România este sub impulsul noilor schimbari politice generate de alegerile de la sfârşitul anului trecut. Printre primele lucruri care au reieşit din aceste alegeri este faptul că avem mai mulţi aleşi în Parlament – mai multe guri hulpave de hranit. Din fotoliu de prim ministru Victor Ponta declară sus şi tare că toţi noii miniştri, apăruţi peste noapte ca să împace toate caprele, verzele şi lupţii din coaliţia de guvernare, îşi vor micşora cabinetele.
Totuşi dezbaterea cea mai mare este cu cei peste 100 de noi parlamentari aleşi în cel mai înalt for al ţării. Ei îşi doresc avantajele pe care le-au avut şi ceilalţi: case, maşini, chirii plătite, telefoane, personal etc etc. Când a venit vorba de păstrarea sau chiar reducerea cheltuielilor au început să ţipe ca din gură de şarpe: că ei nu sunt menajere, că nu vor să conducă Loganuri etc…
Dar aşa cum spuneam şi cu alte ocazii ceea ce doare în România nu ţipă sau nu mai poate să ţine! Oricum nimeni nu aude. Patrimoniu şi istoria naţională nu contează pentru nimeni. De ani de zile s-a învestit puţin şi prost. Se pot număra pe degete obiectivele de patrimoniu care au fost restaurate sau sunt gata pentru a fi vizitate de turiştii români şi străini. În rest în toată ţara bântuie un sinistru vânt de indiferenţă, indolenţă şi răutate. Istoria noastră se surpă. Potenţialul turistic care decurge de aici dispare pe zi ce trece.
Articolele care se scriu despre casele, palatele, siturile din România indică o jale fără precedent. Dărâmate, disturse, vânate pentru pământul de dedesubt, multe piese ale istorie noastre, dar şi a istoriei europene mai au foarte puţine zile de trăit. După ce au înfruntat potrivniciile vremii, azi aceste mărturii tăcute care nu aduc voturi sunt la mâna celor care vor maşini scumpe, prostituate şi alte facilităţi de la ciuntitul buget românesc.
Îmi spunea cineva zilele trecute, când un parlamentar, destul de plinut, se văita că dacă va sta în chirie va ajunge să îşi facă singur menajul, că unul din motivele pentru care aceşti domni nu vor sa plece de la hotel nu constă neapărat în facilităţile de trei sau patru stele, ci în favorurile sexuale care într-un astfel de stabiliment nu ar trezi nicio suspiciune. Ia gândiţi-vă cum ar fi ca vecinii unui parlamentar mutat la bloc in Drumul Taberei să îl vadă pe ales cum azi intră cu una mâine cu alta?
În tot acest timp potenţialul turistic scade, se diminuează cu fiecare legislatură în parte şi cu fiecare fund gras ce postulează \”După mine potopul\”. În alţi 20 de ani probabil între o treime şi un sfert din ceea ce mai este acum în picioare vor intra pe listele monumentelor istorice la categoria ruine. Sunând la Direcţiile de Cultură de atunci, vom primi răspunsuri de genul… dacă măcar în urmă cu 10 ani s-ar fi făcut ceva, probabil azi am fi avut ce să restaurăm. La ce bun să mai bagi bani în nişte fundaţii!