Harkiv (Harkov în rusește) este un oraș care în Ucraina era cunoscut pentru poeții romantici, pentru fabrica de tractoare, pentru biserici, pentru gigantica piață a libertății și pentru echipa de fotbal Metalist. Harkiv a fost intens bombardat de ruși în ultimele zile, iar acțiunile aduc aminte de ce s-a întâmplat în al doilea Război Mondial, când pentru Harkiv s-au dat bătălii crâncene. Dar ce înseamnă Harkiv pentru Ucraina și pentru cei care doresc să îl viziteze?
Catedrala Pokrovski, Harkov
Harkiv are 1,4 milioane de locuitori, se află la 40 km de granița rusă, iar datele din 2011 arată că 63% dintre locuitori s-au declarat etnici ucraineni, iar 33% ruși. Probabil Putin a crezut că Harkiv-ul va fi o țintă ușoară și că soldații vor fi întâmpinați cu flori, dar nu a fost deloc așa.
Harkiv, o fortăreață de peste trei secole vechime
Harkov a fost înființat după anul 1650 și pe atunci era o mică fortăreață gândită să păzească o zonă din sudul Imperiului Rus și era un loc cu 1.000 de locuitori. Orașul a început să crească după 1780, mai ales datorită pământurilor fertile din zonă care au atras oamenii să se stabilească aici, dar și fiindcă a început dezvoltarea mineritului în zona Doneț-ului. La fel ca mai toate orașele mari din Europa, și Harkiv a cunoscut un ”boom” când calea ferată a ajuns la el (în 1869). În 30 de ani de la sosirea căii ferate, populația Harkiv-ului s-a triplat.
Numele orașului vine de la un râu ce poartă numele Harkiv.
În al Doilea Război Mondial orașul a suferit trei bătălii majore între sovietici și naziști. Harkovul fost cucerit pentru prima oară de naziști pe 25 octombrie 1941 și a fost eliberat de sovietici în februarie 1943, după înfrângerea suferită de germani la Stalingrad. Sub conducerea feldmareșalului Erich von Manstein, germanii au contraatacat și după ce au distrus unitățile avansate sovietice, au recucerit orașul după lupte grele de stradă. O lună a durat această ultimă bătălie (16 februarie- 15 Martie 1943). Această bătălie este considerată în general ultima ofensivă încununată de succes în pe frontul de răsărit și este studiată până în ziua de azi în academiile militare ca un bun exemplu de apărare mobilă. Orașul a rămas numai temporar în mâinile Axei. Pe 23 august 1943 , după înfrângerea din bătălia de la Kursk, germanii au fost forțați să părăsească orașul. Dacă în 1939 populația era de peste 800.000 de oameni, la final de 1943 era de sub 200.000.
Piața Libertății (Ploșcea Svobodî) este unul dintre cele mai mari spații deschise din centrul unui oraș al lumii, cea mai lungă latură fiind de 750 m lungime. Piața a fost construită între 1925 și 1935, când orașul era capitala unei republici unionale.
În 2014 a fost dată jos o statuie a lui Lenin din această piață, aceeași piață unde rachetele rusești au căzut și au făcut ravagii acum câteva zile.
În anii 60 ai secolului trecut orașul ”Harkov” a devenit, datorită cercetătorilor și inginerilor, un centru al industriei de apărare din URSS. Era faimos în URSS și pentru fabrica de tractoare, una dintre cele mai mari din estul Europei. Bulevardul Moskovsky Prospekt era denumit și ”aleea coloșilor industriali”, fiindcă găzduia câteva dintre cele mai mari fabrici și combinate din URSS.
Harkiv, vedere de iarnă
Harkiv este cunoscut și pentru clubul de fotbal Metalist care a câștigat două cupe ale URSS-ului, locul doi în Ucraina în 2013, iar cea mai bună performanță a fost atingerea sferturilor Europa League în 2012. Echipa a fost exclusă din competițiile europene după ce nu și-a plătit jucătorii. Patronul fusese un oligarh din industria energetică.
Harkov este locul unde s-a născut așa-numitul romantism ucrainean și aici s-au născut și au trăit poeți importanți. La Harkov, autoritățile țariste au inaugurat la 1805 o universitate, iar catedrele au fost preluate de profesori veniți din tot Imperiul Rus. Harkov era atunci centrul economic și cultural al regiunii denumite Sloboda Ucraina, colonizată de cazacii ucraineni și de țărani fugiți de pe moșiile boierilor pe la 1650. Într-un almanah de la 1816 se publicau și texte despre folclorul și istoria ucrainenilor.
