Situată la 37 de kilometri de Râmnicu Vâlcea, în localitatea Costeşti, Mănăstirea Arnota este unul dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cult din ţară. Poziționată la 840 de metri altitudine, pe marginea unui versant, într-un punct de belvedere, aceasta este considerată una dintre „Meteorele României”, fiind totodată înconjurată de multe legende care merită rememorate.
Încă de la începutul secolului al XV-lea, pe Muntele Arnota din judeţul Vâlcea se întemeiase vatra unei sihăstrii. Câţiva călugări de la Mănăstirea Bistriţa doreau să se retragă din furnicarul obştei mari. Au luat potecile codrilor până când au găsit un loc potrivit să ridice o biserică din lemn cu hramul „Înălţarea Domnului”. Sihăstria „Legămintele Leonului”, aşa cum o găsim în cronicile vremii, este de fapt sihăstria de pe Muntele Arnota, susţine stareța mănăstirii, Ambrozia Rucăreanu. La sfârşitul secolului XV era o bolniţă pentru sihaştri.
Legenda curteanului care a salvat viața domnitorului Matei Basarab
Actuala mănăstire, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, a fost ctitorită de Matei Basarab între anii 1633-1634 pe temelia unei biserici mai vechi din lemn. Despre monarhul Țării Românești se știe că a avut una dintre cele mai lungi domnii, perioadă caracterizată de o importantă dezvoltare economică și culturală a țării. În egală măsură, Matei Basarab este cunoscut drept un patron al Bisericii Ortodoxe, el ctitorind peste 30 de mănăstiri și biserici, la care se adaugă refacerea multor altora, atât în țara, unde l-a depășit chiar și pe Ștefan cel Mare cât și la Muntele Athos și la sud de Dunăre, la Vidin și Sistov. Cu toate acestea cei aproape 25 de ani de domnie ai suveranului nu au fost mereu pașnici.
Legenda spune că în anul 1633, Matei Basarab a aflat, la scurtă vreme după ce a urcat pe tronul Ţării Româneşti, că turcii îi vor capul. Înştiinţat din vreme şi întovărăşit de câţiva curteni, domnitorul a fugit de la Târgovişte la Curtea de Argeş. Turcii au fost amăgiţi, schimbând ascunzătorile. Au luat-o prin munţi, au ajuns la Cozia, după care tot prin munte au ajuns la Iezer şi Bistriţa. De aici, s-au avântat pe culmile Munţilor Căpăţânii. N-ar fi reuşit să scape de sabia turcilor, dacă un arnăut, angajat gardă de corp pentru boieri, nu i-ar fi luat locul domnitorului. Şi-au schimbat hainele între ei şi aşa a scăpat voievodul. Drept mulţumire, Matei Basarab a construit biserica din zid şi de atunci schitul s-a numit Arnota.
Portretul lui Matei Basarab poate fi admirat la Arnota
La Mănăstirea Arnota se ajunge dinspre Mănăstirea Bistriţa, pe un drum de piatră pe o distanţă de 6 kilometrii. Accesul spre mănăstire se mai poate face pe o potecă, mai scurtă, de numai 3 kilometri, însă acest traseu este greu accesibil pe timp de iarnă sau pe ploaie. Străjuind masivul Arnota din peisajul pitoresc al Munţilor Căpăţânii, la altitudinea de 840 metri, Mănăstirea Arnota păstrează între zidurile sale mormântul domnitorului Matei Basarab şi pe cel al tatălui domnitorului, vel-vornicul Danciu. Uşa bisericii, sculptată în lemn de castan, are o inscripţie în limba slavonă, în care se spune astfel: „Aceste uşi le-a făcut Constantin Brancoveanu vel-logofat”. „Ele păstrează pictura originală «dreasă» sub evlaviosul domn, când s-a zugrăvit şi pridvorul, pe care tot el îl adăugase. Pictura iniţială are o mare valoare artistico-documentară, foarte valoros fiind şi portretul lui Matei Basarab, realizat în anul 1644 de zugravul Stroe din Târgovişte”, explică maica stareţă Ambrozia.
Prima atestare documentară – în anul 1636
„Mănăstirea este atestată documentar pentru prima oară la data de 11 iulie 1636, cu ocazia cumpărării unei obcine la Bogdăneşti Vâlcea, primind apoi la 23 aprilie 1638 «cinstit şi bine închipuit hrisov de danie» de la Matei Basarab, ctitorul său”, povesteşte maica stareţă. Imaginea Mănăstirii Arnota apare şi în copia din 1830 a unui tablou votiv din secolul al XVI-lea (1520), reprezentand „retragerea la Mănăstirea Bistriţa” a banului Barbu Craiovescu, ctitorul acesteia.Săpăturile arheologice din anul 1974 au certificat existenţa urmelor unei alte biserici, încă nedatate, la temelia actualei biserici. Matei Basarab a ridicat in jurul bisericii şi clădiri pentru călugari, precum şi clopotniţa la intrarea în incintă, încadrată şi ea de alte clădiri. În anul 1934 s-au mai zidit unele chilii care există şi astăzi, într-una fiind amenajat un mic muzeu în care au fost expuse odoarele mănăstirii, iar între anii 1954-1958 a fost consolidat întregul aşezământ monahal şi s-au introdus instalaţii de apă şi încălzire. După anul 1999, Arnota a devenit mănăstire de maici.
Surse: www.adevarul.ro