Casa Oamenilor de Ştiinţă de Bucureşti (sau fosta Casă Assan) este unul dintre cele mai spectaculoase imobile istorice din centrul Capitalei, fiind situat în Piaţa Lahovari nr. 9, sector 1.
Clădirea a fost ridicată între 1904-1905, după planurile arhitectului Ion D. Berindey (1871-1928). Imobilul a fost comanditat de George G. Assan, fiul cel mic al bătrânului Gheorghe (George) Assan, după cum afirma istoricul Emanuel Bădescu.
Ion D. Berindey a urmat cursurile prestigioasei Ecole Nationale des Beaux-Arts din Paris. Creaţia sa îmbină elemente de eclectism de factură Beaux-Arts, romantism, neorococo, cu tendinţe neoromâneşti şi cu elemente moderne de concepţie 1900, atât în compoziţia de ansamblu, cât şi în realizarea decoraţiei, bogat reprezentată.
Reîntors în ţară, Ion D. Berindey şi-a deschis propriul birou de arhitectură într-o epocă de pionierat pentru arhitectura românească. Cele mai cunoscute clădiri realizate în cele trei decenii de creaţie (1898-1928), sunt: Palatul Gheorghe Grigore Cantacuzino (astăzi, Muzeul „George Enescu”), Casa „George G. Assan” (astăzi, Casa Oamenilor de Ştiinţă), Sindicatul Ziariştilor (astăzi, Teatrul Foarte Mic), casa amiral Vasile Urseanu (astăzi, Observatorul Naţional „Amiral Vasile Urseanu”, Palatul Cantacuzino de la Floreşti, hipodromul de la Băneasa, Palatul Culturii din Iaşi, notează http://www.e-architecture.ro/.
Arhitectul Alexandru Beldiman, fost preşedinte al Uniunii Arhitecţilor din România, arăta că datorită terenului generos, arhitectul Ion D. Berindey a putut să facă o intrare somptuoasă „bine depărtată de circulaţie şi a avut şi adâncime ca să poată să facă grajd de cai şi garaje lângă locuinţa vizitiului sau şoferului”.
Faţada casei are, potrivit acestuia, trei registre, şi anume: „un soclu, care cuprinde partea ieşită din pământ a demisolului şi tratat ca atare, cu bosaje, sugerând, conform unei logici constructive, o dimensiune mai mare a pietrelor; apoi registrul principal, parterul, cu un apareiaj simplu, tipic, şi partea superioară, mansarda propriu-zisă”. Se fac remarcate decoraţia dintre registre, „care vine din arhitectura neoclasică”, şi feroneria care se află atât la intrare, cât şi la gardul impresionant.
Uşa masivă din metal, cu geamuri mate şi grele, se deschide în holul principal care este luminat de un vitraliu realizat în partea de sus. De asemenea, oglinzile imense care decorează pereţii aduc un plus de lumină naturală în interior. Urmează sera, cu vitralii, care se continuă cu o scară grandioasă ce face legătura cu parcul.
Încăperile încă mai păstrează, elegant, denumirile ce le-au fost date: Salonul Oglinzilor şi Candelabrelor, Sala de Şah, Sala de consiliu sau Sala Edison ori Sala Zodiac, în care lumina este cernută discret prin vitraliul impozant în care sunt reprezentate semnele zodiacale.
Din 1945, clădirea a intrat în patrimoniul Academiei Române şi a devenit Casa Oamenilor de Ştiinţă.
În prezent, construcţia este declarată monument istoric şi înscrisă în Lista monumentelor istorice din Bucureşti, având codul LMI B-II-m-B-19009, potrivit https://patrimoniu.ro/
