Aflată la doar 40 de km nord de București, localitatea Snagov își leagă numele de primii voievozi ai Țării Românești – dinastia Basarabilor, Radu I, Mircea cel Bătrân, dar mai ales de Vlad Țepeș, despre care se presupune că ar fi înmormântat în interiorul Mănăstirii Snagov. Alături de acest monument istoric, Snagov-ul mai poate să ofere vizitatorilor și alte câteva repere și obiective interesante, chiar dacă din 2008 localitatea și-a pierdut statutul de stațiune turistică.

Cândva comuna Snagov era o importantă „stațiune recreativă muncitorească” care primea până la 34.000 de turiști pe zi și deținea o importantă infrastructură specifică – peste 100 de vile și complexe publice ce erau deservite chiar și de un trenuleț de vacanță. După 1990, localitatea și-a câștigat renumele de „reședință a milionarilor din România”, mulți dintre oamenii de afaceri alegând să își construiască pe malul lacului vile impozante și docuri pentru iahturi. Mai mult de atât, în anii 2000, Snagov-ul a fost, alături de Sighișoara, una dintre propunerile pentru construcția Dracula Park, un proiect care promitea să transforme această localitate într-una dintre cele mai vizitate obiective turistice din Europa.
Astăzi, din promisiunile foștilor miniștri ai turismului și din moștenirea vechii stațiuni, una dintre preferatele cuplului Ceaușescu dar și a elitei de la finalul perioadei interbelice, au rămas destul de puține.
Totuși, localitatea Snagov continuă să fie o destinație atractivă pentru cei pasionați de istorie și de natură, mai ales că unele dintre obiectivele de aici își au originea într-o perioadă în care omul încă nu apăruse pe Terra. Dar să vedem de ce merită să petrecem o zi sau chiar un weekend la Snagov și care sunt punctele de interes de aici:

1. Pădurea și Lacul Snagov

Reunite în Rezervația Naturală Complexă Snagov cele două arii protejate reprezintă principalele atracții naturale ale localității oferind vizitatorilor posibilitatea de a admira atât flora și fauna terestră cât și pe cea acvatică.
Pădurea Snagov, sau mai corect pâlcurile de pădure care înconjoară lacul omonim sunt rămășițe ale vechilor Codri ai Vlăsiei și acoperă o suprafață de 1470 de hectare, fiind una dintre cele mai întinse arii forestiere din Câmpia Română. Aproximativ 10 hectare de pădure sunt incluse în Rezervația Naturală, având statutul de arie protejată. În cadrul acesteia și nu numai, se găsesc specii arboricole (fag, stejar, tei pucios, cer – Quercus cerris), dar și multe specii de arbuști și plante floricole precum cătina albă, lemn câinesc, soc, crinul de pădure, brândușă de toamnă, lăcrămioară, fragi de pădure, pojarniță, firuță (Poa pratensis), mărgelușe sau brebenei. Dacă vă înarmați cu răbdare și cu un binoclu, în pădure puteți găsi cerbi, pisici sălbatice, fazani, potârnichi, privighetori și alte animale sălbatice.
Alături de plimbări în natură, Pădurea Snagov poate reprezenta și o destinație pentru cei dornici de aventuri pe bicicletă, aleile și potecile din pădure fiind ideale pentru o experiență off-road. În plus, Fundația Snagov din localitate organizează periodic diverse trasee pe două roți și oferă prin centrul de informare turistică o hartă a principalelor circuite care pot fi parcurse.
Cel mai vechi obiectiv din localitate, nu este nici pădurea și nici mănăstirea, ci Lacul Snagov, care datează de la finalul Pliocenului și începutul Pleistocenului, perioadă în care Pământul era dominat de mari mamifere precum mamuții, oreodonții sau leii de peșteră. Mai precis, acum 2,5 – 2,6 milioane de ani actualul lac făcea parte din Marea Sarmatică și ,alături de Lacul Balaton și Marea Neagră, este una dintre ultimele rămășițe ale acestei mări. Astăzi, Lacul Snagov este cel mai mare lac continental din România și al doilea din țară după Complexul lagunar Razim-Sinoe, având o lungime de 16,5 km și o suprafață totală de aproape 6 km pătrați. Totodată, acest liman fluvial al râului Ialomița este și cel mai adânc lac din Câmpia Română, punctul maxim fiind de 9 metri.
Lacul adăpostește un ecosistem complex, cu peste 120 de specii de plante, animale și păsări protejate de lege, unele din ele aflate pe cale de dispariție. Flora luciului de apă se remarcă prin prezența nuferilor albi și galbeni dar și a lotusului indian sau a săgeții apei, în timp ce fauna pe care turiștii o pot admira cuprinde racul de râu, broasca țestoasă de apă dulce, șarpele de apă, vidra, stârcul, egreta, cufundarul dar și numeroase specii de pești.
Lacul poate fi explorat în cadrul mai multor circuite cu vaporașul de agrement ce pornesc de la Debarcaderul Central Snagov sau de la pontonul din vecinătatea Mănăstirii Snagov. O altă modalitate pentru a vă bucura de o plimbare pe lac este închiriind o barcă sau un canoe, luciul de apă fiind folosit de mulți pasionați ai sporturilor nautice. De asemenea, în ariile care nu sunt incluse în rezervația naturală, este permis pescuitul sportiv și cel amator fără a plăti nici o taxă pentru a pescui, însă este necesară obținerea în prealabil a unui permis ANPA. Așa că, dacă sunteți pasionați de pescuit pregătiți-vă undița și momeala pentru: crap, plătică, lin, biban, somn sau știucă.