Harkiv are unul dintre cele mai interesante muzee de artă din spațiul ex-sovietic, cu picturi de Ilia Repin, inclusiv cu cazaci. Cel mai cunoscut parc poartă numele poetului național ucrainean, Taras Șevecenko.
Metroul, nume ciudate și un trecut sângeros
Metroul care a servit drept adăpost în aceste zile de bombardament are trei linii, a fost al doilea sistem de metrou din Ucraina și al șaselea din URSS. Prima linie a fost dată în folosință în 1975, iar acum sunt trei, cu 30 de stații, cea de-a treia fiind dată în folosință în 1995. Harkiv are și o rețea extinsă de tramvaie (230 km).
Metroul din Harkiv
O stație de metrou se numește Traktornîi Zavod (Fabrica de tractoare), iar alta, Proletarska.
În Harkov se află și o mănăstire veche, Pokrovski, de la 1689, dar și alte catedrale.
Orașul are un hotel denumit De Gaulle și un restaurant numit „Cioara de Plastilină” (Plastilinovaya Vorona).
Harkiv a fost capitală a Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene din URSS între 1919 și 1934, această republică unională fiind diferită de Republica Populară Ucraineană.
Cu un deceniu înainte de al Doilea Război Mondial, mii de oameni au murit de foame la Harkiv după ce au fugit de foametea cruntă care a lovit zonele rurale. Nici în Harkiv nu era mâncare mai multă și perioada a rămas în istorie sub numele de Holodomor. Sute de intelectuali ucraineni (de la scriitori până la muzeografi) au fost executați în 1934 de milițiile staliniste pentru a da o lovitură dură naționalismului ucrainean prezent în artă.
Ce ai fi putut vizita la Harkiv
Înaintea acestor tragice evenimente turiștilor le erau recomandate o serie de obiective turistice, care din păcate nu vor mai fi de vizitat ceva timp de acum înainte.
Pentru latura culturala a orasului, turistilor li se recomanda o vizita la Muzeul de istorie din Harkov, aflat pe strada Universitetskaya – principala strada aflata in centrul orasului. El a fost inaugurat in anul 1920. În acest muzeu se afla sabii ale scitilor si varfurile de sageti folosite de acestia, fragmente de harnasamente pentru cai si obiecte de ritual din epoca scita, descoperiri arheologice din perioada marii migratii, bijuterii apartinand oamenilor stepei, arme rusesti si mongole din perioada invaziei tataro-mongole, obiecte apartinand polonezilor, originare din secolele 16-17, arme si armuri din timpul razboiului purtat de ucrainieni impotriva polonezilor.
Între recomandări era mai mereu Palatul Muncii – cladirea care leaga doua piete ale orasului – Roza Luxemburg si Piata Constitutiei. Acesta atrage atentia prin marimea sa si designul arhitectural. Palatul a fost construit in anul 1916 si a fost initial sediul companiei de asigurari „Russia”. Dimensiunile acestei constructii sunt imense chiar si pentru standardele din zilele noastre.
Numele ei vine de la organizatiile sindicale care si-au avut sediul in aceasta cladire, dupa revolutie. Destinatia initiala a palatului cu sase etaje, era aceea de sediu pentru banci si firme comerciale.
O plimbare cu telegondola deasupra Gradinii Botanice si a Parcului Gorki era într-adevăr una dintre atracțiile principale ale Harkiv-ului. De asemenea o altă recomandare era vizitarea orgii Filarmonicii din Harkov, instalată într-o catedrală. Mai exact în anul 1986, in incinta Catedralei Adormirea Maicii Domnului din Harkov, a fost inaugurata o sala in care a fost instalata orga Filarmonicii din Harkov. Firma ceha specializata in constructia de orgi, «Rieger-Kloss» din Krnov a instalat aici un instrument cu 3 claviaturi, pedale si 3564 de tuburi. In data de 1 decembrie 1986 are loc primul concert cu public, la Filarmonica DOiKM din Harkov, cu participarea unor artisti de renume din Austria, Germania, Italia, Polonia, Franta, Republica Ceha, Suedia, Japonia si din alte tari.
Bineînțeles că recomandările nu se opresc aici, Harkiv-ul având multe de arătat turiștilor. Din păcate acest loc va deveni la fel de neprimitor ca multe altele pe unde au mai trecut armatele rusești în ultimii ani – de exemplu Alep din Siria.
