La doar 10 kilometri est de Brașov, într-o localitate cu un trecut bogat și o comoară arhitecturală impresionantă: Biserica Evanghelică Fortificată, una dintre cele mai bine păstrate cetăți bisericești din Țara Bârsei.

Localitatea Hărman a fost întemeiată în timpul stăpânirii Cavalerilor Teutoni, între anii 1211 și 1225. În această perioadă au fost atrași aici coloniști germani – sașii – care au întemeiat comunități durabile.

În decursul secolelor, Hărmanul a avut o evoluție favorabilă, devenind un punct important în rețeaua sașilor din regiune.Un fapt interesant: în 1612, în vremea tulbure a principelui Gabriel Báthory, Hărman a fost singura localitate din Țara Bârsei care a rezistat atacurilor și a rămas fidelă Brașovului.

Fortificația și biserica

Ce vedeți în fața dumneavoastră este o biserică-cetate în stil romanic, construită în secolul al XIII-lea. Zidurile groase, cele șapte turnuri de apărare și turnul clopotniță, înalt de 56 de metri, i-au oferit un rol esențial în apărarea comunității.

Turnul clopotniță a fost integrat în jurul anului 1300. Are opt nivele și era vizibil de la mari distanțe. Cele patru turnulețe din colțuri arătau că localitatea avea dreptul de a aplica pedeapsa capitală – un privilegiu rar.

După secolul al XVII-lea, fortificațiile și-au pierdut rolul militar și au fost transformate în spații de depozitare, ceea ce a contribuit la conservarea lor.

Interiorul bisericii

În interior, avem o serie de elemente artistice și funcționale deosebite:Altarul baroc din 1787, realizat de un sculptor și un pictor din Brașov.

Amvonul din lemn, accesibil prin sacristie, datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea.Orga este complet funcțională și a fost construită de meșteri din Brașov.

Ea se află pe o tribună de lemn decorată cu motive de viță de vie.Un detaliu interesant: în mijlocul navei se află băncile femeilor căsătorite, confecționate din grinzi de brad, fără spătare – acest lucru era cerut de portul tradițional.

Elemente artistice și liturgice

În capelă veți vedea picturi murale din secolul al XV-lea, foarte bine păstrate, care descriu simbolic calea mântuirii.

Biserica adăpostește covoare orientale, folosite în trecut pentru decorarea pereților și tribunelor.Iar piesa de rezistență a obiectelor liturgice este potirul din argint aurit, lucrat în secolul al XV-lea, cu adaosuri ulterioare.

Despre clopote

Inițial, biserica avea cinci clopote. În timpul Primului Război Mondial, armata a topit clopotele mari. Cele actuale au fost adăugate în anii ’20.Cel mai vechi clopot, datat 1608, se află în turnul porții și poate fi admirat și astăzi.

Biserica fortificată din Hărman este nu doar un monument arhitectural, ci și un simbol al rezistenței, organizării și credinței unei comunități care și-a lăsat amprenta asupra Transilvaniei.

Legendele Hărmanului

O legendă spune: a fost o dată ca niciodată când, cavalerii teutoni au adus aici, în depresiunea Brașovului, în 1211, primii coloniști. Se spune că atunci când au ajuns aici coloniștii, dealul Lempeș, ca toată Transilvania (Trans – silva din latină), de altfel, era plin de păduri, mai ales, de păduri de stejar. Noii locuitori ajunși pe aceste meleaguri, încep să își construiască mici case. Mergând prin pădure în căutarea lemnului necesar pentru case, coloniștii, au găsit pe dealul Lempeș, foarte multe stupuri de albine sălbatice.

Folosindu-se de limba latină, au numit dealul Lempeș – „Mont Melis” sau în traducere “ Muntele Mierii”. Denumirea s-a păstrat și a fost folosită în toate scrierile și în toate analele de pe vremea aceea. Istoricii susțin că și denumirea localității vine de la Mont Melis, de la albinele și mierea găsite acolo.

Cum au apărut covrigii de Brașov

Se zice că în timpul asediului lui Gabriel Báthory, soldații acestuia au încercat în zadar să doboare zidurile. Se impunea o schimbare de strategie: asediu și înfometare. Dar sătenii au avut previziunea de a-și păstra cămăruțele cu provizii bine aprovizionate în interiorul cetății. Au trecut câteva zile fără ca cei dinăuntru să se predea. Nemulțumirea s-a răspândit printre oamenii lui Báthory în fața bisericii fortificate. Pe măsură ce timpul trecea, situația din interiorul zidurilor a ajuns la un punct culminant. Rezervele de hrană se terminau mai repede decât se așteptau. Rațiile deveneau din ce în ce mai mici, iar slănina era de mult timp epuizată. Acum, doar Dumnezeu sau o înșelăciune mai puteau ajuta. Femeile săsești au strâns ultimele rezerve, au copt cantități uriașe de colaci și apoi le-au aruncat peste zidul cetății. Mesajul era: noi avem alimente în surplus. Și șmecheria a funcționat. Trupele lui Báthory, frustrate, au dat foc caselor și au plecat. În schimbul statorniciei lor, locuitorii din Hărman au primit privilegiul de a-și vinde colacii legendari la piața de vineri din Brașov. Și au făcut acest lucru fără a fi nevoiți să plătească taxe. Timp de 200 de ani, municipalitatea s-a folosit de acest privilegiu