Între Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, munții Atlas și Sahara, Marocul oferă o simfonie de peisaje luminoase și contrastante, medinele din Marrakech și Fez de o mie de ani, celebra moschee din Casa, aerul occidental din Tanger și paleta de culoare albastră a Chefchaouenului , unde oceanul se întâlnește cu continentul, iar deșertul se întâlnește cu muntele, o mare aventură în civilizații izolate într-un cadru natural ce îți va rămâne mult timp impregnant pe retine.
O țară modernă, tolerantă și deschisă, Marocul beneficiază de o rețea solidă de infrastructură (trenuri, drumuri, autostrăzi și aeroporturi) pentru accesul facil la multe bijuterii găzduite de această împărăție de o mie de ani, în nordul mamei Africi.
Un oraș al contrastelor, al buticurilor, al melanjului dintre orient și occident, o buclă a trecutului în prezent, unde te simți ca într-o adevărată babilonie cu dresori de șerpi, vânzători ambulanți unde târguiala e lucru de căpătâi, înconjurat cu medine(*piețe mari cu o amplă varietate) cu felurite mărfuri, cu cetăți vechi și misterioase prăfuite de timp, Marocul este o bucățică de rai, care te mistuie ori de câte ori l-ai revedea.
Marocul este o bucățică de rai, care te mistuie ori de câte ori l-ai revedea
În spatele spațiilor occidentalizate cu clădiri colorate, dichisite cu modele florale, grădini luxuriante cu iz franțuzesc, găsești sunetul unei vieți simple, fără pretenții de lux din partea oamenilor. În drum spre Sahara am găsit Merzouga, un sat în care oamenii trăiesc din ceea ce fabrică și care își procură hrana și apa parcurgând kilometrii pe zi, dar care te așteaptă cu o cană de ceai, în casele lor mici, unde chipurile lor ridate nu uită niciodată să îți zâmbească. Sărăcia e sărăcie, și bogăția e ceva ce nu vezi în Europa. E atâta minune și durere în acelasi timp.
Îmi amintesc că acum câțiva ani am citit Maitreyi, și îi țin minte bucățică cu bucățică durerile și minunățiile lui Eliade ca european în Asia. Am fost un european în Africa și am simțit uimitoarea izbitură. Marocul e o țară a contrastelor, a sărăciei, a austeritătii, a primitivismului, dar si un loc al umanitității și al bucuriei de a trăi, al tumultului interior și al oamenilor de o generozitate și bunătate nemărginită.
Autor: Ina Maria Stoica
