Sahara((în arabă: الصحراء الكبرى‎, al-ṣaḥrāʼ al-kubrá, având înțelesul de „cel mai mare deșert”)  este cel mai mare deșert uscat de pe Pământ. Acesta are o suprafață de 9.400.000 km pătrați. Deșertul cuprinde o treime din continentul Africa, aproape cât suprafața Statelor Unite ale Americii și de 26 de ori cât teritoriul Germaniei.

Acest deșert uscat se întinde de la țărmul Oceanului Atlantic până la Marea Roșie alcătuind un trapez cu o lățime în vest de 4.500 – 5.500 km, iar în nord și sud cu latura de 1.500 – 2.000 km. O altă ipoteză este aceea că provenința expresiei ar fi „sahraa” sau „es-sah-ra” ce înseamnă sterp, steril. Romanii au numit ținutul din sudul provinciei Cartagina „Deserta” ca ținut nelocuit, părăsit. În Evul Mediu era numit pur și simplu „Marele Deșert”, iar în secolul al XIX-lea a primit denumirea de azi – „Sahara”. Arabii denumesc Sahara „Bahr bela ma” ce ar însemna „Mare fără apă”.

Sahara ocupă mari porțiuni din statele: Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Mauritania, Mali, Niger, Ciad, Sudan și o mică parte din Senegal și Burkina Faso.

Temperatura medie în deșertul Sahara este de 38 de grade Celsius. Pe timpul verii, aceasta ajunge și la 50 de grade Celsius. Noaptea, temperatura scade brusc și poate ajunge și la -10 grade Celsius. Precipitațiile sunt reduse spre minimum, iar clima este una tropical-deșertică. Variațiile mari de temperatură de la zi la noapte care au atins în unele cazuri 45 °C(noaptea 5 °C – ziua 50 °C) au determinat formarea deșertului. Temperatura maximă absolută a fost înregistrată în septembrie 1922 la Al-‘Azīzīyah (Libia), iar minima absolută -18 °C (pe timp de noapte). Sahara este o regiune endoreică, lipsită de cursuri de apă permanente, rețeaua hidrografică fiind reprezentată prin ueduri, care se umplu cu apă în timpul ploilor ocazionale.

Curiozități despre deșertul Sahara

  • În momentul de față, deșertul Sahara este cea mai aridă zonă de pe glob, însă acest lucru nu a fost întotdeauna așa. A fost o vreme când regiunea era acoperită de ghețari, ulterior a fost inundată parțial de mare. În perioada dinozaurilor, deșertul era plin de verdeață, lacuri și bălți. Ulterior, condițiile climatice s-au schimbat și s-a transformat în ceea ce este acum.
  • În Sahara au trăit oameni, acum 10.000 de ani, când regiunea era verde, iar clima era prietenoasă. Potrivit analizelor, aici se găseau diferite triburi care se ocupau cu vânătoarea, recoltarea, uscarea și conservarea plantelor. Chiar și în perioada neolitică o parte a deșertului era mai umedă decât azi, ceea ce a determinat formarea culturilor de pe valea Nilului, Eufratului, și valea Tigrului. În secolul al VI-lea î.Hr. locuitorii acestei regiuni se ocupau cu agricultura și abia în secolul al II-lea î.Hr. cu creșterea cailor (conform picturilor din peșterile din Egipt Anatolia, bazinul Mării Egee).
  • De-a lungul vremii condițiile climatice s-au schimbat, iar în luna august sunt cele mai multe furtuni de nisip. Deșertul Sahara este plin de petrol și gaze naturale. Tot aici mai găsim zăcăminte precum: sare, cărbune, cupru, mangan, uraniu, plumb, wolfram, titan și zinc.
  • Deșertul este plin de râuri subterane care ies la suprafață din când în când, formând oaze. Gaberun este considerată cea mai frumoasă oază de pe planetă.
  • Potențial energetic! Potrivit lui Arnulf Jaeger-Walden, reprezentant al Institutului European pentru Energie, nevoile energetice ale Europei ar putea fi îndeplinite prin captarea a doar 0,3 procente din lumina solară din Sahara și Orientul Mijlociu