Monumentele istorice care sunt biserici de lemn sunt de cele mai multe ori asociate de către publicul larg cu lăcasele de cult din Maramures. Se stie că in Transilvania posibilitatea construirii unor biserici de zid pentru alte confesiuni decât cele recunoscute prin lege, înainte de 1918, era imposibilă. De aceea bisericile ortodoxe din această regiune sunt preponderent din lemn. Totuși biserici de lemn, la fel de vechi ca cele din Maramures sau din Transilvania, există și la sud și est de Carpați. Întreaga zonă de deal si de munte a folosit acest material de constructie pentru a-și ridica locuri de rugăciune.

Ca pretutindeni in spațiul românesc, bisericile acestea de lemn își urmau credincioșii. Dacă un sat dispărea, biserica putea fi mutată. Azi vă aducem în atentie povestea bisericii din Bărbălătești, localizată în satul Bărbălătești, comuna Valea Iașului, județul Argeș.

Comuna Valea Iaşului este aşezată în partea de nord-vest a judeţului Argeş, la o distanță de 5 km de municipiul Curtea de Argeş, 43 km de municipiul Piteşti și 152 km de capitala ţării – Bucureşti. Comuna se încadrează la limita externă a Subcarpaţilor Getici, fiind limitată la est de comuna Muşăteşti, la nord de comuna Albeştii de Argeş, la vest de comuna Valea Danului și la sud de municipiul Curtea de Argeş. Cea mai veche atestare documentară este consemnată în cazul a două sate, satul Cerbureni, în hrisovul din 1 iunie 1475, prin care Basarab cel Bătrân întăreşte jupânului Stance și fratelui său Badea, trei sate întregi și jumătate din satul Cerbureni și satul Valea Iaşului în hrisovul domnesc din 4 aprilie 1523, dat la Târgovişte de voievodul Radu de la Afumaţi, prin care întăreşte Mănăstirii Argeş mai multe sate, printre care și Iaşii.

Biserica de lemn din Bărbălătești, localizată în satul Bărbălătești, comuna Valea Iașului, județul Argeș, a fost construită în anul 1801. Hramul bisericii este „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” și este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice LMI 2004 sub codul: AG-II-m-A-13480. Acest mic lăcaș adăpostește racla cu parte din Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul.

Pisania bisericii ne oferă informații despre istoricul acesteia: „Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat această biserică în anul 1800. Nu se cunoaște ctitorul. La sfîrșitul sec. XIX s-a adăogat pronaosul și tinda și a fost pictată din nou de un pictor local, Ion Pogoiu. Între anii 1971-1972 s-au făcut reparații capitale la temelie și acoperită din nou cu șită iar între 1975-1976 s-au efectuat lucrări de introducere a luminii electrice, îndepărtarea tencuielilor degradate, retencuirea pereților și pictura din nou în anul 1979 execută de pictorul Ion Anghel din Curtea de Argeș. În vremea președenției d-lui Nicolae Ceaușescu președintele Republicii Socialiste Romînia, episcop al Eparhiei Rîmnicului și Argeșului fiind P.S. Episcop Iosif Gafton, protoereu pr. Ghițu Vasile, preot paroh Banică Vasile prin osteneala și sârguința celor 60 de familii ale acestei enorii. S-a sfințit astăzi 1 iulie 1979 de către P.S. Episcop Vicar Gherasim Piteșteanu.”

Biserica este monument istoric, construită în formă de corabie, compusă din altar, naos, pronaos și pridvor, cu o turlă închisă, așezată pe naos și pridvor, acoperită cu șiță. Corpul bisericii în suprafață de 67 mp (L = 15 m, l = 4,60 m), este din lemn și cărămidă, așezat pe o temelie din bolovani de râu fixați cu liant. La exterior sunt tencuiți doar pereții pronaosului care sunt și pictați, iar pe jumătatea pereților naosului și altarului este o funie excizată din lemn. În interior sunt tencuiți și pictați toți pereții. Altarul este poligonal și boltit cu o fereastră mică la est și una la sud. Tâmpla are trei deschideri pentru acces. Naosul este boltit cu ferestre mici pe pereții de nord și sud, pronaosul este mai mic, prevăzut cu două ferestre mici, tot la nord și sud. Naosul și pronaosul sunt despărțite printr-un zid cu o deschidere prin care se face accesul. Pridvorul este deschis, în față fiind sprijinit pe coloane simple din lemn de stejar, pe care este fixat un brâu din scânduri de brad și portiță, iar în laterale zid tencuit. Accesul  în pridvor se face pe o scară cu patru trepte, din piatră cu liant de ciment și nisip, având  borduri laterale.

În partea de sud-vest a bisericii se află clopotnița, construcție din zid acoperită cu șiță, care adăpostește clopotul vechi care are marcat pe el anul 1888, și cancelaria parohială. Pictura a fost realizată la sfârșitul sec. al XIX-lea. S-a adăugat pronaosul și tinda și a fost pictată din nou de un pictor local, Ion Pașoiu. Între anii 1971-1972 s-au făcut reparații capitale la temelie și acoperită din nou cu șiță, iar între anii 1975-1976 s-au efectuat lucrări de introducere a luminii electrice, îndepărtarea tencuielilor degradate, retencuirea pereților și pictura din nou în anul 1979, executată de pictorul Ion Anghel din Curtea de Argeș.