Pe drumul dinspre Vama Veche și orice all inclusive bulgăresc, ba chiar până în Balcic, la vreo 60 de kilometri de granița românească, nu aveți cum să ratați două indicatoare care vă trimit către ferma de scoici de la Dalboca și pe același drum spre cap Kaliakra.
M-aș opri asupra celui de-al doilea obiectiv care este un monument al naturii din Dobrogea bulgărească (Cadrilaterul), cuprinzând o cetate medievală şi o rezervaţie naturală.
În Antichitate aici era o cetate, numită Tirizis. Grecii au redenumit-o Kali Akra, însemnând “bun adăpost” (faţă de vânturile din nord-est), denumire păstrată până în epoca bizantină şi preluată de turci, sub forma Celigra. În secolul al XIV-lea, Despotatul Dobrogei şi-a stabilit aici capitala sa, în timp ce călugării au transformat peşterile din faleză în schit.
De altfel acest pinten înfipt în Marea Neagră îți oferă o priveliște care îți va tăia respirația.
Continuând povestea istorică a acestor locuri ar fi bine să știți că în anul 1396, cetatea a fost asediată de turci şi salvată prin intervenţia voievozilor români, în special Mircea cel Bătrân. Totuși în 1421, după ce forța armatelor românești s-a diminuat, cetatea a fost cucerită şi distrusă. Legenda locală spune că 40 de fecioare s-au aruncat de pe faleză în mare, ca să nu fie prinse și batjocorite de turci. Cetatea a fost ruinată definitiv, cisternele fiind distruse în acest război şi în cele care au urmat. Urmele pot fi văzute peste tot.
Între anii 1913-1916 şi 1918-1940, capul a făcut parte din judeţul Caliacra, România. În anii 1930, naturalistul român Grigore Antipa a întemeiat aici o staţiune de cercetări zoologice marine a Institutului Bio-Oceanografic din Constanţa, care, după război, a adăpostit un pluton de grăniceri bulgari şi ale cărei ruine se mai văd încă la dreapta şoselei care duce la cetate, la un kilometru spre apus de aceasta.
În anii 1950, a fost instalat aici un radar militar al forţelor Pactului de la Varşovia. După aderarea Bulgariei la NATO aici e un radar al acestei forțe militare. Veți remarca destul de ușor zonele in care nu aveti voie să pătrundeți.
În incinta cetății se află și un muzeu, chiar în grota din dreptul restaurantului, unde putem afla câte ceva din istoria Capului Kaliakra, dar și admira piesele arheologice descoperite cu ocazia săpăturilor.
Ca mici detalii :
Găsiți o parcare destul de mare pentru mașini.
Există o taxa de câteva leva care se plătește pentru întreținerea locului
De asemenea în zona parcării dar și pe drum spre cetate găsiți vânzători de suveniruri