Într-o ironie istorică demnă de un roman polițist francez, „jaful secolului” de la Muzeul Luvru de luna trecută pare să fi fost anunțat cu mai bine de șase decenii în urmă — într-o carte pentru copii. În 1961, scriitorul Georges Chaulet imagina în volumul Appelez Fantômette un plan detaliat pentru a fura un diamant din Galeria Apollo. Totul era acolo: scara, fereastra spartă, vitrina, fuga.

Peste ani, realitatea pare că a imitat literatura.

„E suficient să agăți o scară”

În povestea lui Chaulet, un personaj explică, cu o simplitate tulburătoare:

„Ascultă-mă bine! E suficient să agăți o scară de perete, ca să ajungi la primul etaj. Spargi fereastra. Mergi zece metri, lovești vitrina cu un ciocan și gata! Ai obiectul. Dacă nimeni nu te oprește, ieși la fel de repede cum ai intrat.”

Era o replică scrisă pentru copii. Astăzi, pare mai degrabă un manual de operațiuni pentru un jaf impecabil.

Literatura, viața și o ironie franceză

Fantômette, eroina lui Chaulet, era o adolescentă curajoasă care lupta împotriva infractorilor, dar povestea ei ascundea și o fascinație pentru misterele muzeelor și pentru Parisul nocturn. Seria avea să inspire generații de tineri cititori francezi.

Nimeni nu bănuia însă că, peste 60 de ani, cineva avea să urmeze planul invers: nu pentru a prinde hoții, ci pentru a-i imita.

Luna trecută, în doar șapte minute, patru hoți deghizați în muncitori, purtând veste reflectorizante galbene, au urcat cu o macara până la balconul Galeriei d’Apollon din Muzeul Luvru — sala în care sunt expuse bijuteriile Coroanei franceze și comorile epocii napoleoniene. Profitând de o breșă absurdă în sistemul de securitate – o singură cameră video, îndreptată în direcția greșită – hoții au tăiat un geam, au spart vitrinele și au dispărut cu opt piese prețioase, evaluate la peste 88 de milioane de euro. Printre bijuteriile furate s-ar fi aflat un colier de diamante comandat de Napoleon și o diademă purtată de Joséphine de Beauharnais, piese de o valoare istorică incomensurabilă.

Directoarea muzeului, Laurence des Cars, a recunoscut în fața Senatului francez că sistemul de supraveghere era „insuficient și depășit”, iar președintele Emmanuel Macron a cerut „măsuri imediate de întărire a securității”. Între timp, francezii privesc cu indignare imaginile cu hoții coborând calm de pe balconul Galeriei Apollon, în timp ce un gardian – martor neputincios – povestește că s-a ascuns lângă o ieșire de urgență pentru a alerta poliția. Bijuteriile rămân dispărute, iar jaful care a umilit cel mai vizitat muzeu al lumii ridică o întrebare amară: cum a fost posibil ca, în inima Parisului, Luvrul să fie jefuit ca într-un roman polițist scris cu șaizeci de ani în urmă?

Camerele de supraveghere au surprins mișcări precise, aproape coregrafiate. Fără panică, fără violență. Totul calculat. Exact ca într-o carte.

Securitatea Luvrului, un paradox francez

În Franța, se glumește că este mai ușor să furi de la Luvru decât de la un magazin Sephora. În timp ce paznicii din parfumerii te urmăresc pas cu pas, cei de la muzeu par să creadă că măreția istoriei oferă protecție de la sine.

Dar Parisul are o lungă tradiție de infracțiuni rafinate, de la furtul Giocondei în 1911 până la jaful de la Cartier din 2008. De această dată, ironia este completă: hoții de azi par să fi avut drept manual o carte pentru copii scrisă într-o epocă în care Luvrul simboliza invulnerabilitatea culturală a Franței.

Când ficțiunea devine profeție

„Jaful secolului” de la Luvru rămâne o lecție despre felul în care ficțiunea poate preceda realitatea. Chaulet nu și-ar fi imaginat, probabil, că descrierea lui ingenioasă va deveni, peste ani, aproape un scenariu polițienesc real.

Iar în timp ce anchetatorii parcurg orele de înregistrări, rămâne întrebarea care bântuie Parisul:
a fost un simplu furt, sau un omagiu adus unei povești vechi de 60 de ani?