Vă că mi-am făcut un obicei din a pune câte o piesă pe blog, care spune mai mult sau mai puţin despre ce simt… Căutând prin melodiile ce m-au făcut să cresc, spiritual vorbind, am găsit una pe care o ascultam cândva pe la 20 de ani, când începusem să înţeleg câteva lucruri despre a iubi…

Acum zâmbesc când imaginile, care îmi înfierbântau atunci mintea şi sufletului, revin acum în faţa ochilor. Singur lucru pe care mi-l spune acum această melodie este faptul că pe undeva am pierdut mult din inocenţa şi naivitatea îndrăgostitului adolescent ce am fost cândva.

Şi îmi pare rău pe undeva că-i văduvesc pe cei care mă cunosc acum de prezenţa candidă idealistul şi nebunul credul care aducea ploaia doar cu un gând. Dar asta e … am crescut.

Şi cum v-am obişnuit o sa va dau şi un copy/paste la versuri…

Ai venit.. De ce?
Ai uitat ceva sau poate
Vrei sa-mi spui pentru ce
Ai sa lasi in urma toate
Cate-au fost intre noi
Sa-ncerci sa mai gasesti vreun rost,
Vreun motiv sa amani ce e
De acum definitiv.
Ia un loc, il mai ai
Pan’ la miezul noptii este
Timp destul sa mai stai
Poate vrei sa trecem peste
Inhibari si tristeti cu iz de gari
Sau poate-acum vrei sa uiti
Ce putin mai este pana pleci la drum…

Refren:
Mai ramai putin, te rog
Este cea din urma seara
Efemera ca un nor
Vraja n-o lasa sa piara
Lasa-ti parul sa-l alint
Sa-mi insire-n mana salbe
Zbor de vise ce nu mint
In plutiri de aripi albe.
Mai lasa-mi-te-o zi…

Te mai vreau si azi,
Ca o ploaie de lumina,
Peste trup sa-mi cazi
Si-ntr-o liniste deplina
Sa colind ceru-n ochii tai
Si stropi de stea ce vin
Sa-i prind, cand vei fi departe
Dorul sa-mi alin.
Sa nu spui nimic
Nu-i nevoie de cuvinte.
Mai adormi un pic
Sa-mi ramai asa in minte.
S-a facut prea tarziu ca sa mai pleci
Si trenul tau a trecut
Neimplinit ramana
Astazï rostul sau.

P.S. Nu vă speriaţi că aş fi deprimat…Nu îmi mai permit. Ceva sau cineva nu ma va mai lăsa niciodată să mă joc de-a depresivul. Duc dorul lunilor în care puteam să mă afund în agonia depresiilor inutile născute din ideile coborâte pe înserat.