebal(în formă de dom, din care se deschid mai multe galerii) și Sf. Maria sunt legate între ele, și au dimensiuni modeste: lungime între 10-30 m și înălțime între 2-10 m. La Grota Sf. Maria se ajunge trecând peste un prag din bolovani mari și umezi. Denumirea sălii vine de la asemănarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria.
Cea mai mare cavitate din această peșteră o reprezintă Sala Urșilor. Aceasta este lipsită de apă și are un sol bolovănos. La descoperirea ei au fost găsite numeroase oseminte și chiar schelete întregi provenite de la ursul cavernelor, “Ursus Spelacus Blum”, printre care unele la suprafață, ceea ce duce la presupunerea că, acum 10.000 de ani, aici au fost ultimele ascunzători ale urșilor cavernelor. Urmează sala la Răspântie și sala cu cele mai mari dimensiuni din toată peștera: Sala Urșilor. Alte săli: Sala Hades.
Din Sala Urșilor se deschide o galerie de 2 m înălțime denumită Fundul Peșterii, care, mai de mult, conținea numeroși stâlpi ce legau bolta de sol. Urmează Galeria Apelor până la Altar în care curge pârâul Peșterii. Peștera este accesibilă până la Altar. Aici, stalactitele sunt așezate în așa fel încât dau impresia unui altar de biserică.
Mănăstirea Peștera Ialomiței
Prima mănăstire a fost ridicată în secolul al XVI-lea (1508-1509), ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău. Construcția din lemn de la intrarea în Peștera Ialomiței a ars în 1818.
Mănăstirea a fost reconstruită în 1819 de preotul Gheorghe Ion Baltag și ieromonahul Gherontie din Petroșița, cu mai multe chilii pentru călugări.
Actualul schit, aflat la 300 m depărtare de gura peșterii, a fost ridicat în anul 1901, de mai mulți ctitori, cu participarea ciobanilor din zonă, biserica fiind sfințită în 1911 de starețul Dionisie al mănăstirii Sinaia.
Biserica a fost distrusă din nou de foc în 1961 și a fost restaurată prin grija Patriarhului Justinian.
Piatra de temelie a noului așezământ a fost așezată de ÎPS Vasile Costin, Arhiepiscopul Târgoviștei, în 1993. În 1994 s-a început construcția unei noi biserici tot la intrarea în peșteră. Ctitorul locașului este Fabrica de ciment Fieni. Sfințirea a fost făcută de PF Teoctist la 29 iunie 1996 cu hramul “Sf. Apostoli Petru și Pavel”. Arhondaricul și stăreția au fost înălțate în ultimii ani.
