Când mergem la Sibiu suntem îndemnați să vizităm casa, devenită muzeu, a unui fost guvernator al Transilvaniei – Baronul Samuel von Brukenthal. După nume acest personaj istoric nu este român, însă sunt numeroare lucruri pe care ar trebui să le cunoaștem despre acest personaj.

El a fost una dintre cele mai importante personalităţi iluministe ale Transilvaniei. Moştenirea sa culturală pentru acest teritoriu este deosebită. Brukenthal era şi un cunoscut mason, iar succesul său s-a datorat şi relaţiei pe care a avut-o cu una dintre cele mai importante femei ale Europei.

Baronul Samuel von Brukenthal este şi astăzi un personaj controversat, dincolo de propaganda de orice fel, Este unul dintre cele mai emblematice personaje ale Transilvaniei, un iluminist şi un colecţionar renumit prin erudiţie şi avere. 

Muzeul Brukenthal din Sibiu

Cea mai importantă moştenire a sa este palatul Brukenthal, o impresionantă capodoperă arhitectonică pe care încă din timpul vieţii sale a transformat-o în muzeu deschis publicului. A fost unul dintre primele muzee din Europa şi cel mai mare din sud-estul Europei. 

În plus, baronul von Brukenthal a lăsat şi alte opere arhitectonice, numeroase colecţii şi o deschidere către educaţia specific iluministă, laică şi ştiinţifică. Povestea baronului Brunkenthal este legată şi de relaţia pe care a avut-o cu două femei importante, prima fiind soţia sa, fiica primarului din Sibiu, iar cea de-a doua – chiar împărăteasa Imperiului Habsburgic. 

Fiul juristului Brekner de la Nocrich 

Samuel von Brukenthal s-a născut cu numele de Samuel Brekner. Acesta a văzut lumina zilei pe 26 iulie 1721, în comunitatea săsească din Nocrich, localitate aflată astăzi în judeţul Sibiu. Provenea dintr-o dinastie de jurişti. Tatăl său era juristul sas Michael Brekner, iar mama, Susanna Brekner, provenea din familia de nobili transilvăneni Conrad von Heudendorff. 

La nici trei ani de la naşterea lui Samuel, juristul Michael Brekner a fost înnobilat şi a schimbat numele familiei, conform canoanelor nobiliare, în „von Brukenthal“. Tânărul Samuel a ales să urmeze drumul tatălui şi al bunicului. Mai precis, s-a dus să se facă la rândul său jurist. După gimnaziu este angajat la numai 20 de ani la Cancelaria din Sibiu, dovedind reale calităţi şi aptitudini intelectuale. Tocmai de aceea, Samuel von Brukenthal ajunge student la marile Universităţi germane din Halle şi Jena. Aici s-a dovedit un student eminent, polivalent, reuşind să studieze filosofie, drept, şi administraţie. După terminarea studiilor universitare este numit cancelar provincial la Viena, apoi se întoarce în Transilvania. În ţinuturile natale, el căuta să-şi facă o carieră în administraţie şi practic să urce scara ierarhică.  

O căsătorie din interes şi o avere formidabilă 

În devenirea tânărului Samuel vin Brukenthal erau însă câteva piedici. Acasă, la Nocrich îl aştepta plafonarea, mai ales că urmaşul direct al tatălui era fratele său mai mare. La Sibiu nu avea foarte mari şanse fiindcă nu avea titlul de cetăţean. 
”În Nocrich, localitatea natală, Brukenthal nu avea nicio posibilitate de avansare ca jurist, deoarece aici fratele său mai mare, Michael, îi urmase tatălui lor. Fratele mai tânăr era deci obligat să-şi caute rostul în altă parte. Pentru o carieră de succes în Sibiu, pe atunci centrul politic al Transilvaniei, îi lipsea dreptul de cetăţean al oraşului, pe care nu-l putea obţine decât având o gospodărie proprie. Brukenthal nu avea deci nici permisiune de şedere, nici drept de muncă”, scria Lisa Fischer în lucrarea sa ”Edenul de dincolo de codri-Samuel von Brukenthal – politician, colecţionar, francmason de Sibiu”.

Însă, tânărul sas avea mult farmec, era inteligent, arătos şi foarte educat. În plus, şi foarte ambiţios. În acest context o legătură matrimonială în Sibiu i-ar fi garantat şi cetăţenia, dar şi un drum deschis către o carieră administrativă de succes. 

”Era înalt, îşi purta părul castaniu şi fără perucă, avea ochii negri, sprâncenele groase, un nas mare acvilin şi buza inferioară proeminentă care, prin pornirea permanentă spre râs, îi îmblânzea trăsăturile”, se arată tot în lucrarea Lisei Fischer. 

Iar oportunităţile nu s-au lăsat mult aşteptate. Brukenthal se gândea şi la fiica comitelului de Baussern, o tânără deosebit de frumoasă şi deşteaptă. Totodată, tânărul jurist din Nocrich îşi aruncase ochii şi asupra Sophiei Katharina von Klocknern, fiica primarului din Sibiu, o tânără deosebită de rafinată şi educată. Având în vedere că fiica comitelui de Baussern avea o reputaţie îndoielnică, Samuel von Brukenthal se decide să o curteze şi să se căsătorească cu Katharina, fiica primarului din Sibiu. Gurile rele spun că alegerea se datora şi averii impresionante pe care o deţinea primarul şi a relaţiilor pe care şi le făcea von Brukenthal, odată cu această căsătorie.  

Samuel von Brukenthal s-a căsătorit cu Katharina în anul 1745. În urma căsătoriei a primit o casă chiar în centrul Sibiului, titlul de cetăţean şi o avere impresionantă. Era vorba despre 30.000 de guldeni plus numeroase proprietăţi. 