2.Mănăstirea Snagov

Amplasată pe o insulă în mijlocul lacului, Mănăstirea Snagov este una dintre ctitoriile târzii ale voievodului Mircea ce Bătrân, fiind atestată documentar pentru prima oară în anul 1408. Însă, tradiția locală și săpăturile arheologice au arătat că prima așezare monahală datează din secolul al XI-lea, unele referințe istorice la acest lăcaș de cult existând și în și în timpul lui Radu I dar și a lui Dan I. De altfel, după cum arată un document emis în 1428, în timpul lui Dan al II-lea, satele din regiunea Snagovului s-au dezvoltat în jurul așezării mănăstirești pe parcursul secolelor anterioare.

Lăcașul de cult are trei hramuri: Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Sf. Voievod Neagoe Basarab (26 septembrie) și Sfântul Ierarh Antim Ivireanul (27 septembrie) și este construit din cărămidă, în stil bizantin, având ca sursă de inspirație mănăstirile de la Muntele Athos.
Biserica a suferit numeroase transformări pe parcursul secolelor, ultima oară fiind refăcută din temelii în 1517-1521 de către domnitorul Neagoe Basarab. Pictura interioară a fost realizată în două etape, prima oară în 1563 de către Dobromir cel Tânăr, pictură care astăzi se păstrează în pronaos, și ulterior în 1815 de către Gheorghe Zugravul.
După 1643, odată cu instalarea unei tiparnițe de către domnitorul Matei Basarab, dar mai ales în perioada în care Antim Ivireanu a fost egumen (1694-1705), Mănăstirea Snagov s-a afirmat ca un important centru panortodox, aici fiind redactate cărți bisericești în limbile română, greacă, arabă, slavonă și gruzină, printre care merită amintită și „Orânduiala slujbei lui Constantin și Elena”, prima carte în limba română cu litere latinești.

Personalitatea emblematică a Snagovului nu este însă nici Mircea cel Bătrân, nici Neagoe Basarab (ctitorul actualei biserici), nici Antim Ivireanu, ci Vlad Țepeș despre care se presupune că ar fi înmormântat chiar în interiorul lăcașului de cult, în fața altarului.
Referințele istorice, arată că domnitorul Vlad Țepeș a construit pe insulă cea dintâi biserică de zid, chilii pentru monahi, clopotnița şi trapeza, fiind ctitorul bisericii ce a fost distrusă de un puternic cutremur în jurul anului 1500. De asemenea, în 1456, renumitul voievod, a dispus construirea unui pod care să lege mănăstirea de uscat, a unui zid de apărare, a unei închisori pentru trădători şi tâlhari şi a unui tunel de refugiu pe sub apă, tunel despre care se consideră că ar exista și astăzi.
Potrivit legendelor, după ce a fost asasinat în decembrie 1476 pe fondul conflictului cu neamul Dăneștilor pentru obținerea tronului Valahiei, trupul lui Vlad Țepeș ar fi fost ascuns și ulterior înmormântat creștinește de către călugării Mănăstirii Snagov. Tradiția locală, conform căreia mormântul din fața ușilor împărătești ar fi al lui Vlad Țepeș, a fost preluată și popularizată de către Alexandru Odobescu și Nicolae Iorga în perioada interbelică, fiind astăzi cea mai faimoasă poveste despre Snagov.

