Seceta prelungită din această vară, considerată cea mai severă din ultimii 500 de ani, precum și scăderea debitelor râurilor și a fluviilor în numeroase regiuni ale lumii ridică multe semne de întrebare cu privire la o posibilă criza alimentară. Crize alimentare au apărut de-a lungul timpului în întreaga lume. Unele au fost cauzate de condiții meteo neobișnuite, precum secetele sau inundațiile, în timp ce altele au fost provocate sau agravate de politicile de stat sau de interesele unor companii.
În acest articol trecem în revistă cele mai grave crize alimentare care au lovit lumea în ultimele trei secole și care au cauzat zeci de milioane de morți. Poți urmări varianta video la finalul articolului.
Marea foamete din China (1959–1961)
Cea mai gravă criză alimentară din istoria consemnată a avut loc în China între anii 1959 și 1961. Deși a venit pe fondul unei secete puternice, foametea a fost cauzată în mare parte de factori politici.
În 1958, Partidul Comunist Chinez a demarat implementarea Marelui Salt Înainte, un set de măsuri politice și sociale menit să schimbe profund societatea.
Una dintre măsuri a fost abolirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și înființarea cooperativelor (la fel ca în cazul colectivizării din România).
În plus, mulți dintre țărani au fost încadrați în industria siderurgică, fapt care a redus drastic producția agricolă, în special cea de cereale. Rezultatul a fost o lipsă generalizată de alimente care a provocat milioane de morți.
Cifrele oficiale ale guvernului chinez menționează 15 milioane de decese, însă estimările cele mai pesimiste propun între 20 și 50 de milioane de morți.
Foametea din nordul Chinei (1907)
În anul 1907, nordul Chinei a trecut printr-o foamete care a cauzat moartea a 25 de milioane de oameni. Criza alimentară a fost cauzată de precipitațiile abundente care au lovit regiunea în timpul sezonului ploios, distrugând culturile.
Aproximativ 70.000 de kilometri pătrați de teren au fost inundați în acel an, iar China a pierdut 10% din populație din cauza lipsei de alimente.
Foametea din India (1782 – 1784)
Vremea neobișnuit de caldă care s-a abătut asupra Indiei în 1780 și a persistat în următorii ani a cauzat o secetă fără precedent. În lipsa precipitațiilor, plantele s-au uscat și creșterea de culturi noi a devenit imposibilă.
În 1782, foametea s-a instalat în sudul Indiei, iar în următorul an s-a extins și în nord. 11 milioane de oameni au pierit din cauza lipsei de hrană.
Foametea din Bengal (1770)
În 1770, Bengalul a fost lovit de o foamete care a ucis aproximativ o treime din populația țării. Criza alimentară a fost provocată de o secetă puternică și a fost agravată de goana după profit a companiei britanice Compania Britanică a Indiilor de Est, care guverna zona la acea vreme.
Cu toate că erau conștienți de criza din agricultură, conducătorii companiei au mărit taxele și au ales să renunțe la culturile de orez și să treacă la culturile de opiu și indigo (plantă folosită la extragerea pigmentului albastru), care erau mult mai profitabile.
Astfel, producția de alimente s-a diminuat considerabil, iar hrana disponibilă pe piață a ajuns să aibă prețuri prohibitive. 10 milioane de oameni, în special din rândul celor săraci, au murit prin înfometare.
Holodomor (1932 – 1933)
Politica de industrializare forțată ordonată de Iosif Stalin a provocat una dintre cele mai mari tragedii din istorie, rămasă în istorie drept Holodomor („crimă prin înfometare”).
Deși fusese avertizat în 1930 că Ucraina urma să fie lovită de o foamete cumplită, Stalin a ales să nu facă nimic ca să prevină dezastrul, forțând țăranii să se mute la oraș, ca să lucreze în fabrici.
Când foametea a început, Stalin a luat măsuri care au înrăutățit situația. A exportat două milioane de tone de alimente din Ucraina, lăsând oamenii să moară de foame.
Situația era atât de gravă, încât oamenii se prăbușeau și mureau pe străzi sau recurgeau la canibalism pentru a supraviețui.
Bilanțul morților este dezbătut și astăzi. În 2003, Organizația Națiunilor Unite a declarat că între 7 și 10 milioane de oameni au murit în Holodomor, dar cercetările mai recente au ajustat această estimare la 3.5-7.5 de milioane.
Foametea din Rusia (1921)
Tulburările politice și războaiele civile care au precedat Revoluția Bolșevică din 1917, iar apoi izbucnirea Primului Război Mondial au afectat puternic Rusia.
În acei ani grei, aprovizionarea cu hrană a fost direcționată cu prioritate către soldați, în dauna civililor. Alimentele produse de țărani erau adesea rechiziționate, iar seceta care a lovit Rusia în 1921 a înrăutățit și mai tare situația.
Cele mai afectate au fost comunitățile din apropierea râurilor Volga și Ural, unde foametea era atât de mare, încât oamenii recurgeau la canibalism. Aproximativ 5 milioane de ruși și-au pierdut viața.
Foametea din Coreea de Nord (1994-1998)
Una dintre cele mai devastatoare crize alimentare din timpurile moderne, foametea nord-coreeană sau Marșul Suferinței, a durat între 1994 și 1998.
Această foamete s-a produs din cauza unei combinații de cauze naturale și măsuri politice. În 1995, Coreea de Nord a fost lovită de inundații puternice, care au distrus peste un milion de tone de cereale.
Politica statului de a direcționa alimentele cu prioritate spre militari a cauzat înfometarea a milioane de civili, care aveau acces limitat la hrană.
Deși ajutorul străin a contribuit la reducerea numărului de morți, se estimează că aproximativ 3 milioane de nord-coreeni au pierit (deși oficialii din Coreea de Nord susțin că numărul a fost exagerat).