În spatele limbajului cotidian se ascunde uneori o istorie veche de sute de ani. Multe dintre expresiile pe care le folosim astăzi au origini medievale, iar unele își trag sensul din legi, superstiții, ritualuri religioase sau chiar metode de tortură din acea vreme. Departe de a fi simple curiozități lingvistice, aceste zicători reflectă valorile, fricile și practicile unei lumi care, deși ne pare îndepărtată, încă ne influențează.
- „Lumina ochilor” (The apple of one’s eye)
În Anglia medievală timpurie, pupila ochiului era denumită „măr” (din vechiul englez æppel), deoarece se credea că are forma unui măr solid. Deoarece pupila este esențială pentru vedere, ea era considerată prețioasă și demnă de protejat. Astfel, „lumina ochilor” a ajuns să fie o metaforă pentru o persoană sau un lucru foarte iubit. Regele Alfred cel Mare a folosit chiar această expresie. - „O duzină de brutar” (Baker’s dozen)
Această expresie provine dintr-o lege medievală – Assize of Bread and Ale, emisă în 1262. Brutarii vremii erau cunoscuți pentru faptul că vindeau pâini sub greutatea standard, așa că legea a impus reglementări stricte. Ca să nu riște pedepse, brutarii ofereau un al 13-lea produs gratuit la fiecare duzină vândută, de unde și expresia. - „A linguși pe cineva” / „A căuta favoruri” (To curry favour)
Expresia derivă din forma medievală curry favel, care în franceza veche era estriller fauvel, adică „a peria un cal roșcat”. În romanul medieval francez Le Roman de Fauvel, un cal roșcat simboliza ipocrizia și înșelăciunea, iar personajele îl periau pentru a-i câștiga bunăvoința. Ulterior, expresia a evoluat în sensul actual: a căuta favoruri prin lingușire. - „A fi avocatul diavolului” (To play devil’s advocate)
Această expresie vine din latina advocatus diaboli – titlul dat oficialului numit de Biserica Catolică pentru a contesta canonizarea unui sfânt, aducând în discuție toate aspectele negative. Funcția, cunoscută oficial ca Promotor fidei („Promotorul credinței”), a fost instituită de Papa Leon al X-lea în secolul al XVI-lea. - „A arunca mănușa” (To throw down the gauntlet)
Mănușa metalică (gauntlet) făcea parte din armura cavalerilor, protejând antebrațele și mâinile. Pentru a lansa o provocare, un cavaler își arunca mănușa în fața oponentului, invitându-l la duel. - „Prin cârlig sau prin croșetă” (By hook or by crook)
Această expresie este atestată încă din secolul al XIV-lea. O teorie sugerează că se referă la o lege medievală care permitea țăranilor să ia lemn de foc doar din copacii morți, folosind cârligele de cosit (bill-hooks) sau bâtele păstorilor (crooks). - „Strigătul public” (Hue and cry)
Expresia datează din Anglia secolului al XII-lea. Hue provine din franceza veche huer („a striga”). Dacă cineva era martor la o infracțiune, avea obligația legală de a striga și alerta comunitatea, astfel încât infractorul să poată fi urmărit și prins. - „Ouă pentru cuib” (A nest egg)
Prin secolul al XIV-lea, țăranii lăsau un ou într-un cuib pentru a încuraja găinile să mai ouă acolo. Până în secolul al XVII-lea, expresia căpătase sensul de „suma pusă deoparte pentru viitor”. - „Zi cu litere roșii” (A red-letter day)
În secolul al XV-lea, în calendarele bisericești, sărbătorile religioase și zilele sfinților erau marcate cu roșu, iar cele obișnuite cu negru. Așa s-a născut expresia pentru o zi specială sau memorabilă. - „A te îneca sau a înota” (To sink or swim)
Expresia provine din ordalia cu apă, o practică medievală de judecare a vinovăției prin aruncarea unei persoane în apă. Se credea că apa respinge cei nebotezați (decăzuți din har). Dacă victima se scufunda, era considerată nevinovată; dacă plutea, era vinovată. Chaucer a folosit o variantă similară: “Ye rekke not whether I flete or sink” („Nu-ți pasă dacă plutesc sau mă înec”).
Expresie cu aparență medievală, dar origine modernă:
„A plăti scump” (To pay through the nose)
O teorie spune că expresia vine din Evul Mediu, când vikingii ar fi impus taxe grele, iar neplata ar fi fost pedepsită prin despicarea nasului. Totuși, expresia nu apare documentată până în secolul al XVII-lea, ceea ce pune la îndoială originea sa medievală.
Mai multe astfel de expresii și explicații pot fi găsite în volumul Dictionary of Idioms and their Origins, de Linda și Roger Flavell.
Istoria nu este doar în cronici sau în arhive. E prezentă și în cuvintele pe care le rostim zilnic, fără să știm că multe dintre ele au trecut prin focul și sângele Evului Mediu.