„Datorită zestrei soţiei sale, Brukenthal devenea nu numai un om bogat. Ca proaspăt cetăţean al Sibiului, cu drept de şedere şi de muncă, avea deschisă calea spre o carieră profesională şi politică. Prin casa socrului său, primar al Sibiului, se perindau toţi mai-marii ţării. Tânărului şi ambiţiosului ginere i se oferea astfel posibilitatea de a-şi face cu uşurinţă relaţii noi şi, în acelaşi timp, de a evolua în plan intelectual. Valoarea acestui capital simbolic era de nepreţuit. Pentru absolventul de universitate, căsătoria putea fi considerată categoric o partidă bună în măsura în care, în plan economic, îi asigura premisele pentru o carieră ulterioară”, preciza Lisa Fischer în lucrarea deja menţionată.  

Prietenul împărătesei şi apogeul unei cariere administrative 

Cu toate acestea, Brukenthal a început modest la Sibiu. Iniţial a fost grefier secund. Apoi a avansat ca grefier principal şi vicenotar. În anul 1753 apare însă o oportunitate unică pentru Samuel von Brukenthal. Este delegat să plece la Viena pentru a reprezenta interesele naţiunii săseşti. În capitala Imperiului Habsburgic avea să o cunoască pe împărăteasa Maria Tereza. Marea împărătească avea să-l aprecieze pe Brukenthal, care a devenit protejatul său. Juristul din Sibiu ajunge la scurt timp cancelar provincial.

În anul 1777 îi este oferită însă demnitatea supremă pentru un transilvănean. Mai precis, este numit guvernator al Transilvaniei. Era primul sas care ajungea să aibă această demnitate. Samuel von Brukenthal va îndeplini această funcţie până în 1787. Pe lângă zestre, această demnitate l-a transformat pe Samuel von Brukenthal într-unul dintre cei mai bogaţi oameni din Transilvania. Câştiga aproximativ 24.000 de guldeni, anual. Totodată a fost ridicat şi la rangul de baron.  

Membru al lojei masonice 

Samuel von Brukenthal a fost unul dintre cei mai cunoscuţi masoni din Transilvania. Acesta a fost inclus într-o lojă masonică la numai 22 de ani. În anul 1743 devine membru al lojei francmasonice ” Aux Trois Canons”. După desfinţarea acestei loji masonice, Brukenthal va întemeia el însuşi o organizaţie de acest fel. Mai precis, cu susţinerea lojei ”La cele trei globuri” codusă de Frederic al II-lea, von Brukenthal întemeiază loja ”Aux Trois Clefs d Or”. Loja întemeiată de Brukenthal şi pe care a condus-o personal până în 1744  a ajuns foarte cunoscută, ajungând să aibă peste 40 de membri.  

Un iluminist şi un colecţionar împătimit 

Samuel von Brukenthal avea o educaţie aleasă. Avea o deschidere extraordinară către cunoaştere datorită călătoriilor şi contactelor sale. Era pasionat de lectură şi artă, fiind un fervent adept al iluminismului. Tocmai de aceea a început să cheltuie sume importante pe colecţionarea obiectelor de artă. Încă din perioada în care era cancelar provincial la Viena începe să cumpere diferite lucrări mai vechi dar şi noi, de la artiştii contemporani. În anul 1743 este cunoscut deja ca unul dintre cei mai mari colecţionari din aceea parte a Transilvaniei. Avea o bibliotecă impresionantă, fiind un adept al ştiinţelor şi al educaţiei, şi o colecţie numismatică valoroasă. La acestea se adăugau numeroase picturi, sculpturi, stampe. 

În anul 1779 a inaugurat palatul său din centrul Sibiului, o creaţie arhitectonică deosebită în stilul barocului târziu, după modelul celor din Viena epocii sale. Aici baronul Brukenthal îşi amplasase faimoasele colecţii. Totodată în palatul său erau găzduite serate artistice deosebite, devenind un adevărat centru cultural transilvănean. În anul 1790, colecţiile sale au fost deschise publicului, palatul său devenind unul dintre primele muzee din Europa. Samuel von Brukenthal nu era văzut cu ochi buni de Iosif al II-lea, iar după moartea mamei sale în 1870 nu se mai putea aştepta la privilegii, la curtea imperială. În anul 1787, împăratul Iosif al II-lea îl înlocuieşte din funcţia de guvernator. 

Samuel von Brukenthal a murit în anul 1803. Avea 82 de ani şi a lăsat prin testament palatul său din Sibiu ca muzeu public.  

Brukenthal şi răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan 

Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan a avut loc în anul 1784, în timp ce guvernator al Transilvaniei era Samuel Brukenthal. Răscoala a fost atât de puternică încât a fost nevoie de intervenţia imperialilor. Brukenthal nu a fost implicat în prinderea, anchetarea şi execuţia capilor răscoalei. 
Împăratul Iosif al II-lea nu avea o simpatie pentru Brukenthal, protejatul mamei sale. Având în vedere situaţia gravă din Transilvania, l-a trimis să rezolve situaţia pe Anton von Jankovich, un comisar aflat în serviciul direct al împăratului şi care nu dădea socoteală pentru acţiunile sale guvernatorului Transilvaniei. 

Tot trimişii direcţi ai împăratului Iosif al II-lea au negociat şi răsplata oferită moţilor care l-au trădat şi l-au prins pe Horia. Iosif al II-lea a oferit câte 600 de galbeni celor şapte moţi care l-au prins pe Horia şi Cloşca şi eliberarea din iobăgie. Protopopul Adamovici, implicat de asemenea în prinderea lui Horia, a primit o medalie de aur. Cu alte cuvinte, capiii răscoalei au fost prinşi în primul rând prin complicitatea moţilor care l-au trădat pe Horia.