Un sat buzoian există doar pe hârtie şi numai cele câteva ruine dovedesc că odinioară a fost o comunitate bine închegată. Alunecările de teren, drumul aproape impracticabil şi lipsa curentului electric au fost motivele pentru care satul Grabicina de Sud din Buzău a fost strămutat.
Grabicina de Jos a fost un sat în comuna Scorțoasa din județul Buzău. Aceasta a fost atestat documentar în 1542. Se află în centrul județului, în depresiunea Policiori din Subcarpații de Curbură. Cândva era un sat mare cu mulți locuitori. Recensământul efectuat în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, arăta că satul Grabicina de Jos avea 520 de locuitori și 154 de case, fiind reședința comunei Grabicina din plaiul Slănic, județul Buzău. Comuna avea la cel moment în total 860 de locuitori, care trăiau în 236 de case, și avea în componență și satul Grabicina de Sus.
În cele două sate funcționau 2 biserici. În 1925, comuna Grabicina făcea parte din plasa Sărățelu a aceluiași județ, avea aceeași componență și o populație de 1132 de locuitori. La începutul perioadei comuniste a început și decăderea satului, care din care azi mai este doar un cod poștal și … o biserică. În 1950, comuna Grabicina a trecut în componența raionului Cărpiniștea (ulterior Beceni) din regiunea Buzău, și apoi (după 1952) în componența raionului Buzău din regiunea Buzău. În 1968, comuna Grabicina a fost desființată și inclusă în comuna Scorțoasa.
Satul a dispărut din cauza alunecărilor de teren, iar majoritatea locuitorilor s-au mutat în vatra noului sat Golu Grabicina, aflat la 2 kilometri distanță. La recensământul din 2002, satul număra doar 3 locuitori, dar 8 ani mai târziu nu mai exista nimeni! Aici au mai rămas doar terenuri agricole, zeci de copaci, dar și o biserică, care încă mai e folosită din când în când. „Oamenii au lăsat biserica în picioare, unde se mai ţin slujbe pentru morţii care sunt îngropaţi acolo”, spune Traian Răican, primarul comunei Scorţoasa, pe teritoriu căreia figura cătunul dispărut.
Confirmări/Notificări