In primii ani de dupa cel De-al Doilea Razboi Mondial, americanii erau foarte interesati de colaborarea dintre Romania comunista si Uniunea Sovietica in ceea ce priveste exploatarea zacamintelor de uraniu din Muntii Apuseni.

Spionii Agentiei Centrale de Informatii a SUA, celebra CIA, urmareau si transmiteau informatii cu privire la aceste tranzactii, temerea americanilor fiind ca uraniul va fi folosit pentru fabricarea de bombe nucleare.

Arhiva desecretizata a CIA ofera informatii interesante despre acest “proiect” romano-sovietic, desfasurat in Muntii Apuseni. Totul se desfasura in cel mai mare secret, muncitorii erau izolati, iar minele erau pazite de soldati sovietici inarmati cu “balalaici”, cum erau numite de localnici, pistoalele mitraliera.

La inceputul anilor 1950, a fost infiintata Societatea romano-sovietica “Sovrom Kvartit” sau “Sovromura” cu scopul de sprijinire a programului nuclear militar sovietic. Acesta avea ca scop sa faca prospectii de uraniu in Apuseni, operatiunile incepand in primii ani de la instalarea regimului stalinist in Romania, comandat de sovietici.

Muncitori paziti de soldati inarmati

“Un mare proiect de exploatare a uraniului in Muntii Apuseni este condus de ingineri si tehnicieni sovietici, asistati de muncitori romani. Minele sunt pazite indeaproape de soldati sovietici inarmati cu “balalaici” (termenul roman pentru pistoalele mitraliera sovietice M41). Muncitorii locuiesc in apropierea satelor, in asezari coordonate de trupe sovietice si sunt tinuti izolati de zonele din imprejurimi. Acest proiect este angajat doar in minerit si extractia uraniului, nefiind alte facilitati locale de procesare si rafinare. Minereul este incarcat in camioane si sigilat si trimis, sub paza armata a sovieticilor, in URSS”, se arata intr-un document desecretizat al Agentiei Centrale de Informatii (CIA), din 27 decembrie 1954.

La inceputul anilor 50, inginerii sovieticii au invadat Apusenii incercand, cu ajutorul unor aparate speciale sa caute uraniu. Rezultatele acelor prospectiuni nu au fost niciodata impartasite cu “partenerii” romani. Cert este ca ulterior au fost deschise cateva galerii miniere de unde s-a exploatat uraniu. Una dintre acestea, cea de la Baita, functioneaza si in prezent.

Peste 17.000 de tone de uraniu-metal trimise in Rusia

“Cand conditiile politice potrivite au fost create in Romania, Uniunea Sovietica, la “cererea” Guvernului Romaniei, a fost de acord, ca un semn al unei prietenii sincere si generoase, sa ofere un ajutor poporului roman, prin crearea intreprinderilor mixte romano-sovietice, Sovromurile. Romania a fost primul stat care a garantat asemenea relatii. Angajamentul legal care statea la baza sovromurilor a fost cel ca fiecare parte sa controleze 50 la suta din companiile create. Insa sovieticii au manipulat capitalul si bunurile de investitii atat de mult incat controlul romansc nu a putut ajunge la 50 de procente”, se mai arata intr-o nota a CIA, din 1949.

Istoricul Florian Banu analizeaza in volumul “Asaltul asupra economiei Romaniei” – de la Solagra la Sovrom (1936-1956), situatia “Sovromurilor” din Romania. Conform acestuia, Romania a livrat, in perioada 1952-1960, o cantitate de 17.288 tone uraniu-metal. Rusii au refuzat construirea in Romania a unei uzine de preparare a minereului, motiv pentru care au transportat intreaga cantitate in Uniunea Sovietica. La nivelul consumului de atunci al energiei din Romania, intreaga cantitate de uraniu produsa si livrata rusilor ar fi insemnat o rezerva de 100 de ani.

Minereul de la Baita se transporta cu masini de mare tonaj la Stei, fostul Dr. Petru Groza, unde era prelucrat in trei mori, intr-o faza primara, apoi se ambala in cisterne speciale si se expedia cu vagoanele, prin Halmeu, in URSS. Doua-trei garnituri de tren plecau zilnic. Rocile care aveau un continut foarte mare de uraniu erau transportate spre Uniunea Sovietica cu avionul, de pe aeroportul special amenajat pe dealul de langa Spitalul de Neuropsihiatrie, din partea estica a orasului Stei.

Pentru activitatile de exploatare au fost intrebuintati zeci de mii de oameni, care munceau in conditii grele la minele din Apuseni. Multi dintre muncitori erau detinuti politici si nu li se asigura nicio masura de protectie atunci cand manevrau materialele radioactive sau cand erau expusi acestora. Galerii miniere de uraniu au existat si la Campeni si Zlatna.

In teorie, din conducerea sovromurilor faceau parte in mod egal reprezentanti ai guvernelor Uniunii Sovieticie si ai Romaniei, arata un alt raport al CIA. Erau alesi presedinti romani ai companiilor, insa rolul lor era doar unul decorativ. Directorii comerciali si generali, cei care detineau puterea in companii, erau rusi. De asemenea, oficialii romani aveau un rol consultative. Prin crearea acestor Sovromuri Uniunea Sovietica si-a asigurat un monopol aproape complet asupra economiei romanesti, informa un raport secret al spionajului american, din 1953.