Un nou studiu a reaprins dezbaterile academice privind originile celei mai vechi hărți stelare cunoscute din lume, aducând în prim-plan un manuscris chinezesc antic – Manualul Stelar al Maestrului Shi (石氏星经). Utilizând o tehnică avansată de inteligență artificială, cercetătorii de la Observatoarele Astronomice Naționale ale Chinei au datat manuscrisul în jurul anului 355 î.Hr., cu peste două secole mai devreme decât se credea anterior. Astfel, acesta ar deveni cel mai vechi catalog stelar descoperit până acum.
Deși cunoscută mai larg, harta de la Dunhuang – un document diferit, din perioada dinastiei Tang (618–907 d.Hr.) – este adesea confundată cu harta studiată în această cercetare recentă. Spre deosebire de aceasta, Manualul Maestrului Shi pare să fi fost redactat cu mult înainte.
Studiul, aflat în prezent în curs de evaluare în revista Research in Astronomy and Astrophysics, a folosit Transformata Generalizată Hough – o metodă sofisticată de viziune computerizată – aplicată pe imagini digitale ale manuscrisului. Această tehnică, des utilizată în procesarea imaginilor, a permis compararea pozițiilor stelare din catalog cu coordonatele astronomice moderne, corectând distorsiunile cauzate de precesia axei Pământului și de inexactitățile înregistrărilor antice.
O lucrare atribuită astronomului Shi Shen
Manualul Maestrului Shi, care ar putea data încă din perioada astronomului Shi Shen, figură marcantă a Epocii Statelor Combatante, a ridicat de-a lungul timpului numeroase întrebări în rândul istoricilor, în special din cauza discrepanțelor în pozițiile stelare – diferențe ce păreau să acopere secole întregi. Cercetarea actuală propune însă o interpretare diferită: aceste inconsecvențe nu sunt erori de observație, ci actualizări periodice intenționate.
Potrivit autorilor studiului, catalogul a fost creat inițial în secolul IV î.Hr., iar o revizuire amplă a fost efectuată în jurul anului 125 d.Hr. – posibil în perioada în care Zhang Heng, renumitul astronom și inventator din dinastia Han de Est, deținea funcția de Mare Astrolog (Taishi Ling).
Zhang Heng, cunoscut pentru perfecționarea sferei armilare, a supervizat observații astronomice sistematice și ar fi putut încorpora noi date în versiunea actualizată a catalogului. Astfel, manuscrisul este o lucrare stratificată, combinând date din două epoci: secolul IV î.Hr. și secolul II d.Hr. Această structură explică diversitatea temporală a pozițiilor stelare consemnate.
O provocare la adresa tradiției occidentale
Descoperirea a stârnit reacții diverse în rândul comunității științifice, dar importanța sa este, în general, recunoscută. Textul chinezesc este anterior celebrului Catalog al lui Hiparh (cca. 130 î.Hr.), considerat multă vreme cel mai vechi registru stelar structurat al lumii occidentale (foto de mai sus).
Deși sursele babiloniene, datate chiar din secolul VIII î.Hr., conțin descrieri ale pozițiilor stelare, acestea nu prezintă reprezentări grafice sau organizări sistematice similare Manualului Maestrului Shi, care include peste 120 de constelații și o reprezentare coerentă a cerului nocturn.
Mai mult decât știință: o recunoaștere culturală
Dincolo de implicațiile sale științifice, această descoperire are și o profundă semnificație culturală. Timp de decenii, contribuțiile Chinei antice la astronomie au fost minimizate în cadrul narativelor occidentale. Aceste noi rezultate vin să confirme rolul fundamental al Chinei în explorarea timpurie a cosmosului.
Chiar dacă disputele privind datarea exactă continuă, Manualul Maestrului Shi rămâne o dovadă impresionantă a realizărilor științifice chineze. Dacă se confirmă, acest catalog stelar nu doar că precede lucrările grecești și babiloniene în timp, dar le depășește și prin complexitate și formă.