Sursa foto: www.historia.ro

În realitate însă, există destul de puține dovezi arheologice și istorice care să demonstreze veridicitatea acestei ipoteze. Cercetările derulate în ultimul secol au arătat că sub lespedea din fața altarului se află oseminte datând din perioada neolitică și nu rămășițele domnitorului muntean. Totuși, trebuie spus că incinta Mănăstirii Snagov a fost folosită preț de câteva secole ca necropolă domnească, fiind păstrate încă pietrele de mormânt ale unor dregători decapitați pentru trădare sau forțați să se călugărească, precum: Stoica Logofătul, Pârvu Vornicu, Ioan Călugărul, Dragomir Postelnicu sau Constantin Cantacuzino mort în 1662. De altfel, la săpăturile din 1933 în interiorul bisericii a fost găsit un sicriu cu oseminte și obiecte ce ar fi putut aparține unui domnitor. Din păcate, aceste artefacte au dispărut înainte de a fi realizată o riguroasă reanalizare. Astfel, se menține enigma locului în care Vlad Țepeș își doarme somnul de veci, mai ales că există cercetători, precum medievistul Constantin Rezachevici care susțin că adevăratul mormânt al domnitorului s-ar afla la Comana (o altă ctitorie a acestuia).

În secolul al XIX-lea, mănăstirea s-a degradat treptat, obștea monahală a fost mutată la Țigănești, iar în 1883 au fost demolate vechile ziduri de incintă. După începutul secolului al XX-lea s-a început restaurarea lăcașului de cult, astăzi putând fi văzute Biserica clădită de Neagoe Basarab, turnul clopotniță și o fântână.

3.Palatul Snagov

Un alt obiectiv interesant al Snagovului este fostul Palat Regal și Prezidențial. Construit de Prințul Nicolae în anii 1930, după planurile renumitei arhitecte Henriette Delavrancea Gibory (fiica scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea), palatul a servit inițial drept reședință de vacanță și casă de oaspeți pentru familia regală. După revenirea lui Carol al II-lea în țară și instaurarea dictaturii carliste, Prințul Nicolae a fost dezmoștenit și exilat, iar palatul a fost ocupat ulterior de Ion Antonescu și Gheorghe Gheorghiu Dej.
În anii 70 ai secolului trecut, palatul a fost extins la cererea lui Nicolae Ceaușescu, deoarece acesta dorea să organizeze aici întâlniri cu consiliul de miniștrii. Proiectul de modificare a imobilului a fost realizat de profesorul Nicolae Vlădescu, din clădirea originală fiind păstrate doar intrarea, holul și scara care leagă parterul de etaj.
Palatul este situat la marginea lacului Snagov, la doar câțiva kilometri de mănăstire și este în prezent utilizat ca un centru de evenimente cu circuit închis, aici fiind organizată printre altele și nunta Elenei Băsescu în 2012. Pentru cei care doresc să viziteze acest monument trebuie spus că accesul se face numai după obținerea unei aprobări de la Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS) sau ca invitat.

Sursă foto: http://www.palatulsnagovoficial.ro

4. Cum se ajunge la Snagov și ce alte obiective mai pot fi vizitate
Alături de cele 3 obiective deja menționate, dacă ajungeți la Snagov puteți vizita și Biserica Sfântul Nicolae din Ghermănești, monument istoric ce datează din anul 1790. În ce privește locurile de cazare și restaurantele din zonă, merită menționate Hanul Tâncăbești, Restaurantul „El Capitain” care oferă o un meniu bogat dar mai ales o superbă priveliște asupra lacului, dar și Complexul Turistic Astoria ce a fost reamenajat în ultimii ani și care propune turiștilor diverse activități: de la înot, la tenis.
Accesul în zona Snagov se poate face fie urmând DN1 până în dreptul localităților Vlădiceasca sau Lupăria de unde se merge în direcția Snagov sau Siliștea Snagovului; fie pe autostrada București – Ploiești până la ieșirea spre Ghermănești/Snagov, de unde se merge pe DJ184/101B.
Din păcate pentru iubitorii mersului pe bicicletă un traseu București – Snagov este nu doar dificil ci și foarte riscant. Chiar dacă Pădurea Snagov și localitățile învecinate permit un acces facil bicicliștilor, primii 30 de km ar trebui parcurși pe DN1 în condițiile unui trafic aglomerat, motiv pentru care nu recomandăm Snagovul ca o destinație de weekend pe două roți.