Atunci când a fost descoperit de către britanici, la începutul secolului al XIX-lea, templul indian Kandariya Mahadeva i-a șocat pe occidentali. Cei mai puritanii au cerut distrugerea imediată a statuilor erotice ce împodobeau templul, considerând că este inacceptabil ca oamenii să privească asemenea detalii carnale. Alți oameni mai permisivi susțineau că este suficient ca acestea să fie ascunse cumva privirii. Totuși interesele economice i-au determitat pe toți acești contestatari să se rezume la afirmații ce arăta barbaria locuitorilor și să nu se atingă de temple care în acest fel s-au prezervat în mod exemplar.

Știința sexului

Despre India se poate afirma, fără exagerare, că este țara care a dezvoltat știința educației sexuale. Încă din Antichitate, cărturarii indieni au privit actul sexual ca pe o știință, aflată în strânsă legătură cu religia.

Dacă în cele mai multe religii din istorie, sexul era privit ca un subiect tabu, nu astfel se întâmplă și în India. Aici a fost văzut ca un lucru plăcut zeilor și ca o celebrare a creației umanității de către aceleași zeități. Această filosofie este cuprinsă și într-un text religios în esența, dar care a devenit un veritabil manual de educație sexuală general acceptat și în ziua de azi, Kama Sutra (Știința iubirii).

Textele filozofului Vatsyayana – autorul Kama Sutrei – nu erau singulare în India secolului VI când au apărut. Ele au devenint celebre în lume după ce au fost transcrise în chineză și aduse, pe Drumul Mătăsii, până în Europa și nordul Africii. De altfel, mențiuni asupra sexualității se regăsesc în scrierile indiene încă din perioada 1700 – 1400 î.Hr, în renumitele Vede, Mahabharata și Ramayana, cu mult înainte de apariția Kama Sutrei.

Templu Kandariya Mahadeva este considerat un exemplu al artei arhitectonice din India medievală, acesta fiind ridicat în jurul anilor 1025 – 1050 din poruncă regelui Vidyadhara, rege din dinastia Chandella.  De fapt, Kandariya este cel mai mare dintre cele 85 de temple care alcătuiau complexul Khajuraho (capitala a regatului în timpul dinastiei Chandella), temple din care astăzi se mai păstrează doar 20. Recunoscuți pentru apetența lor pentru artă și pentru numărul uriaș de temple ridicate în cei 500 de ani în care au influențat destinele Indiei, monarhii din dinastia Chandella s-au întrecut în a lăsa posterității unele dintre cele mai frumoase construcții realizate vreodată.

Este și cazul templului Kandariya Mahadeva (kandara înseamnă “peștera”, în timp ce Mahadeva este o altă denumire a zeului Shiva), construcție remarcabilă, săpată într-un bloc uriaș de piatră, dedicată zeului Shiva și soției sale Parvati.

Arta sexului tantric

Templul, care se ridica până la 31 de metri și este împodobit cu 84 de coloane. Pe acestea apăr nu mai puțin de 646 de statui, alături de care se pot număra încă 226 de reprezentări ale zeilor, care se regăsesc în interiorul templului, precum și un uriaș lingam, străvechi simbol falic indian ce sublinia natură infinită a zeului suprem, Shiva. De altfel, el s-a vrut o reprezentare a muntelui sfânt Meru, munte sfânt al aceluiași zeu.

În mod intenționat, cei care au construit templul au făcut în așa fel încât, privit frontal, el să nu ofere privitorului niciuna dintre scenele atât de controversate ce detaliază actul sexual (mithuna). Chiar și astăzi, motivul pentru care templul indian a fost împodobit cu sute de scene erotice reprezintă un mister pentru specialiștii.  Unii dintre ei susțin că statuile simbolizează nunta dintre cei doi zei, Shiva și Parvati, idee argumentată prin numeroasele fresce care îi reprezintă pe cei doi. Localnicii susțin că imaginile simbolizează unirea intimă dintre două simboluri diametral opuse – Shiva ( conștiință și principiul masculinității pe de o parte) și Parvati (energia și principiul feminității ).O altă probabilă explicație este aceea care vede în sculpturile erotice simboluri ale fertilității, abundenței și norocului.

Și totuși, motivul pentru care multe dintre statui înfățișează mai mult de doi parteneri și poziții sexuale inspirate de yoga rămâne și azi un mister. Indiferent care ar fi răspunsul, statuile rămân o celebrare a frumuseții femeii și a dragostei în toate formele ei.