Mulţi ţi-o spun puţin o cred (aştia care o cred sunt mereu acolo şi chiar nu simt nevoia să mi-o spună, doar ei îmi fac viaţa mai bună cu fiecare zi), asta ar fi una şi a doua ar fi aceea că nici tu nu o mai crezi uneori.
Toată noaptea m-am vânzolit căutând câteva lucruri chiar frumoase să spun însă cum am deschis computerul şi am intrat pe câteva site-uri am şi dat, repejor şi fără internţie, de un filmuleţ al cuiva născut doar cu câteva zeci de ore mai înainte şi ce să vezi … mi s-a tăiat tot cheful să vă povestesc.
În fine aş putea să mă lansez în judecăţi de valoare la adresa felului în care a decis să îşi prezinte ziua … dar chiar nu mă interesează. Atâta doar că m-a cam prost dispus.
Singurul lucru care e cu adevărat plăcut e vremea de afară. 15 grade cu o ploaie măruntă şi cu un vânticel umed al dracului – îmi aduce aminte de Alaska.
Hmm! şi dacă tot am pomenit de asta îmi aduc aminte de un lucru … de două zile de naştere petrecute acolo … prima oară pe debarcader privind după un pui de focă rătăcit prin Naknek River (care între noi fie vorba e tulbure cu spume!) mâncând gumă şi prostindu-mă cu o ţigară în gură, iar mai apoi la ceva distanţă de vreo 2 ani eram în acelaşi loc cu faţa spre aceaşi râu privindu-l de pe acoperişul fabricii de somon şi inhaland ca un medicament aerul umed şi sărat al Golfului Bay de la Marea Bering.
Atât am să vă spun de ziua mea… deşi am … dar mai bine lasă. Ok! A trecut 27 şi vine 28… pe la ora 13.30. Asta o spun aşa în avans pentru că oricum toată lumea mă chestionează în această privinţă.
Deci la mulţi ani …
