Cele mai bizare clădiri din Europa. Avem şi noi o reprezentantă

În majoritatea oraşelor Europene putem întâlni cel puţin o clădire care şi-a pus amprenta asupra istoriei urbei devenind, în timp, un adevărat simbol al locului. Catedrala Notre Dame din Paris, turnul înclinat din Pisa sau Westminster Abbey din Londra reprezintă puncte de reper obligatorii în itinerariul oricărui turist care vizitează aceste oraşe. Noi vă propunem să vizitaţi totuşi şi alte construcţii, mai puţin cunoscute dar care, prin forma lor bizară, în mod sigur vă vor atrage atenţia.

Pentru a admira construcţii bizare nu trebuie să călătoriţi prea departe. Una dintre cele mai ciudate clădiri din Europa se află chiar în centrul Bucureştiului, în Piaţa Revoluţiei. Sediul Uniunii Arhitecţilor din România (UAR) este o clădire ultra modernă construită din oţel şi sticlă care se înalţă semeaţă din mijlocul unei case vechi aflate în ruină.

Proiectanţii susţin că este un simbol al legăturii între vechi şi nou în arhitectura Bucureştiului. Însă, forma bizară a acestei construcţii a fost determinată şi de alte consideraţii mai mult practice decât simbolice.

În fapt, acel spaţiu a fost ocupat de Casa Păucescu, construită la sfârşitul secolului al XIX-lea de un anume Grigore Păucescu, om politic şi avocat. Casa Păucescu a cunoscut o istorie tumultoasă, în perioada comunistă servind chiar ca sediu al Direcţiei a V-a Securităţii. În consecinţă, clădirea a căzut pradă focurilor de armă în timpul revoluţiei din 1989.

Din impozanta construcţie de la sfârşitul secolului al XIX-lea nu a mai rămas decât zidul exterior, mărturie a dramei din decembrie 1989. Înscrisă în Lista Monumentelor Istorice, ruina Casei Păucescu nu a putut fi demolată. Aşa că, cei care au proiectat sediul UAR au ales o soluţie de compromis, au consolidat zidul şi au construit în spate turnul din oţel şi sticlă.

Azi din păcate multe clădiri au adoptat această formulă care din păcate este in defavoarea clădirilor de patrimoniu

Turning Torso

Unul dintre cei mai bizari zgârie-nori a fost construit la începutul acestui deceniu în oraşul suedez Malmo, cu ocazia European Housing Expo 2001. Denumit Turning Torso (Trunchiul răsucit), turnul a fost proiectat de spaniolul Santiago Calatrava, acesta fiind inspirat de o sculptură a sa purtând acelaşi nume. Sculptura originală este alcătuită din şapte cuburi sprijinite pe o structură din metal pentru a forma o spirală care imită o coloană vertebral răsucită. Turnul denumit „Trunchiul răsucit” este format din 9 segmente de cate 5 etaje care se răsucesc pe măsură ce înălţimea creşte. Segmentul superior este rotit cu nouăzeci de grade sensul acelor de ceasornic în raport cu parterul.

Clădirea dansatoare

Construită între 1992 şi 1996, „Clădirea dansatoare” (poreclită „Fred şi Ginger”) reprezintă obiect de controversă pentru locuitorii oraşului Praga. O parte dintre localnici nu sunt încântaţi de forma care imită un cuplu care dansează, totuşi construcţia atrage foarte mulţi turişti care apreciază proiectul curajos. La ultimele două etaje puteţi găsi restaurantul şi barul „Celeste”, cu specific franţuzesc (cunoscut anterior sub denumirea de „La Perle de Prague”). Dacă bogata colecţie de vinuri a localului nu vă va încânta, în mod sigur, priveliştea oraşului Praga o va face.

Casa încovoiată

Clădirea a fost proiectată în anul 2002 şi construita în anul următor, între ianuarie şi decembrie 2003. Arhitectura casei a fost inspirată din desenele lui Jan Marcin Szancer (celebru artist polonez şi ilustrator de cărţi pentru copii) şi ale lui Per Dahlberg (pictor suedez care locuieşte în Sopot). Considerată de mulţi, cea mai urâtă clădire din lume, „Casa încovoiată”, reprezintă totuşi un obiectiv turistic care nu trebuie ratat dacă ajungeţi în oraşul polonez Sopot.

Pădurea spirală

Clădirea Waldspirale (în traducere „Pădurea spirală”), a fost construita în localitatea germană Darmstadt la sfârşitul anilor \’90 ai secolului trecut. În fapt, „Pădurea spirală” este un bloc de locuinţe care proiectat de faimosul arhitect austriac Friedensreich Hundertwasser, recunoscut pentru arhitectura sa revoluţionară, care combină forme neregulate, organice, îmbrăcate în culori foarte vii.

Construcţia găzduieşte 105 apartamente, un restaurant şi un bar, acestea din urmă fiind plasate în turnul cu acoperiş în formă de ceapă care aminteşte de bisericile ruseşti.

Originalitate nu se opreşte la forma clădirii, majoritatea detaliilor fiind unice. Spre exemplu, fiecare fereastră are o formă proprie. O adevărată provocare pentru arhitect şi pentru constructor, având în vedere că Waldspirale are peste 1000 de ferestre.

Câteva apartamente au fost decorate chiar de Friedensreich Hundertwasser, faianţa colorată din băi şi bucătării reflectând stilul său excentric. Mai mult, în aceste apartamente, toate colţurile sunt rotunjite pentru a respecta întocmai principiul arhitectului austriac: „gegen die gerade Linie” (împotriva liniei drepte).

Casa de Piatră, Portugalia

Vă aduceţi aminte de familia Flintstone? Se pare că acestă contrucţie ridicată între două pietre gigantice ar fi avut ceva legături cu serialul de desene animate american. Casa a fost construită în 1974 ca o casă de vacanţă şi agrement, devenind celebră abia celebră în lumea arhitecţilor, dar şi a turiştilor abia recent. Motivul principal ar fi integrarea perfectă în natură şi faptul că este eco friendly. Interiorul este foarte confortabil, dar casa de când a ajuns celebră a devenit ţinta numeroaselor acte de vandalism. Azi însă dacă ajungeţi acolo o puteti totusi vizita prin exterior.

Palatul Ideal a lui Ferdinand Cheval

Acestă constucţie ridicată în 33 de ani de un postaş din Charmes-sur-l\’Herbasse, Drôme, Franţa. Omul, fără cunoştinţe deosebite în arhitectură a îmbinat stiluri diverse, de la cele ale bisericilor creştine, până la cele ale templelor hinduse. Aşa cum am spus, Cheval nu a deţinut o avere care să îi permită să facă acest lucru, însă singura sa armă a fost răbdare. Fiecare piatră care alcătuieşte acest ansamblu este culeasă şi adusă de el în drumurile care zilnice în care împărţea corespondenţa. În 1879 el s-a apucat să construiască acest monument. După ce nu a obţinut aprobările să fie înmormântat în acest loc, poştaşul şi-a mai petrecut alţi opt ani construind în cimitirul din localitate un cavou pentru sine. Recunoaşterea muncii sale a avenit abia după moarte, chiar de către artişti celebri precum André Breton şi Pablo Picasso. Mai mult chiar, în 1969 a fost declarat monument, ulterior devenid chiar muzeu.