Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), un simbol al identităţii române, reuneşte cele mai importante obiecte cu valoare istorică şi de patrimoniu de pe teritoriul României din timpui preistorice, până în epoca contemporană. Istoria MNIR se compune din evoluţia sa instituţională, etapele acumulării de patrimoniu, dar şi din trecutul clădirii (fost Palat al Poşteelor) în care funcţionează astăzi muzeul.

În 1892 a fost promulgată legea pentru construirea Palatului Poştelor, ce se dorea a fi un edificiu maiestuos, simbol arhitectonic al oraşului. În acest sens, arhitectul Alexandru Săvulescu, însărcinat cu elaborarea planului clădirii, face o serie de vizite de cercetare în Paris, Viena, Torino, Milano, Veneția, Budapesta, Zurich şi Geneva. Construcţia urma să fie ridicată pe un teren care aparţinuse marelui agă Constantin Bălăceanu, unde domnitorul Constantin Brâncoveanu a construit un han ce îi purta numele, Hanul Constantin Vodă. În urma marelui incendiului din 1847, hanul a fost distrus, astfel că a trebuit demolat.

Lucrările de construcţie au început în 1894, când, în cadrului unei ceremonii la care au participat înalţii oficiali români, regele Carol I al României a pus piatra de temelie a Palatului Poştelor. Inspirat de clădirea poştei din Geneva, construit în stil neoclasic, Palatul Poştelor este inaugurat în anul 1900 şi va funcţiona astfel până în 1970. Faţada clădirii are trepte pe toată lungimea ei, iar la capătul acestora se află un portic susţinut de zece coloane în stil doric.

Pe de altă parte Muzeul Naţional de Istorie Naturală şi Antichităţi, cel a oferit o bază consistentă a patrimoniului MNIR în momentul înfiinţarii a fost înfiinţat în cadrul Colegiului Sfântul Sava, în 1834, când vornicul Mihail Ghica a donat o impresionantă colecţie personală de antichităţi din domeniul ştiinţelor naturii şi istoriei. În 1864, muzeul îşi măreşte colecţia de obiecte istorice prin donaţia făcută de generalul Nicolae Mavros, iar în acelaşi an domnitorul Alexandru Ioan Cuza emite un decret pentru constituirea Muzeului de Antichităţi şi Muzeului de Ştiinţele Naturii. Importanţi oameni de cultură au contribuit la dezvoltarea colecţiilor sau la organizarea acestora, printre care se numără Scarlat Wallenstein, Cezar Bolliac, Dimitrie Papazoglu, Alexandru Odobescu, Petrache Poenaru, Grigore Bengescu, Alexandru Pelimon. De la acest Muzeu Naţional de Istorie Naturală şi Antichităţi îşi revendică originea şi Muzeul de Antichităţi care ar trebui să funcţioneze în Casa Macca, alături de Institutul Vasile Pârvan.

În 1969, Consiliul de Miniştri hotărăşte renovarea şi amenajarea Palatului Poştei, pentru a fi transformat în sediul Muzeului de Istorie al României. Un an mai târziu, este luată o hotărâre prin care se înfiinţează Muzeul de Istorie al Romaniei, inaugurat în 1972. Astăzi, muzeul cuprinde numeroase obiecte de arheologie, istorie, numismatică, filatelie şi cărţi vechi, însumând 678.579 de obiecte, iar colecţiie sale se îmbogăţesc permanent cu donaţii, achiziţii sau noi descoperiri.

Pentru alte informaţii despre Muzeul Naţional de Istorie al României şi despre expoziţiile sale accesaţi website-ul: www.mnir.ro